ICCJ. Decizia nr. 605/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 605/2008
Dosar nr. 4859/59/2006
Şedinţa publică de la 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Primind spre soluţionare - prin declinare de competenţă de la Judecătoria Timişoara - cererea reclamantului I.M. de evacuare a pârâtei SC M.G.C. SRL din imobilul proprietatea sa situat în Timişoara, Tribunalul Timiş a pronunţat sentinţa civilă nr. 1932 din 26 mai 2006.
Prin hotărârea de mai sus s-a luat act de renunţarea la judecarea cererii principale formulată de reclamant, s-a admis, în parte, cererea reconvenţională a pârâtei cu obligarea reclamantului la plata sumei de 6.183.000 lei reprezentând fondul de rulment şi fondul de reparaţii, fiind respinse restul pretenţiilor, cu compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părţi.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs pârâta SC M.G.C. SRL Timişoara care a solicitat ca reclamantul să fie obligat şi la plata sumei de 12.000 lei întrucât din culpa acestuia constând în debranşarea imobilului de la alimentarea cu energie electrică i s-au produs pagube pe serverul de date, precum şi la plata chiriei încasată în plus şi la plata de daune morale.
Prin Decizia civilă nr. 73/A din 26 martie 2006 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa instanţei de fond, a obligat pe reclamantă la plata de daune în sumă de 12.000 lei şi 5134,77 lei cu titlu de chirie, respingând petitul privind obligarea acestuia la plata daunelor morale de 10.000 lei, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată în sumă totală de 2.195 lei.
Pentru a pronunţa hotărârea de mai sus instanţa de apel a ţinut cont de concluziile raportului tehnic de expertiză dispus şi efectuat în cauză, cuprins între filele 55-62 din dosarul instanţei de apel, reţinându-se cu privire la daunele morale solicitate de pârâtă că acestea nu au fost dovedite.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamantul care a susţinut că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale a instanţelor şi că este nelegală faţă de prevederile art. 292 C. proc. civ., a declarat recurs şi pârâta nemulţumită că nu i-au fost acordate daunele morale solicitate pentru prejudiciul de imagine cauzat societăţii.
Recursurile sunt nefondate.
I. Cu privire la recursul reclamantului.
Susţinerea din recursul reclamantului potrivit cu care hotărârile pronunţate în cauză sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost încălcate regulile de competenţă materială a instanţelor, respectiv că nu Tribunalul Timiş trebuia să judece în primă instanţă cauza, ci Judecătoria Timişoara este neîntemeiată.
Ţinând seama că prin cererea sa de chemare în judecată, reclamantul a solicitat evacuarea pârâtei din imobilul în care desfăşura activităţi de comerţ, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3 C. com. raportat la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) teza finală, corect Tribunalul Timiş a judecat în primă instanţă acţiunea reclamantului şi cererea reconvenţională formulată în cauză de pârâtă.
Nici critica din recursul reclamantului referitoare la încuviinţarea de către instanţa de apel a unor mijloace de apărare în favoarea pârâtei, altele decât cele invocate în primă instanţă sau cele arătate în motivarea apelului, nu este întemeiată.
Apelul fiind o cale devolutivă de atac, în interesul unei bune administrări a justiţiei, posibilitatea instanţei să încuviinţeze şi administreze probele a căror necesitate rezultă din dezbateri - aşa cum prevede art. 292 alin. (1) C. proc. civ. ultima teză a fost avută în vedere de Curtea de Apel Bucureşti cu ocazia judecării apelului din prezenta cauză, care şi din această perspectivă a pronunţat o hotărâre corectă.
II. Cu privire la recursul pârâtei
Recurenta-pârâtă a criticat în recursul său neacordarea de către instanţa de apel a daunelor morale pentru prejudiciul de imagine creat societăţii evaluat la suma de 10.000 lei, respectiv respingerea petitului din cererea reconvenţională referitor la aceste daune.
Pretenţia de mai sus a fost analizată şi ca motiv de apel, ocazie cu care a fost respinsă pe considerentul că din analiza actelor dosarului nu s-a dovedit producerea acestor daune.
Cum corect s-a menţionat în hotărârea recurată, partea care face o afirmaţie în proces are obligaţia şi de a o dovedi aşa cum cer dispoziţiile art. 1169 C. civ.
În consecinţă, recursurile declarate în cauză sunt nefondate şi prin aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamantul I.M. şi pârâta SC M.G.C. SRL Timişoara împotriva Deciziei nr. 73/A din 26 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 603/2008. Comercial. Atragerea răspunderii... | ICCJ. Decizia nr. 607/2008. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
