ICCJ. Decizia nr. 601/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 601/2008
Dosar nr. 24240/3/2006
Şedinţa publică de la 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 11985/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantul N.E.D. a acţionat în judecată pe pârâţii SC E.M.S. SA Bucureşti şi Municipiul Bucureşti pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei SC E.M.S. SA la eliberarea de instalaţii electrice a proprietăţii sale prin mutarea acestora şi obligarea pârâţilor în solidar la plata de daune-interese în sumă de 1.004.295.000 lei pentru perioada 25 noiembrie 2002 şi până la data formulării cererii, pentru lipsă de folosinţă a unei suprafeţe de aproximativ 1.065 mp teren şi la plata unei indemnizaţii corespunzătoare scăderii valorii de circulaţie a terenurilor prin punerea sa în imposibilitate de a construi sau de a înstrăina.
Ulterior prin completarea de acţiune din 9 noiembrie 2004, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei E. şi la plata sumei de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligaţiei de mutare a instalaţiilor electrice de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti ori de la un termen rezonabil ce se va stabili de instanţă potrivit art. 262 C. proc. civ.
Tribunalul bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 8071 din 2 octombrie 2006 a respins acţiunea reclamantului şi completarea acesteia, reţinând pentru a hotărî astfel că prin Legea nr. 318/2003 art. 37 alin. (4), terenurile pe care se află amplasate reţele electrice de distribuţie a energiei electrice, existente la data intrării în vigoare a acestei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului, cu consecinţa respingerii şi celorlalte pretenţii ale reclamantului.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 174 din 27 martie 2007.
Instanţa de apel a reţinut la pronunţarea hotărârii de mai sus că cele dispuse prin sentinţa instanţei de fond sunt temeinice şi legale iar criticile din apel aduse sentinţei menţionate sunt neîntemeiate.
Reclamantul a declarat recurs împotriva hotărârii din apel pe care a criticat-o pentru nelegalitate din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În criticile din recurs s-a susţinut că ceea ce a reţinut instanţele anterioare cu privire la momentul amplasării instalaţiilor electrice pe terenul său, respectiv anul 1972 este greşit întrucât imobilul a fost preluat de la autorii săi în anul 1974, iar pe amplasamente ilegale nu poate fi vorba de drept de uz şi uzufruct la care se referă instanţa.
A fost criticată hotărârea recurată şi pentru motivul că i-a refuzat acordarea de daune-interese şi despăgubiri.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de apel şi pentru motivul că nu a precizat cum au fost respectate faţă de reclamant prevederile art. 16 alin. 6 din Legea nr. 318/2003 coroborate cu ale art. 480 C. civ.
Recursul reclamantului este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri judecătoreşti pentru motive de nelegalitate se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
La data apariţiei Legii nr. 318/2003 pe terenul proprietatea recurentului se aflau instalaţiile electrice, respectiv reţelele electrice de distribuţie, amplasate anterior datei intrării în vigoare a acestei legi.
Respingând apelul reclamantului împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti prin hotărârea recurată a dat eficienţă juridică prevederilor art. 37 din legea menţionată potrivit cu care terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a acestei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului.
Aşa cum corect a stabilit instanţa de apel, drepturile derivând din aplicarea Legii nr. 318/2003 au ca obiect utilitatea publică şi au caracter legal.
În atare împrejurări şi criticile privind aplicarea greşită a legii precum şi cele referitoare la daune-interese şi despăgubiri se privesc a fi lipsite de obiect, societatea comercială electrică şi municipalitatea nefiind ţinute răspunzătoare pentru prejudiciile - de altfel, aşa cum s-a reţinut şi de instanţele anterioare, nedovedite.
Rezultă din cele ce preced că recursul reclamantului este nefondat şi în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.E.D. împotriva Deciziei comerciale nr. 174 din 27 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
Părțile dosarului
(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)
- NEAGU EUGEN DAN - Recurent (Reclamant)
- S.C. ELECTRICA MUNTENIA SUD SA BUCURESTI - Intimat (Pârât)
- MUNICIPIUL BUCURESTI - Intimat (Pârât)
Termenele dosarului
| Dată de ședință | Oră începere ședință | |
|---|---|---|
| 30.10.2007 | 9:00 |
|
| 19.02.2008 | 9:00 |
|
| ← ICCJ. Decizia nr. 599/2008. Comercial. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 603/2008. Comercial. Atragerea răspunderii... → |
|---|
