ICCJ. Decizia nr. 684/2008. Comercial. Nulitate societate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 684/2008
Dosar nr. 1762/62/2007
Şedinţa publică de la 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2076/C din 27 aprilie 2007 a respins acţiunea formulată de reclamantul Baroul Braşov cu sediul social în Braşov judeţul Braşov în contradictoriu cu pârâta SC F.K. SRL Braşov cu sediul social în Braşov judeţul Braşov, având ca obiect nulitate absolută.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul Baroul Braşov a solicitat declararea nulităţii pârâtei SC F.K. SRL, întrucât obiectul său de activitate este ilicit, să se desemneze un lichidator al societăţii pârâte, conform prevederilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 modificată, precum şi cheltuieli de judecată.
Pârâta prin întâmpinare a cerut respingerea acţiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, societatea pârâtă modificându-şi obiectul de activitate.
S-a apreciat că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pârâta şi-a modificat actul constitutiv, activitatea juridică fiind exclusă din acesta, astfel că acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., recunoaşterea pretenţiilor reclamantului având loc înainte de prima zi de înfăţişare, iar înainte de chemarea în judecată pârâta nu a fost pusă în întârziere.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 121/Ap din 6 septembrie 2007 a admis în parte apelul declarat de reclamantul Baroul Braşov împotriva sentinţei civile nr. 2076 din 27 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, obligând pe pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 51,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea au fost păstrate dispoziţiile privind respingerea petitelor 1 şi 2.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., care au ca temei lipsa culpei procesuale, nu sunt aplicabile în speţă, întrucât introducerea acţiunii a fost determinată de culpa pârâtei, care şi-a stabilit un obiect de activitate ilicit. Acţiunea nu are ca obiect executarea unei obligaţii de către pârâtă, în consecinţă nu se impune punerea în întârziere.
Reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în cuantum total de 51,3 lei însă nu s-a făcut dovada plăţii onorariului de avocat.
Împotriva Deciziei nr. 121/Ap din 6 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a promovat recurs reclamantul Baroul Braşov, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi obligarea pârâtei şi la plata onorariului de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantului Baroul Braşov, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi anume că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat procesul va dovedi că le-a făcut.
Este adevărat că reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat cu modificările şi completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu.
Din verificarea documentaţiei existente, reiese că reclamantul nu a făcut dovada plăţii efective a onorariului de asistenţă juridică, raţiuni care determină respingerea ca nefondat a recursului declarat de Baroul Braşov împotriva Deciziei nr. 121/Ap din 6 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Baroul Braşov împotriva Deciziei nr. 121/Ap din 6 septembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 680/2008. Comercial. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 697/2008. Comercial. Reziliere contract. Recurs → |
|---|
