ICCJ. Decizia nr. 987/2008. Comercial. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 987/2008
Dosar nr. 146/39/2007
Şedinţa publică de la 11 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 octombrie 2003, reclamanţii C.H., T.L., S.D. şi S.D. au solicitat instanţei ca în contradictoriu cu SC C.C. SA, A.P.A.P.S. Bucureşti şi M.F.P. – prin D.G.F.P. Suceava să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 461 din 26 decembrie 1988 a Consiliului Popular Suceava, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi să se radieze din cartea funciară atât dreptul SC C.C. SA cât şi dreptul statului asupra terenului în suprafaţă de 580 m.p.
Prin sentinţa nr. 401 din 25 martie 2004 dată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc s-a admis acţiunea reclamanţilor şi s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 461 din 26 decembrie 1988 a fostului Consiliu Popular Suceava, iar pârâţii au fost obligaţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie, imobilul situat în Câmpulung Moldovenesc, Calea Transilvaniei şi terenul aferent de 580 m.p.
De asemenea, s-a dispus radierea pârâţilor SC C.C., a statului şi a SC M.C. SRL din C.F. 6568 Câmpulung Moldovenesc.
Prin decizia nr. 201 din 20 octombrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, s-a admis excepţia lipsei competenţei materiale invocată de pârâta SC M.C. SRL Fundu Moldovei şi s-au admis apelurile formulate de pârâtele A.P.A.P.S. Bucureşti, M.F.P., SC C.C. SA, SC M.C. SRL şi C.J. SUCEAVA. Pe cale de consecinţă, s-a anulat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare, în fond, la Tribunalul Suceava, secţia comercială şi contencios administrativ.
S-a reţinut, în considerentele deciziei, că imobilul revendicat de reclamanţi face parte din fondul de comerţ situaţie ce atrage competenţa de soluţionare a instanţei comerciale, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
De asemenea, în calificarea litigiului ca fiind de natură comercială s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 56 C. com. conform cu care, atunci când un act este comercial numai pentru una din părţi, acţiunile ce derivă din el sunt de jurisdicţia instanţei comerciale.
Cu privire la petitul privind nulitatea Deciziei nr. 461/1988 a fostului Consiliu Popular Suceava s-a reţinut că faţă de natura de act administrativ a deciziei, acţiunea este de competenţa tribunalului, fiind vorba de o acţiune în contencios administrativ.
Recursul formulat de reclamanţii Z.L. şi Z.E. împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia nr. 4839 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a casat hotărârile pronunţate în cauză şi a trimis dosarul spre competentă soluţionare, în primă instanţă la Tribunalul Suceava.
Instanţa de recurs a reţinut în motivarea deciziei că procesul s-a desfăşurat, în faza apelului, fără a fi îndeplinită procedura de citare cu reclamantul Z.L., de la dosar lipsind dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu această parte pentru toate termenele de judecată, părţii producându-i-se o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii recurate.
Pe de altă parte, raportat la obiectul litigiului, s-a considerat că soluţionarea acestuia era de competenţa tribunalului în primă instanţă conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Soluţionând cauza în fond, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 831 din 27 aprilie 2006 prin care a respins contestaţia formulată de contestatorii T.L. şi T.E. în contradictoriu cu intimaţii C.M., C.V., S.D. şi D., A.V.A.S. Bucureşti, M.F.P. prin D.G.F.P. Suceava - M. CÂMPULUNG MOLDOVENESC, SC C.C. SA, SC M.C. SRL - C.J. SUCEAVA.
S-a avut în vedere că, la termenul din 16 februarie 2006 reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că pe lângă petitele deja formulate solicită să se constate şi că imobilul a fost preluat de stat fără titlu, precum şi nulitatea absolută a actelor subsecvente încheiate în baza deciziei atacate.
Instanţa de fond a reţinut că, anterior, prin sentinţa nr. 1932 din 8 iunie 1993 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă prin decizia nr. 1073 din 7 noiembrie 1995 a Curţii de Apel Suceava s-a constatat că art. 2 din Decretul nr. 92/1950 nu este aplicabil, dat fiind că imobilul în cauză nu era folosit doar cu scop de locuinţă.
Cu privire la situaţia imobilului în cauză s-a avut în vedere că prin decizia nr. 461 din 26 decembrie 1988 a Consiliului Popular Suceava acesta a fost transmis din administrarea I.J.G.C.L. Suceava în administrarea T.A.G.C.M. Suceava.
Că, Trustul antrepriză generală – actualmente SC C.C. SA s-a privatizat în baza O.U.G. nr. 88/199, acţiunile fiind cumpărate de o persoană fizică, iar prin răspunsul dat notificării efectuate în baza Legii nr. 112/1995 s-a arătat că imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de mai multe societăţi şi că reclamanţii au refuzat despăgubirea în valoare de 170.613.022 lei.
Instanţa a mai reţinut că, în condiţiile în care prin hotărâri judecătoreşti (sentinţa nr. 1923 din 8 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, sentinţa nr. 655 din 18 iunie 1998 a Tribunalului Suceava) reclamanţilor şi s-au respins acţiunile având ca obiect restituirea imobilului, aceştia pot solicita măsuri reparatorii numai prin procedura reglementată de Legea nr. 10/2001.
Cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de M.F.P. – D.G.F.P. Suceava s-a apreciat că sunt neîntemeiate cât timp imobilul în cauză a fost trecut în proprietatea statului, iar prin acţiunea de faţă se contestă valabilitatea titlului statului.
Prin decizia nr. 65 din 14 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul reclamanţilor Z.E. şi Z.L., s-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Reclamanţii C.M., C.V., S.D. şi D. au formulat cerere de aderare la apel în temeiul art. 293 C. proc. civ., însuşindu-şi motivele din apelul principal.
Instanţa apelului a reţinut că, aşa cum rezultă din dispoziţiile hotărârii apelate prima instanţă s-a pronunţat asupra fondului cauzei fără a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor aşa cum impune art. 137 C. proc. civ. şi că, hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, încălcându-se prevederile art. 297 C. proc. civ., ceea ce duce la concluzia că nu s-a cercetat fondul cauzei.
S-au dat îndrumări instanţei de fond ca, în rejudecarea cauzei să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei să se administreze probele necesare şi utile soluţionării capetelor de cerere cu care a fost investită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A.V.A.S. Bucureşti care a solicitat ca, în conformitate cu art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să se admită recursul să se modifice decizia atacată în sensul respingerii apelului.
In susţinerea recursului său, recurenta invocă următoarele critici.
- Instanţa apelului s-a rezumat la analizarea motivelor de apel ce au vizat excepţiile de procedură apreciind că acestea nu au fost analizate de instanţa fondului deşi acţiunea a fost respinsă pe fond, ca netemeinică.
Recurenta consideră că apelul reclamanţilor era lipsit de interes atâta timp cât viza modalitatea de soluţionare a excepţiilor invocate de pârâţi şi respinse de instanţa de fond şi că, prin acest demers procedural, apelanţii tindeau practic la înrăutăţirea situaţiei în propria cale de atac.
- Instanţele anterioare au analizat şi s-au pronunţat asupra excepţiilor de procedură şi de fond, în sensul respingerii lor ca neîntemeiate aşa cum rezultă din chiar conţinutul hotărârii atacate astfel că, greşit s-a casat hotărârea pronunţată de instanţa apelului.
- Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
- La termenul de judecată din data de 6 aprilie 2006 instanţa de fond a supus discuţiei părţilor prezente excepţiile de procedură şi de fond ridicate de părţi, acordând şi cuvântul pe fondul cauzei, iar din considerentele deciziei rezultă în mod clar că excepţiile au fost analizate, respectându-se prevederile art. 137 C. proc. civ.
Astfel, au fost susţinute şi puse în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtele SC C.C. SA şi SC M.C. SRL, excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată de SC M.C. SRL Câmpulung Moldovenesc şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.R. reprezentat prin M.F.P. invocată de D.G.F.P. Suceava.
În cuprinsul hotărârii este motivată soluţia dată fiecăreia dintre aceste excepţii, chiar apelanţii susţinând prin motivele de apel că instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat implicit, iar nu explicit ceea ce nu poate duce la concluzia că excepţia nu a fost analizată.
Sub acest aspect decizia atacată este nelegală, impunându-se casarea acesteia şi trimiterea spre rejudecare pentru ca instanţa apelului să analizeze toate motivele de apel cu care a fost investită şi care privesc fondul apelului.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de apel va pune în discuţia părţilor termenul în care poate fi întregită sau modificată cererea de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 132 C. proc. civ. şi de faptul că reclamanţii şi-au modificat cererea după casarea în primul ciclu procesual, respectiv la data de 16 februarie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 65 din 14 iunie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, casează decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 907/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2517/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
