ICCJ. Decizia nr. 904/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 904/2008
Dosar nr. 26579/3/2004
Şedinţa publică de la 5 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1713 din 12 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, instanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI în contradictoriu cu pârâta SC T.A. SRL şi a obligat pârâta la efectuarea investiţiilor în valoare de 25.321,1 DOLARI S.U.A. la SC C. SA Bucureşti, sub sancţiunea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere. A respins capătul 3 de cerere ca neîntemeiat.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia comercială nr. 337 din 25 iunie 2007, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prin clauza 8 octombrie 3 lit. b) din contractul părţilor s-a convenit „ca acţiunile constituite drept gaj să fie indisponibilizate în favoarea vânzătorului, până la data realizării integrale a investiţiei”.
În acest context, este evident că petitul 3 al acţiunii respectiv: „autorizarea creditorului A.V.A.S. de a-şi realiza gajul constituit de societatea comercială pârâtă în favoarea … asupra unui număr de 86.846 acţiuni … şi pe cale de consecinţă executarea gajului … în sensul atribuirii bunului gajat”, apare ca neîntemeiat, de vreme ce părţile şi-au manifestat acordul de voinţă în sensul indisponibilizării acţiunilor gajate, în favoarea apelantei, până la data realizării investiţiei, şi nu în sensul atribuirii proprietăţii bunului gajat în favoarea vânzătoarei, apelanta putând solicita cel mult indisponibilizarea acţiunilor gajate.
Mai mult decât atât, având în vedere că în timpul scurs de la data pronunţării sentinţei comerciale nr. 1713 din 12 februarie 2007 şi data soluţionării apelului 25 iunie 2007, intimata - cumpărătoare şi-a îndeplinit de bună voie obligaţia stabilită de către instanţa de fond şi a realizat integral investiţia la care a fost obligată, achitând contravaloarea în lei a sumei de 25.321,1 DOLARI S.U.A., astfel cum atestă O.P. nr. 95 din 10 aprilie 2007, cu titlu de aport la capitalul social al SC C. SA Bucureşti, apelanta nu mai poate solicita atribuirea în proprietate a acţiunilor gajate, intimata făcând dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece pârâta nu şi-a executat de bunăvoie obligaţia contractuală cum eronat a reţinut instanţa de apel decât după chemarea în judecată şi nu integral, deoarece aceasta presupunea în lumina clauzelor contractuale producerea unor dovezi nefăcute în cauză, respectiv: hotărârea A.G.A. privind majorarea capitalului social al Societăţii; actul adiţional la statutul societăţii privind majorarea capitalului social; încheierea judecătorului delegat de la O.R.C. a majorării capitalului social al Societăţii; certificatul de înregistrare menţiuni de la O.R.C. cu privire la majorarea capitalului social.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 1689 C. civ. şi 482 C. com., în cazul în care debitorul nu îşi achită datoria, creditorul poate trece la realizarea gajului, în speţă, prin atribuirea în proprietate a bunului gajat, respectiv a celor 86.846 acţiuni.
Recursul este nefondat.
Cererea de chemare în judecată a avut drept obiect: obligarea pârâtei la respectarea obligaţiei prevăzute la clauza 8 octombrie 1 din contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. 873 din 24 decembrie 1998, respectiv de a efectua investiţiile în valoare de 25.321,1 DOLARI S.U.A. la SC C. SA Bucureşti, din angajamentul investiţional asumat prin contract; obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiei menţionate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la data îndeplinirii acestora; autorizarea creditorului A.V.A.S. să-şi realizeze gajul constituit de societatea comercială pârâtă, în favoarea instituţiei noastre asupra unui număr de 86.846 acţiuni cumpărate prin contractul nr. 873 din 24 decembrie 1998, numerotate de la 327.345 la 414.190 inclusiv, şi pe cale de consecinţă executarea gajului constituit de către pârâtă în favoarea A.V.A.S., în sensul atribuirii proprietăţii bunului gajat.
Ulterior, prin O.P. nr. 95 din 10 aprilie 2007 pârâta a vărsat contravaloarea în lei a sumei de 25.321,1 DOLARI S.U.A. reprezentând aport la capitalul social al SC C. SA Bucureşti, formalităţile prevăzute de lege şi contract de înregistrare a operaţiunii de majorare a capitalului social nefiind probate în cauză, decât în faza recursului, conform dovezilor de la dosarul de recurs şi din care rezultă că hotărârea A.G.A. privind majorarea capitalului social a fost înregistrată la Registrului Comerţului la data de 18 ianuarie 2008.
Prin urmare, clauza cuprinsă în art. 8 octombrie 2 din contract fiind îndeplinită nu se mai poate reţine incidenţa dispoziţiilor legale în vigoare privind dreptul creditorului de a cere lucrul în contul creanţei, ca o modalitate de realizare a gajului, care, pe de o parte, se poate realiza prin indisponibilizarea acţiunilor, aşa cum s-a prevăzut prin contract, instanţa de apel motivând greşit sub acest aspect, dar pe de altă parte, gajul prin indisponibilizarea acţiunilor nu poate da naştere, în favoarea părţilor decât la acele drepturi prevăzute de lege şi contract.
Or, stingerea obligaţiei principale conduce la stingerea garanţiei reale mobiliare, neputându-se reţine nici incidenţa art. 27 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 privitor la supravieţuirea garanţiei, obligaţiei principale.
Desfiinţarea obligaţiei principale atrage şi desfiinţarea garanţiei conform principiului „accesorium sequitur principale” aşa cum corect a reţinut de această dată şi instanţa de apel, încât, recursul este nefondat.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va fi respins, situaţie ce atrage şi incidenţa dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta reclamantă urmând să suporte cheltuielile de judecată ocazionate cu soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 337 din 25 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei – pârâte, SC T.A. SRL Snagov, suma de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 82/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 907/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
