ICCJ. Decizia nr. 2517/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2517/2008
Dosar nr. 2768/1/2008
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 decembrie 2006, la Tribunalul Comercial Mureş, reclamanta SC A.R.A. SA sucursala Mureş, prin reprezentant legal, a solicitat obligarea pârâtei SC S. SRL la plata sumei de 474.547,50 lei cu titlu de despăgubiri şi a dobânzii legale conform art. 3 din O.G.R. nr. 9/2000, de la data convocării la conciliere şi până la plata efectivă a sumei datorate şi a sumei de 7.937 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de asigurare pentru perioada 19 mai 2004 - 30 octombrie 2004, suprafaţa asigurată fiind de 150,66 ha, cultură măr.
La data de 12 iulie 2007 pârâta a înfiinţat-o pe reclamantă că în urma fenomenului de grindină din data de 10 iulie 2004 a fost afectată întreaga suprafaţă asigurată, întocmindu-se Dosarul de daună nr. AG/007/2004, fiind plătite despăgubiri în sumă de 474.547,50 lei.
Întrucât cultura a fost afectată de grindină la data de 05 mai 2004, anterior datei de intrare în vigoare a contractului de asigurare, reclamanta a arătat că s-au acordat necuvenit despăgubirile menţionate mai sus solicitând, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 136/1995 şi ale art. 942, 948 şi 953 C. civ., restituirea acestei sume.
Prin sentinţa comercială nr. 857 din 15 mai 2007 a Tribunalului Comercial Mureş s-a respins ca prescrisă acţiunea introdusă de SC A.R.A. SA - Sucursala Mureş împotriva SC S. SRL Reghin, cu motivarea că în cazul contractului de asigurare, termenul de prescripţie este de 2 ani, iar dreptul la acţiune s-a născut la data producerii riscului asigurat, adică la data de 10 iulie 2004, faţă de care introducerea acţiunii la data de 15 decembrie 2006 este prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta invocând nelegalitatea acesteia deoarece faţă de obiectul litigiului, termenul de prescripţie aplicabil în speţă este cel general, de trei ani, conform art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 16/A din 14 februarie 2008 a admis apelul, a desfiinţat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa această hotărâre a reţinut, pe de o parte, că, în cauză, nu este incident termenul de prescripţie special de doi ani, prevăzut de art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 ci, termenul general de prescripţie de trei ani, prevăzut de art. 3 alin. (1) din decret, acţiunea în pretenţii pentru plata nedatorată fiind o acţiune patrimonială, dreptul la acţiune născându-se la momentul efectuării pretinsei plăţi nedatorate, dar, pe de altă parte şi dacă s-ar admite că este incident art. 3 alin. (2) din decret, acţiunea reclamantei tot este în termen faţă de data de la care a început să curgă termenul de 2 ani, care nu este aceea a producerii riscului asigurat ci, a efectuării pretinsei plăţi nedatorate.
Astfel, în cauză, plata necontestată a avut loc în perioada 28 - 30 decembrie 2004, încât, acţiunea introdusă la 15 decembrie 2006 este în termen.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, în termenul legal, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă, ca nefondat.
A susţinut, în esenţă, că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece plata îşi are izvorul în raportul contractual de asigurare, temei pe care şi-a fundamentat şi reclamanta acţiunea, susţinerea din răspunsul la întâmpinare că este o plată nedatorată neputând fi primită faţă de exigenţele impuse de art. 132 C. proc. civ.
În acest cadru procesual, sunt incidente dispoziţiile speciale aplicabile contractului de asigurare, respectiv art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă de 2 ani, iar potrivit art. 7 alin. (3) din acelaşi decret şi art. 947 alin. (2) C. civ., dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut în momentul producerii evenimentului pentru înlăturarea căruia s-a făcut asigurarea şi nu la data plăţii cum, nelegal, a reţinut instanţa de apel.
Dând o altă interpretare ar însemna să se ignore natura contractului de asigurare care este un contract aleatoriu, afectat de condiţia suspensivă a producerii riscului asigurat, singura care determină naşterea dreptului la acţiune.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, termenul special de prescripţie de doi ani este aplicabil în materia asigurărilor în legătură cu apărarea dreptului subiectiv al asiguratului de a primi despăgubiri civile, în cazul realizării riscului asigurat, termen care, evident, începe să curgă de la data producerii evenimentului.
În cauză, chiar dacă reclamanta a invocat contractul de asigurare prin acţiunea introductivă, aceasta are ca obiect restituirea sumelor achitate asiguratului pentru realizarea evenimentului asigurat, anterior intrării în valabilitate a contractului de asigurare, deci, fără titlu, astfel că nu se poate susţine că s-ar fi nesocotit art. 132 C. proc. civ.
În aceste limite ale investirii, instanţa de apel a concluzionat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 care prevăd termenul general de prescripţie de trei ani, excepţiile fiind de strictă aplicare.
Acest termen curge de la data naşterii dreptului la acţiune, în restituirea plăţii nedatorate neavând relevanţă data producerii evenimentului asigurat - 5 mai 2004 -, ci data la care s-a produs prejudiciul, care nu poate fi anterioară plăţii.
Cum plata s-a făcut la 28 - 30 decembrie 2004, iar acţiunea s-a promovat la 15 decembrie 2006, soluţia instanţei de apel este, deci, la adăpost de toate criticile aduse, fiind legală încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SRL Reghin împotriva Deciziei nr. 16/A din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 987/2008. Comercial. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 2518/2008. Comercial. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
