ICCJ. Decizia nr. 1093/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1093/200.
Dosar nr. 1443/1/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la data de 31 mai 2000 reclamanta SC Z. SA Timişoara a chemat în judecată pe pârâta SC J. SA Jimbolia solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 61.941.000 lei contravaloare prestări servicii, 15.545,590 lei daune precum şi cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că în baza contractului de locaţiune încheiat de părţi, a închiriat pârâtei utilaje agricole respectiv un pulverizator şi 3 combine în vederea înfiinţării culturilor de sfeclă.
Plata închirierii trebuia să se facă potrivit clauzelor contractuale prin predarea sfeclei de Z., a cărei contravaloare, la data la care trebuie executat contractul era de 65.941.000 lei.
Pârâta nu şi-a respectat obligaţia, nu a cultivat sfecla reclamanta a înţeles să solicite cu daune penalităţi contractuale.
Tribunalul Timiş, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1032 din 30 iunie 2000 a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 65.941.000 lei preţ al prestaţiei, 15.545.590 lei penalităţi contractuale cu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta criticile vizând modul de stabilire a situaţiei de fapt respectiv că în factura emisă de reclamantă cu nr. 6869655 din 30 decembrie 1999 se specifică faptul că plata se face din drepturile cuvenite în campania de sfeclă 1999, ori nici nu există nici un contract între cele două societăţi în 1999 care să aibă ca obiect producerea sfeclei.
De asemenea conform înţelegerii părţilor stabilită prin contractul de închiriere a utilajelor, orice litigii în legătură cu executarea contractului se vor soluţiona de către Camera de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie şi Agricultură Timiş, fapt care nu s-a concretizat, reclamanta apelând direct la instanţa judecătorească.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1062 din 2 noiembrie 2000 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de control judiciar a reţinut că apelanta cu rea credinţă nu şi-a respectat obligaţia contractuală privind încheierea unui contract de cultivare de sfeclă fapt aflat în sarcina sa şi în beneficiul SC Z. SA Timişoara.
Tot astfel potrivit pactului comisoriu prevăzut în contractul de locaţiune nu mai era necesară notificarea creanţei, locatorul fiind de drept pus în întârziere după 30 de zile de la data ultimei predări de sfeclă din campania anului 1999, fapt confirmat prin emiterea facturii cu numărul 6869655 din 30 decembrie 1999.
De asemenea instanţa de control judiciar a considerat că nu se impune efectuarea unei expertize tehnico-economică fiind irelevant pentru cauză motivul necultivării sfeclei de Z.
S-a înlăturat şi critica privind necompetenţa materială a instanţelor motivat de faptul că pârâta nu a invocat până la dezbaterile în fond, pe baza clauzei arbitrale necompetenţa facându-se aplicarea dispoziţiei art. 3434 C. proc. civ.
Cu petiţia înregistrată la data de 2 februarie 2001 pârâta SC J. SA Jimbolia a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se reiau criticile privind stabilirea situaţiei de fapt, considerând că au fost încălcate dispoziţiile art. 970 C. civ.
De asemenea susţine că au fost ignorate dispoziţiile art. 343 C. proc. civ. din moment ce în contract s-a inserat clauza compromisorie stabilindu-se competenţa Camerei de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera Comerţ şi Industrie Timiş.
Prin încheierea şedinţei publice din 10 aprilie 2002, la cererea intimatei-reclamante SC Z. SA Timişoara s-a dispus în baza art. 35 din Legea nr. 64/1995 suspendarea judecării cauzei întrucât s-a procedat la declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.
La data de 8 martie 2007, Tribunalul Timiş, secţia comercială sindic, a arătat că SC Z. SA se află sub incidenţa procedurii de reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995 şi că în cadrul acestei proceduri debitoarea a reuşit achitarea tuturor creanţelor cu excepţia uneia aflată în litigiu cu SC C. SA.
S-a mai precizat că, la cererea debitoarei şi a creditorilor nu se mai impunea desemnarea unui administrator judiciar, procedura se desfăşoară sub stricta supraveghere a judecătorului sindic.
Faţă de aceste aspecte şi având în vedere că în prezenta cauză SC Z. SA Timişoara are calitatea de creditoare, s-a dispus repunerea pe rol a recursului.
Pe fond recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
În speţă, criticile formulate nu conţin aspecte de nelegalitate, făcând referire la modul de derulare a contractului.
Aspectele de nelegalitate se referă numai la clauza compromisorie stipulată în contractul încheiat.
Potrivit art. 343 C. proc. civ., încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul ce face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.
Alin. (2) al art. 343 C. proc. civ. prevede că instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă pârâtul şi-a formulat apărările pe fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, pârâta-recurentă nu a invocat necompetenţa materială până la dezbaterile în fond, pe baza clauzei arbitrale, aceasta neputând invoca din oficiu clauza spre a-şi declina competenţa.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC J. SA Jimbolia împotriva deciziei nr. 1062/A din 2 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială contencios administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1071/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1096/2009. Comercial → |
|---|
