ICCJ. Decizia nr. 1009/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1009/2009
Dosar nr. 8653/1/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2213/COM din 19 aprilie 2007 a admis acţiunea reclamantei C.N.A.P.M. SA Constanţa şi a obligat pârâta SC S. SRL Constanţa la plata sumei de 78.561 Euro contravaloare facturi restante, la 12.828,44 Euro penalităţi de întârziere, cu 6.253,07 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul nr. 228/13/2004, pe o perioadă cuprinsă între 1 ianuarie 2004 şi 31 decembrie 2004 având ca obiect asigurarea contra cost, a folosinţei temporare şi intermitente a infrastructurii porturilor Constanţa, Mangalia şi Midia pentru accesul, manevrarea, staţionarea şi acostarea navelor armatorilor sau navlositorilor reprezentaţi de Agent şi prestarea de servicii de către Administraţie pentru aceste nave.
S-a mai reţinut că pârâta s-a obligat să achite facturile externe-invoice emise de reclamantă în Euro în termen de 5 zile de la data primirii acestora, cu penalităţi de întârziere la plată de 0,10% din valoarea sumei scadente exprimate în Euro şi de 0,10% şi de 0,07 din valoarea sumei scadente exprimate în lei. Relaţiile contractuale au continuat între părţi în baza contractelor anterior încheiate şi pe perioada 19 aprilie 2006 şi 31 decembrie 2006 pentru care pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, astfel că aceasta datorează contravaloarea facturilor neonorate şi penalităţile de întârziere.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat prin Decizia nr. 255/COM din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se în considerente că pârâta datorează contravaloarea facturilor pentru neîndeplinirea obligaţiilor izvorâte din contractele nr. 228/B/2004 şi nr. 228/B/2006 şi penalităţile de întârziere de 0,10% pentru achitarea cu întârziere a acestora, calculate până la 25 ianuarie 2007.
Împotriva acestei decizii pârâta SC S. SRL Constanţa a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul interpretării greşite a clauzelor contractuale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, Decizia nr. 2805 din 9 octombrie 2008 a admis recursul pârâtei SC S. SRL Constanţa cu consecinţa casării deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în considerentele căreia s-a reţinut, în esenţă, că în rejudecare urmează a se răspunde criticilor formulate referitor la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le-au invocat în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor precum şi efectuarea unei expertize de specialitate care să lămurească dacă sumele în discuţie sunt sau nu datorate de pârâtă pe ce perioadă şi ce reprezintă, ce tarife au fost percepute şi în ce condiţii.
La data de 20 noiembrie 2008, Înalta Curte, din oficiu, a îndreptat minuta deciziei pronunţate în recurs în sensul trecerii numelui recurentei-pârâte de SC S. SRL Constanţa, în loc de SC S. S. & T. SRL Constanţa, cum din eroare a fost trecut.
În contra celei din urmă hotărâri C.N.A.P.M. SA Constanţa a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a susţinut că recursul a fost introdus de SC S. S. & T. SRL Constanţa, persoană juridică fără calitate procesuală activă, aşa încât greşeala materială a instanţei de recurs este evidentă, situaţie în raport de care solicită admiterea contestaţiei în anulare şi desfiinţarea hotărârii atacate cu consecinţa rejudecării recursului.
Contestaţia în anulare este nefondată.
În sensul textului art. 318 C. proc. civ., „greşeala materială" înseamnă greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Cu alte cuvinte, trebuie sa fie vorba despre acea greşeală pe care o comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.
Legea are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În această categorie intră greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare , sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată.
În cauză, contestatoarea invocă lipa calităţii procesuale active a SC S. S. & T. SRL Constanţa.
Din examinarea actelor de la dosar Înalta Curte constată că a fost îndreptată eroarea materială, în temeiul art.281 C. proc. civ., privind trecerea numelui corect al recurentei de SC S. SRL Constanţa în loc de SC S. S. & T. SRL Constanţa, cum din eroare a fost trecut.
Eroarea materială pe care o invocă contestatoarea este întemeiată pe un alt text de lege şi nu în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.; eroarea materială evocată de recurentă este reglementată printr-o altă instituţie juridică, care nu poate fi încadrată în niciuna din situaţiile prevăzute în art. 318 C. proc. civ.
Pe de altă parte, eroarea materială strecurată în Decizia pronunţată în recurs, a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu de la 20 noiembrie 2008 în dosarul nr. 2854/118/2007, în temeiul art. 281 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte faţă de considerentele expuse, urmează să respingă contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.N.A.P.M. SA Constanţa împotriva deciziei nr. 2805 din 9 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1008/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 102/2009. Comercial → |
|---|
