ICCJ. Decizia nr. 1096/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1096/200.
Dosar nr. 24469/3/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 7367 din 30 mai 2007 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată şi a respins cererea formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA împotriva pârâtei SC C.C.F.R. SA, ambele cu sediul social în Bucureşti, ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale active este neîntemeiată, întrucât motivele învederate de pârâtă vizează apărări de fond cu privire la temeinicia cererii reclamantei de a obţine obligarea pârâtei la majorarea capitalului.
Prin HG nr. 887 din 13 septembrie 2001 s-a decis înfiinţarea unor filiale ale reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA printre care şi pârâta, reclamanta având calitatea de acţionar unic al pârâtei.
Potrivit art. 2 alin. (5) din HG nr. 887/ 2001 efectuarea aporturilor de către C.F.R. trebuia făcută pe bază de protocol, care trebuia încheiat în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, iar dacă valoarea capitalului social stabilită prin protocolul de predare-primire va fi diferită de cea prevăzută în anexa nr. 1, s-a menţionat că se va solicita Registrului Comerţului rectificarea cuvenită, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la semnarea protocolului, pe baza aprobării adunării generale a acţionarilor.
Rezultă că majorarea capitalului social se efectuează potrivit dispoziţiilor de drept comun, conţinute în Legea nr. 31/1990, neexistând dispoziţii speciale sau derogatorii în actul normativ anterior menţionat.
Majorarea capitalului social trebuia să fie realizată de însăşi reclamantă în calitatea de acţionar unic în termenele prevăzute de art. 2 din HG nr. 887/ 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 185 din 23 aprilie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 7367 din 30 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că admite acţiunea precizată şi obligă pârâta să-şi majoreze capitalul social cu suma de 3.285.024,06 RON şi la plata a 500 RON pe zi, cu titlu de daune cominatorii, către reclamantă, cu începere de la data rămânerii irevocabile a prezentei decizii.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a apreciat că pârâta a luat fiinţă în baza HG nr. 706/ 2002, iar la constituire, reclamanta i-a vărsat, un capital social iniţial în sumă de 125 milioane lei, iar ulterior, în cursul anului 2003, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (5) din HG nr. 706/2002 i s-au predat, pe bază de protocol, active, constând în obiecte de inventar, echipamente şi materii prime, în valoare de 32.850.240.610 lei.
Datorită birocraţiei excesive a reclamantei, care nu a întocmit documentaţia necesară şi nu a aprobat majorarea capitalului pârâtei, în timp util, această operaţiune nu s-a finalizat, până la data privatizării intimatei.
Deşi pârâta, după privatizare, avea obligaţia legală a întocmirii documentaţiei necesare în vederea majorării capitalului social iniţial, cu suma de 32.850.240.061 lei, reprezentând contravaloarea activelor primite, nu a procedat la efectuarea acestor formalităţi.
În aceste condiţii, pârâta foloseşte, practic, în mod ilegal, din anul 2003, bunurile expuse anterior, primite pe bază de protocol de la reclamantă, ca aport în natură la capitalul social, la care era obligată legal pentru majorarea capitalului social iniţial, cu această sumă.
Împotriva deciziei comerciale nr. 185 din 23 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC C.C.F.R. SRL Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. admiterea recursului şi desfiinţarea în tot a deciziei atacate cu consecinţa menţinerii sentinţei primei instanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că au fost ignorate atât situaţia de fapt, înscrisurile depuse cât şi actele normative care reglementează aceste aspecte, prin aceea că sarcina majorării capitalului social revenea reclamantei, aşa cum este menţionat în Legea nr. 31/1990.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul declarat de pârâta SC C.C.F.R. SRL pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin HG nr. 706 din 3 iulie 2002 a fost înfiinţată, ca filială a C.N.C.F. C.F.R. SA, aşa cum se specifică în Anexa 1 şi SC C. C.F.R. SA. Tot prin acest act normativ a fost stabilit şi capitalul social iniţial, în valoare de 12.500 RON.
De asemenea, la art. 2 pct. 5 s-a mai precizat că efectuarea aporturilor de către C.F.R. se va face pe bază de protocoale care se vor încheia în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
Potrivit documentaţiei depuse la dosar, pârâta SC C.C.F.R. SA, în cursul anului 2003 s-a privatizat, în contextul cadrului legal existent la acel moment.
Chiar instanţa de apel, în argumentele deciziei sale, a reţinut că până la data privatizării societăţii pârâte, în anul 2003, societatea reclamantă avea obligaţia, potrivit dispoziţiilor legale în materie, să iniţieze şi să întocmească formalităţile pentru majorarea capitalului iniţial cu valoarea activelor predate, prin protocoalele încheiate în acest sens.
Din această perspectivă, apare cât se poate de evident, că reclamanta SC C.N.C.F. C.F.R. SA nu a procedat la majorarea capitalului social cu valoarea bunurilor aportate, nici în termenul prevăzut de HG nr. 887/2001 şi nici până la momentul privatizării societăţii pârâte, în condiţiile în care în acel interval de timp era acţionar unic al pârâtei, iar majorarea capitalului social era guvernată de reglementările cuprinse în Legea nr. 31/1990.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite ca recursul declarat de pârâta SC C.C.F.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 185 din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 7367 din 30 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.C.F.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 185 din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică şi respinge apelul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 7367 din 30 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1093/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1100/2009. Comercial → |
|---|
