ICCJ. Decizia nr. 124/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 124/2009
Dosar nr. 1854/1285/2005
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 noiembrie 2005 reclamanţii P.D. şi P.A. au chemat în judecată SC L. SA Cluj solicitând ca prin hotărârea ce va a fi pronunţată în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata dividendelor ce li se cuvin pe anii 2002 - 2004 şi dobânda legală pentru neplata acestora în termen de 8 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat; obligarea pârâtei la răscumpărarea acţiunilor pe care pârâţii le deţin în societate cu plata către aceştia a preţului reprezentând valoarea de înregistrare a acţiunilor în contabilitatea societăţii, prin retragerea lor din societate, iar în caz de refuz încuviinţarea vânzării lor prin ofertă publică, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat în cererea lor că sunt acţionari în societatea SC L. SA Cluj Napoca deţinând împreună 108.764 acţiuni din care 79.476 revin reclamantului şi 29.288 acţiuni revin reclamantei, precizând că pentru perioada 2000 - 2004 nu le-au fost acordate dividendele deşi societatea pârâtă a înregistrat profit.
Au precizat că pârâta este o societate pe acţiuni de tip închis şi nu pot tranzacţiona acţiunile pe piaţa bursieră sau extrabursieră şi ţinând cont de faptul că managementul societăţii este defectuos pierzându-şi importante segmente de piaţă, au hotărât retragerea lor din societate, adresând conducerii societăţii numeroase solicitări în scopul răscumpărării acţiunilor, cu respectarea art. 13 din actul constitutiv al societăţii, societatea respingându-le ofertele.
Au solicitat de asemenea ca valoarea reală a acţiunilor emise de societate cu care acestea sunt înscrise în contabilitate să fie avută în vedere la plata preţului ca urmare a răscumpărării acţiunilor deoarece dacă s-ar avea în vedere valoarea nominală înscrisă pe titlu ar opera o îmbogăţire fără justă cauză a cumpărătorului.
Ulterior şi-au precizat acţiunea în sensul că valoarea dividendelor pretinse pentru anii 2002 - 2004 se ridică la suma de 30.000 RON iar valoarea pentru cele 108.764 acţiuni deţinute de reclamanţi raportată la valoarea de contabilitate este de 171.847,12 RON şi ţinând cont de dubla calitate de acţionari şi membri PAS ai reclamanţilor, aceştia au solicitat introducerea în proces în calitate de pârâtă şi a Asociaţiei PAS L.
Temeiul de drept al acţiunii a fost precizat a fi art. 67, art. 123 alin. (3), art. 132 alin. (3), art. 103 şi urm. şi art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Intimata a formulat întâmpinare precizând că niciodată nu a fost o societate de tip deschis nefiind tranzacţionată pe bursă, fapt arătat şi de către Comisia Naţională a Valorilor Imobiliare prin atestatul nr. 402 din 4 noiembrie 2004 care confirmă că pârâta nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerată emitentă de valori mobiliare, astfel că cererea nu se află sub incidenţa art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată, societatea neschimbându-şi niciodată forma.
Pe timpul procesului reclamantul P.D. a decedat şi ca urmare drepturile sale procesuale s-a constatat a fi exercitate de către reclamanta P.A. în calitate de soţie supravieţuitoare şi P.D.C. fiul defunctului introdus în cauză în calitate de reclamant.
Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor P.A. şi P.D.C., lipsa calităţii procesuale a pârâtei SC L. SA şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Tribunalul Comercial Cluj prin sentinţa comercială nr. 6540/2007 pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2007 a respins excepţiile invocate de pârâta SC L. SA privind lipsa calităţii procesuale a reclamanţilor P.A. şi P.D.C., lipsa calităţii procesuale a pârâtei SC L. SA precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
A admis în parte acţiunea precizată şi extinsă a reclamanţilor P.A. şi P.D.C. îndreptată împotriva pârâtelor SC L. SA şi Asociaţia L. „Programul Acţiunilor Salariaţilor", a încuviinţat retragerea reclamanţilor din SC L. SA, a obligat pârâta să cumpere acţiunile reclamanţilor în valoare de 1,637523875 lei pe acţiune după cum urmează: 29.288 acţiuni deţinute de reclamanta P.A. cu o valoare de 47.959,799 lei; 79.476 acţiuni deţinute de reclamanţii P.A. şi P.D.C. în calitate de moştenitori ai defunctului P.D., cu o valoare de 130.143,847 lei. A respins ca neîntemeiate cererile reclamanţilor privind obligarea pârâtei SC L. SA să le plătească dividendele aferente anilor 2002 - 2004 şi dobânda legală calculată asupra cuantumului dividendelor, cererile reclamanţilor privind încuviinţarea acţiunilor prin ofertă publică în cazul refuzului pârâtei de a cumpăra acţiunile reclamanţilor precum şi cererile reclamanţilor privind obligarea pârâtei la plata sumei de 85.031,5422 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 55.894 acţiuni pretins a fi deţinute de reclamanţi la SC S.F. SA Satu Mare, cu cheltuieli de judecată în sumă de 3.676,2 lei.
Cu privire la fondul litigiului instanţa a analizat aplicarea în speţă şi interpretarea dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, reţinând că retragerea reclamanţilor din societate este condiţionată de schimbarea formei societăţii şi că acţionarilor le este recunoscută o protecţie juridică de a se retrage din societate în momentul în care nu şi-au exprimat consimţământul pentru modificarea formei societăţii, situaţie faţă de care analizând înscrisurile din dosarul cauzei a constatat că acestea fac dovada transformării societăţii dintr-o societate pe acţiuni de tip deschis într-o societate pe acţiuni de tip închis.
În AGEA din cadrul SC L. SA s-a hotărât modificarea actului constitutiv al societăţii respectiv art. 2 din Capitolul I al actului constitutiv care se referă la forma juridică a societăţii, textul modificat prevăzând că SC L. SA este o persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acţiuni de tip închis care-şi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi actul constitutiv iar actul adiţional autentificat sub nr. 3452 din 24 noiembrie 2004, care a prevăzut modificarea, a fost menţionat în Registrul Comerţului.
În acest context instanţa constatând că reclamanţii sunt în drept să ceară retragerea din societate, a dispus efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea din contabilitate a acţiunilor deţinute de reclamanţi în societatea pârâtă şi urmare a acestei expertize expertul a stabilit că valoarea totală a acţiunilor reclamanţilor este 178.103,6467 lei, reclamantei P.A. care deţine 29.288 acţiuni revenindu-i suma de 47.959,799 lei iar reclamanţilor P.A. şi P.D.C. în calitate de moştenitori ai defunctului P.D. revenindu-le suma de 130.143,847 lei.
Instanţa a apreciat neîntemeiat petitul reclamanţilor privind obligarea societăţii pârâte la plata dividendelor aferente anilor 2002 - 2004 pentru exerciţiul financiar 2002, 2003, 2004 deoarece pârâta a adoptat hotărâri ale adunării generale ordinare şi extraordinare asupra profitului aferent fiecărui an, tară a fi repartizată vreo sumă de bani cu titlu de dividende şi că dacă reclamanţii au considerat că au fost vătămaţi în drepturile lor prin aceste hotărâri aveau la dispoziţie art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Neîntemeiat s-a constatat a fi şi capătul de cerere privind încuviinţarea vânzării acţiunilor prin ofertă publică în cazul în care pârâta SC L. SA refuză să cumpere acţiunile reclamanţilor întrucât dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 prevăd expres modalitatea de răscumpărare a acţiunilor în caz de retragere, modalitate de care reclamanţii au uzat cerând retragerea din societate şi răscumpărarea acţiunilor.
Cu privire la cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtei la plata sumei de 85.031,5422 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 55.894 acţiuni pretins a fi deţinute de reclamanţi la SC S.F. SA Satu Mare instanţa a apreciat că interesele reclamanţilor acţionari ai SC L. SA privite prin perspectiva faptului că pârâta deţine titlul de participare la capitalul social al SC S.F. SA nu sunt vătămate, drepturile lor fiind recunoscute întrucât la calcularea valorii din contabilitate a acţiunilor SC L. SA, s-a avut în vedere acest aspect, valoarea fiind calculată ca diferenţă dintre total active în care intră şi activele financiare şi total datorii, astfel că şi acest capăt de cerere s-a constatat a fi neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii au declarat apel atât reclamanţii P.D.C. şi P.A. cât şi pârâta SC L. SA Cluj Napoca.
Reclamanţii şi-au întemeiat cererea de apel pe dispoziţiile art. 287 şi urm. C. proc. civ. invocând greşita soluţionare a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 85.031,5422 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 55.894 acţiuni cumpărate de societate cu dividendele cuvenite reclamanţilor, de la SC S.F. SA Satu Mare, instanţa de fond fiind în eroare când a dezlegat pricina deoarece conform expertizei contabile şi a suplimentului de expertiză întocmită în cauză valoarea în contabilitate a unei acţiuni la SC L. SA Cluj Napoca este de 1,637523875 lei/acţiune, iar valoarea în contabilitate a unei acţiuni la SC S.F. SA Satu Mare este de 1,5213 lei/acţiune şi de vreme ce expertul contabil face distincţie între valoarea în contabilitate a acţiunilor emise de SC L. SA Cluj Napoca şi a celor emise de SC S.F. SA Satu Mare, este clar că valoarea acestora din urmă nu a fost inclusă în valoarea contabilă a celor dintâi, aşa cum greşit a reţinut instanţa fondului.
Eroarea de judecată comisă de prima instanţă se extinde şi asupra faptului că instanţa a omis a lua în considerare un fapt esenţial şi anume că preţul plătit de SC L. SA Cluj Napoca în favoarea A.V.A.S. ca vânzător al acţiunilor emise de SC S.F. SA Satu Mare s-a achitat din dividendele cuvenite acţionarilor SC L. SA Cluj Napoca şi că, din această perspectivă neacordarea procentului de 1,35955% cuvenit reclamanţilor aşa cum a stabilit raportul de expertiză, din totalul de 4.111.230 acţiuni cumpărare de SC L. SA Cluj Napoca de la SC S.F. SA Satu Mare a constituit un fapt păgubitor pentru reclamanţi, evaluarea acesteia fiind făcută la nivelul sumei de 85.031,5422 lei.
O altă eroare la care reclamanţii fac referire în apelul lor constă în aceea că judecătorul fondului nu a luat în considerare că după cumpărarea acţiunilor de la SC S.F. SA Satu Mare pârâta nu şi-a majorat capitalul social cu valoarea acestor acţiuni astfel că nemajorându-şi capitalul social este exclusă includerea valorii acţiunilor cumpărate în valoarea acţiunilor emise de SC L. SA Cluj Napoca.
De asemenea reclamanţii au atacat soluţia instanţei de fond şi sub aspectul respingerii cererii privind obligarea pârâtei la plata dividendelor învederând că a fost respins şi capătul de cerere privind recunoaşterea dreptului acestora de a-şi primi partea din acţiunile cumpărate de societate de la SC S.F. SA Satu Mare cu banii pe care ei erau îndreptăţiţi să-i primească cu titlu de dividende, astfel că instanţa a comis o dublă încălcare a drepturilor lor legitime în calitate de acţionari creându-se fără temei legal avantaje pentru unii acţionari şi dezavantaje pentru reclamanţi care şi-au exprimat dorinţa să se retragă din societate.
Apelul declarat de pârâtă a fost întemeiat pe art. 282 şi urm. C. proc. civ. şi a fost îndreptat împotriva modului de soluţionare a capătului de cerere privind retragerea reclamanţilor din societate deoarece în mod greşit instanţa de fond a reţinut modificarea statutului pârâtei din societate deschisă în societate închisă, în acest sens nefiind invocate mijloacele probatorii care au dus la stabilirea acestei convingeri şi fără a se face în fapt, în vreun fel, dovada că SC L. SA Cluj Napoca a avut vreodată statut de societate deschisă, că hotărârea AGEA din 1 octombrie 2004 nu face decât să complinească o lipsă şi anume să precizeze forma juridică a societăţii, nefiind vorba în această hotărâre de o modificare de fond care ar aduce vreo schimbare a formei juridice a societăţii ci doar, precizarea unei stări preexistente astfel că, instanţa a aplicat discreţionar şi părtinitor prevederile art. 134 din Legea nr. 31/1990. Susţinând acest motiv recurenta pârâtă a arătat că instanţa de fond, deşi a reţinut existenţa ca material probator al scriptului intitulat „atestat nr. 402 din 04 noiembrie 2004" emis de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a făcut abstracţie de acest act neacordându-i vreo semnificaţie, cu toate că în conformitate cu art. 9 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, atestatele sunt acte prin care C.N.V.M. confirmă ori recunoaşte situaţii sau calităţi, raportări ori comunicări de date şi informaţii care au forţa probantă a actelor autentice.
De asemenea a învederat faptul că în conformitate cu art. 134 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării adunării generale în Monitorul Oficial, astfel că reclamanţii erau decăzuţi din dreptul de a invoca retragerea din societate chiar şi în condiţiile în care societatea şi-ar fi schimbat forma juridică.
De asemenea a arătat că urmare admiterii în parte a acţiunii instanţa a obligat-o la răscumpărarea acţiunilor la o valoare stabilită în baza unei expertize contabile, apreciind că aplicarea prevederilor art. 134 din Legea nr. 31/1990 conduce la costuri prea mari.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelurile declarate de reclamanţi şi pârâtă, aşa cum rezultă din Decizia nr. 91/2008 pronunţată în şedinţa publică din 21 aprilie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a interpretat corect art. 134 din legea societăţilor comerciale reţinând că transformarea societăţii pe acţiuni într-o societate închisă îndreptăţeşte acţionarii minoritari la retragere în considerarea faptului că drepturile acestora sunt vătămate din cauza retragerii acţiunilor de pe piaţa organizată, acţionarii pierzând dreptul de a negocia la bursă acţiunile sale şi că în mod greşit pârâta a susţinut că reclamanţii au fost decăzuţi din dreptul de a solicita valorificarea drepturilor instituite de art. 134 alin. (1) în aplicarea dispoziţiilor art. 134 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, reclamanţii formulând o serie de cereri necontencioase pe care le-au adresat în mod direct societăţii pârâte, cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile legale incidente.
De asemenea a reţinut că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 întrucât adunarea generală a acţionarilor este singura care poate decide repartizarea profitului realizat, nefiind admisibilă acordarea dividendelor fără aprobarea adunării generale.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor cum că au fost vătămaţi prin respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii acţiunilor deţinute la SC S.F. SA Satu Mare, instanţa de fond a apreciat că prima instanţă corect a reţinut că la calcularea valorii din contabilitate a acţiunilor SC L. SA Cluj Napoca s-a avut în vedere şi valoarea acţiunilor deţinute de societatea pârâtă la SC S.F. SA Satu Mare, raportul de expertiză contabilă determinând distinct acţiunile celor două societăţi comerciale tocmai în scopul determinării cuantumului contribuţiei pârâtei SC L. SA Cluj Napoca ca acţionar la SC S.F. SA Satu Mare.
Ca urmare constatând că prima instanţă a determinat corect starea de fapt relevată de probatoriul administrat şi a interpretat în mod judicios dispoziţiile legale incidente în cauză, în temeiul art. 296 C. proc. civ. instanţa de apel a respins ambele apeluri.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către reclamanţii P.A. şi P.D.C. şi pârâta SC L. SA Cluj Napoca.
În motivarea recursului recurenţii reclamanţi au susţinut că Decizia recurată este parţial nelegală şi netemeinică şi au cerut modificarea în parte a acesteia în sensul admiterii apelului declarat de ei împotriva sentinţei instanţei de fond şi modificării parţiale a acesteia în sensul admiterii în totalitate a acţiunii introductive aşa cum a fost formulată şi precizată, învederând instanţei de recurs că Decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, aceasta cuprinzând motive străine de natura pricinii, întemeindu-şi recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. De asemenea a cerut în conformitate cu art. 304 pct. 8 C. proc. civ. instanţa de recurs să constate că actul dedus judecăţii a fost interpretat greşit, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
A arătat în continuare că în mod greşit a fost menţinută soluţia respingerii capătului de cerere din acţiunea introductivă privind obligarea pârâtei SC L. SA Cluj Napoca la plata sumei de 85.031,5422 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 55.894 acţiuni cumpărare de societate cu dividendele cuvenite reclamanţilor la SC S.F. SA Satu Mare, cele două instanţe ignorând paguba suferită de reclamanţi şi că în mod eronat a fost interpretat raportul de expertiză cu privire la încorporarea în valoarea din contabilitate a acţiunilor cumpărate de SC L. SA Cluj Napoca de la SC S.F. SA Satu Mare întrucât valoarea în contabilitate a unei acţiuni la SC L. SA Cluj Napoca şi la SC S.F. SA Satu Mare este diferită ca valoare şi de vreme ce expertul contabil face distincţie între valoarea în contabilitate a acţiunilor emise de SC L. SA Cluj Napoca şi valoarea în contabilitate a acţiunilor emise de SC S.F. SA Satu Mare este clar că valoarea acestora din urmă nu a fost inclusă în valoarea celor dintâi.
Au susţinut de asemenea că o altă eroare de judecată comisă de prima instanţă şi necorectată de instanţa de apel, constă în omisiunea de a lua în considerare că preţul plătit de SC L. SA Cluj Napoca în favoarea A.V.A.S. în calitate de vânzător al acţiunilor emise de SC S.F. SA Satu Mare s-a achitat din dividendele cuvenite acţionarilor SC L. SA Cluj Napoca şi că din această perspectivă, neacordarea procentului de 1,35955% cuvenit reclamanţilor din totalul de 4.111.230 acţiuni cumpărate de SC L. SA Cluj Napoca de la SC S.F. SA Satu Mare a constituit o pagubă în valoare de 85.031,5422 lei.
Judecătorul fondului nu a luat în considerare că după cumpărarea acţiunilor de la SC S.F. SA Satu Mare, SC L. SA Cluj Napoca nu şi-a majorat capitalul social cu valoarea acestor acţiuni şi ca urmare este exclusă includerea valorii acţiunilor cumpărate în valoarea acţiunilor emise de SC L. SA Cluj Napoca şi în mod greşit a respins capătul de cerere privind recunoaşterea dreptului de a-şi primi partea din acţiunile cumpărare de societate de la SC S.F. SA Satu Mare cu banii pe care ei erau îndreptăţiţi să-i primească cu titlu de dividende, aşa încât s-a comis o dublă încălcare a drepturilor legitime ale reclamanţilor întrucât o parte din drepturile lor legitime asupra patrimoniului societăţii au fost confiscate de către instanţele inferioare în beneficiul celorlalţi acţionari care nu şi-au manifestat dorinţa de a pleca din societate.
Un ultim motiv se referă la faptul că Decizia recurată este lovită de nulitate sub aspectul că motivele de apel nu au fost analizate punctual iar Decizia s-a mărginit doar la a reproduce argumentarea judecătorului fondului, astfel că Decizia este practic nemotivată.
Pârâta SC L. SA Cluj Napoca a invocat nelegalitatea şi netemeinicia acesteia fundamentată pe art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi ca urmare a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor cu privire la obligarea sa la răscumpărarea acţiunilor deţinute de aceştia la valoarea înregistrată în contabilitatea societăţii motivând că în mod greşit instanţa de apel a reţinut modificarea formei societăţii pârâte din societate deschisă în societate închisă, făcând trimitere la atestatul nr. 402 din 4 noiembrie 2004 emis de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare care se află la dosarul cauzei, înscris căruia niciuna dintre cele două instanţe nu i-a acordat vreo semnificaţie şi susţinând că hotărârea AGEA din 1 octombrie 2004 nu face decât să complinească o lipsă a acrului constitutiv şi anume să precizeze forma juridică existentă a societăţii. In acest sens a arătat că reclamanta P.A. a înstrăinat acţiunile societăţii operaţiune ce nu s-a derulat printr-o societate de valori mobiliare sau alte entităţi abilitate C.N.V.M. să intermedieze tranzacţiile de valori mobiliare ale societăţilor deschise pe acţiuni, aşa cum ar fi impus exigenţele art. 43 ale OUG nr. 28/2002 act normativ în vigoare la data realizării operaţiunii şi anterior hotărârii AGEA din 1 octombrie 2004, ceea ce dovedeşte că societatea nu a fost niciodată o societate de tip deschis.
Recurenta pârâtă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., OUG nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 297/2004 şi art. 134 al Legii nr. 31/1990.
Recursurile sunt nefondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:
In conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere dacă aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii iar potrivit art. 304 pct. 8 hotărârea se poate modifica când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi neîndoielnic al acestuia. Articolul 304 pct. 7 reglementează situaţia când hotărârea poate fi modificată când nu cuprinde motive străine de natura pricinii.
Din analiza motivelor de recurs se constată că recurenţii reclamanţi au atacat hotărârea, invocând motive de netemeinicie raportate la textele de lege mai sus invocate, tară a arăta ce dispoziţii legale au fost încălcate sau interpretate greşit.
Recursul face referire la greşita interpretare a raportului de expertiză cu privire la calcularea valorii acţiunilor societăţii SC S.F. SA Satu Mare, care în opinia lor nu a fost inclusă în valoarea acţiunilor din contabilitatea pârâtei, precum şi la nerecunoaşterea dreptului acestora de a primi contravaloarea acţiunilor în număr de 55.894 cumpărate de societate de la SC S.F. SA Satu Mare cu dividendele cuvenite reclamanţilor, care le-ar fi revenit cu acest titlu din activitatea acesteia.
Motivele privind calcularea dividendelor acţiunilor societăţii SC S.F. SA Satu Mare, prin conţinutul lor concret tind la o critică care presupune o reapreciere a probelor, critica fiind netemeinicia şi nu de nelegalitate, astfel că instanţa de recurs nu se poate substitui instanţei de fond sau de apel în legătură cu stabilirea stării de fapt. Din această perspectivă motivele astfel formulate nu pot fi primite spre analiză, fiind motive de fapt care nu se circumscriu în limitele îngăduite de lege.
În ceea ce priveşte critica referitoare la respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei SC L. SA Cluj Napoca la plata sumei de 85.031,5422 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 55.894 acţiuni pretins a fi deţinute de reclamanţi la SC S.F. SA Satu Mare, aceasta urmează a fi analizată prin perspectiva naturii juridice a societăţii comerciale. Natura juridică a societăţii comerciale este contractuală şi chiar dacă nu se reduce la a fi numai un contract deoarece este şi o persoană juridică, societatea comercială are o origine contractuală care îşi pune amprenta nu numai asupra constituirii ci şi asupra organizării şi funcţionării ei.
Ca urmare prin capătul de cerere asupra soluţionării căruia recurenţii reclamanţi au invocat nelegalitatea hotărârii, reclamanţii au formulat pretenţii în calitatea lor de acţionari ai societăţii SC L. SA Cluj Napoca, pe care au chemat-o în judecată în calitate de pârâtă solicitând drepturile care li se cuvin din raportul contractual al societăţii pârâte cu un terţ, respectiv SC S.F. SA Satu Mare.
Faptul că SC L. SA Cluj Napoca a cumpărat acţiuni de la SC S.F. SA Satu Mare fiind acţionar al acestei societăţi nu dă dreptul reclamanţilor să emită pretenţii legate de activitatea acesteia din urmă, întrucât recurenţii reclamanţi nu se află într-un raport contractual cu SC S.F. SA Satu Mare, aceştia nedeţinând acţiuni la această din urmă societate, care de altfel nici nu este parte în proces.
Pe de altă parte se are în vedere că retragerea din societate are ca urmare plata preţului pentru acţiunile celui ce exercită dreptul de retragere aşa cum dispune art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, iar expertiza a avut în vedere numărul de acţiuni cu care reclamanţii erau înregistraţi în societatea SC L. SA Cluj Napoca, în contradictoriu cu care a fost formulată acţiunea, aşa încât în mod corect cele două instanţe au hotărât în sensul că reclamanţii neavând niciun drept asupra vreunui număr de acţiuni al SC S.F. SA Satu Mare, nu se pune problema obligării pârâtei SC L. SA Cluj Napoca la plata preţului acţiunilor cumpărate de aceasta din urmă de la SC S.F. SA Satu Mare, neavând relevanţă în ce condiţii acestea au fost cumpărate.
Reclamanţii nu au făcut dovada existenţei celor 55.894 acţiuni a căror contravaloare o solicită, altele decât acţiunile pe care le deţineau la SC L. SA Cluj Napoca.
In acest context toate argumentele invocate de recurenţii reclamanţi legate de nelegalitatea soluţionării acestui capăt de cerere nu au suport legal, neîncadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
In ceea ce priveşte nulitatea hotărârii atacate se constată că şi acest motiv urmează a se respinge deoarece instanţa de apel a răspuns tuturor criticilor formulate prin apelul declarat de către reclamanţi, instanţa nefiind obligată să răspundă şi să examineze separat fiecare argument invocat de parte, fiind suficient a fi arătate motivele care au determinat hotărârea ca urmare a analizei tuturor criticilor formulate.
Recursul declarat de pârâta SC L. SA Cluj Napoca, se va respinge întrucât nelegalitatea hotărârii atacate invocată de aceasta în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinută în contextul în care instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 134 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, hotărârea necuprinzând motive străine de natura pricinii.
Astfel, în mod corect au reţinut cele două instanţe că în AGEA societăţii pârâte SC L. SA Cluj Napoca din 1 octombrie 2004 s-a hotărât schimbarea actului constitutiv al societăţii, una dintre prevederile acestuia care a făcut obiectul modificării fiind tocmai art. 2 din capitolul I care se referă la forma juridică a societăţii, textul modificat indicând faptul că pârâta este persoană juridică română având forma de societate pe acţiuni de tip închis şi că actul adiţional prin care s-a făcut această modificare a fost înregistrat în registrul comerţului în baza încheierii judecătorului delegat.
Înscrisurile existente la dosar confirmă că reclamanţii nu au votat în favoarea unei astfel de hotărâri aşa încât raportând cererea formulată de către aceştia privind retragerea din societate, la dispoziţiile art. 134 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 se constată că în mod corect a fost soluţionată cauza, hotărârea atacată fiind la adăpost de orice critică.
Ca urmare, nu poate fi reţinut niciun argument dintre cele invocate de pârâtă în susţinerea nelegalităţii hotărârii atacate atâta vreme cât pârâta nu a făcut dovada răsturnării probelor privind schimbarea formei societăţii în societate de timp închis, atestatul nr. 402 din 4 noiembrie 2004 emis de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare neavând astfel relevanţă, faţă de forţa probantă a Hotărârii AGEA din 1 octombrie 2004, a actului adiţional încheiat, a încheierii judecătorului delegat şi a înregistrării schimbării formei societăţii în Registrul Comerţului.
Se constată deci că cele două instanţe au interpretat corect atât raportul juridic dintre cele două societăţi şi reclamanţi cât şi raportul de expertiză, art. 134 şi neexistând motive care să justifice încălcarea sau aplicarea greşită a legii şi nici motive străine de natura pricinii, soluţia nefiind dată cu încălcarea legii motivele neputând fi încadrate în art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Aşa fiind, ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.A. şi P.D.C., împotriva deciziei nr. 91/2008 din 21 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâta SC L. SA CLUJ NAPOCA, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1212/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1259/2009. Comercial → |
|---|
