ICCJ. Decizia nr. 1259/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1259/2009
Dosar nr. 186/59/200.
Şedinţa publică din 10 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC U.T. SA Timişoara prin acţiunea îndreptată împotriva pârâtelor SC P. SA Arad, SC A.I.R. SA Sibiu şi Oficiul registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu, a solicitat instanţei ca în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 să constate nulitatea absolută a următoarelor acte: Hotărârea Adunării Extraordinare a Acţionarilor SC P. SA Arad din 28 martie 2003 privind aprobarea participării societăţilor pârâte la majorarea capitalului social al SC A.I.R. SA Sibiu cu aport în natură reprezentând Hotel P. din Arad; a Hotărârii Adunării Extraordinare a Acţionarilor SC A.I.R. SA din data de 29 decembrie 2003 în ce priveşte aprobarea majorării capitalului social al societăţii cu aport în natură de către acţionarul SC P. SA Arad în valoare de 204.278.400.000 lei, a actului adiţional la actele constitutive ale SC A.I.R. SA din 15 ianuarie 2004 înregistrat la O.R.C. sub nr. 620 în ce priveşte majorarea capitalului social al societăţii cu aport în natură de către acţionarul SC P. SA Arad constând în Hotel P. Arad şi a procesului verbal de predare-primire din 1 aprilie 2005 încheiat între SC P. SA Arad şi SC A.I.R. SA Sibiu. A mai solicitat să se dispună radierea parţială a menţiunilor făcute în Registrul Comerţului privind majorarea capitalului social al SC A.I.R. SA Sibiu. Prin precizarea de acţiune din 22 mai 2006, reclamanta a renunţat la capetele de cerere privind radierea menţiunilor, păstrând doar capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute.
În susţinerea acţiunii reclamanta a arătat că este acţionară la SC P. SA Arad şi că deţine 26,72% din capitalul social al pârâtei, că în calitate de acţionară înţelege să solicite nulitatea absolută a Adunării Generale Extraordinare a acţionarilor SC P. SA prin care s-a hotărât participarea la majorarea capitalului social al SC A.I.R. SA Sibiu cu aport în natură reprezentând Hotel P. (exclusiv terenul) situat în Arad.
În esenţă, s-au invocat drept motive de nulitate încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7), art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 4 din Instrucţiunile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 8/1996, iar în fond s-a susţinut că acţionarul majoritar în condiţiile unui abuz de majoritate, prin fraudarea legii, a luat hotărârea a cărei nulitate se solicită în interesul său exclusiv. Scopul ilicit urmărit de acţionarul majoritar a mai susţinut reclamanta, o îndreptăţeşte să solicite atât anularea A.G.E.A. din 28 martie 2003 cât şi anularea actelor care s-au întemeiat pe această hotărâre cu privire la majorarea capitalului social al societăţii A.I.R. SA Sibiu precum şi a actelor adiţionale prin care s-a atestat această majorare şi a procesului verbal de predare-primire privind acest aport.
Prin precizarea de acţiune reclamanta a făcut referire şi la interesul contrar al acţionarului majoritar SC C. SA Sibiu faţă de SC P. SA, considerând că modalitatea de vot adoptată reprezintă un caz tipic de abuz de majoritate întrucât măsura a fost luată în interesul propriu al acţionarului majoritar. Pârâtele în apărare, au invocat excepţia tardivităţii acţiunii în raport de prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cât şi lipsa calităţii procesuale active pe motivul că reclamanta nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii. Acestea au considerat că eventuala nedetaliere a menţiunilor din convocator nu este prejudiciabilă pentru că nu vizează interese generale, ci interesul particular al destinatarului, accepţiunea textelor din Legea nr. 31/1990 şi din Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 8/1996 fiind în legătură cu interesele societăţii, care nu s-a dovedit că sunt afectate aşa cum s-a susţinut prin acţiune. Pârâtele şi-au exprimat şi dezacordul în legătură cu nulitatea absolută evocată de reclamantă care s-a argumentat pe faptul că nu s-a făcut evaluarea corectă a bunurilor imobile învederând totodată, că despre transferul de proprietate asupra aportului, reclamanta a avut cunoştinţă încă înainte de convocarea A.G.E.A. din 28 martie 2003.
După completarea probelor şi depunerea de către părţile în proces a notelor de concluzii prin care şi-au exprimat opinia în legătură cu excepţiile invocate şi cu fondul cauzei, prima instanţă, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a respins excepţia de tardivitate a formulării acţiunii pe considerentul că hotărârile adunărilor generale conform art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 se publică în termen de 15 zile în Monitorul Oficial al României, că hotărârea a cărei nulitate se solicită nu a fost publicată şi că, în orice caz, la dosar nu a fost depusă o astfel de dovadă. Cu referire la art. 132 alin. (3) din LSC, s-a reţinut că atunci când se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acţiune este imprescriptibil iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Sub aspectul tardivităţii , instanţa a conchis că nu prezintă relevanţă felul nulităţii invocate deoarece termenul de 15 zile pentru promovarea acţiunii nu a început să curgă din moment ce hotărârea nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Din punctul de vedere al ilegalităţii invocate de reclamantă, tribunalul a analizat convocatorul ţinând seama de prevederile art. 117 alin. (6) din LSC şi de art. 4 din Instrucţiunile C.N.V.M. şi a constatat că acesta este lacunar şi dă loc de interpretare din moment ce nu s-a specificat care sunt societăţile comerciale la care se doreşte participarea cu aporturi şi care sunt condiţiile de participare, scopul şi obiectul aportului în natură. În continuare s-a stabilit că scopul convocatorului şi conţinutul lui intră sub incidenţa noţiunii de ordine publică societară, iar respectarea cerinţei valabilităţii cauzei este prevăzută de art. 948 alin. (4) C. proc. civ. Faţă de aceste considerente concluzia instanţei de fond bazată pe dreptul de informare a acţionarilor şi a terţilor a fost că motivele invocate intră sub incidenţa art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Pe fondul cauzei s-a reţinut încălcarea art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 şi a art. 4 din Instrucţiunile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 8/1996 privind adunările generale ale deţinătorilor de valori mobiliare emise de societăţile comerciale deschise în ce priveşte convocarea adunării generale care a avut drept consecinţă atât vătămarea dreptului reclamantei de a-şi exercita dreptul de vot în condiţii de informare completă cât şi dreptul terţilor şi al celorlalţi acţionari interesaţi care au fost afectaţi de hotărârea organului deliberativ. Pe cale de consecinţă instanţa de fond a reţinut că toate celelalte acte care s-au încheiat în baza acestei hotărâri, lovită de nulitate, intră sub incidenţa nulităţii.
În consecinţă, prin sentinţa nr. 3193 din 11 decembrie 2006 Tribunalul Arad, secţia comercială, a admis acţiunea reclamantei SC U.T. Timişoara şi a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. SC P. SA din 28 martie 2003 privind aprobarea participării pârâtei SC P. SA Arad la majorarea capitalului social al pârâtei SC A.I.R. SA Sibiu cu aport în natură reprezentând Hotel P. situat în Municipiul Arad, Judeţ Arad, imobil înscris în C.F. nr. 63572 Arad, nr. top 7775/1387/a/2/II şi în C.F. nr. 63571 Arad, nr.top 7775/1387/a/2/I, precum şi a tuturor actelor subsecvente privind această participare, respectiv nulitatea absolută parţială a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC A.I.R. SA Sibiu din 29 decembrie 2003, numai cu privire la majorarea capitalului social cu aportul în natură al SC P. SA constând în imobilul mai sus descris, a nulităţii absolute parţiale a Actului Adiţional a SC A.I.R. SA Sibiu cu privire la acest aport în natură, precum şi nulitatea absolută a procesului verbal de predare-primire a acestui activ, din 1 aprilie 2005, încheiat între cele două pârâte. Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei privind pe pârâta Oficiul Registrului Sibiu şi capetele de cerere privind radierea parţială a menţiunilor de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Sibiu privind majorarea capitalului social al SC A.I.R. SA Sibiu cu aportul în natură a SC P. SA Arad, consemnate prin Încheierea judecătorului delegat nr.289 din 16 ianuarie 2004 şi menţiunile privind predarea acestui aport, încuviinţate prin Încheierea judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Sibiu nr. 1098 din 15 februarie 2006.
Sentinţa a fost apelată de pârâtele SC P. SA şi SC A.I.R. SA Sibiu care au criticat dezlegarea dată de instanţa de fond excepţiilor invocate pe motivul că au fost soluţionate prin simple prezumţii deşi legalitatea hotărârii A.G.E.A. P. SA din 28 august 2003 a fost controlată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului. Nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei a fost apreciată de apelante şi prin faptul că instanţa nu s-a sesizat şi nu a analizat din oficiu o eventuală prematuritate a acţiunii introduse anterior publicării în Monitorul Oficial. De asemenea s-a invocat şi soluţionarea litigiului ca urmare a aplicării greşite a prevederilor art. 117 din Legea nr. 31/1990. Aprecierea cauzelor de nulitate în opinia apelantelor s-a bazat pe aspecte teoretice şi formale privitoare la teoria interesului şi a formării voinţei reale fără să se verifice situaţia reală existentă între părţi, din care se putea constata că reclamanta ştia despre intenţia de a se aporta clădirea hotelului P., astfel că teoria neinformării explicite, potrivit apelantelor, nu are acoperire probatorie. În acelaşi sens s-a susţinut că AGA nu este organ de ratificare, ci deliberativ care decide asupra bunurilor societăţii.
După analiza criticilor aduse sentinţei, prin Decizia nr. 7C din 4 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Oradea s-a respins apelul pârâtelor. În considerentele deciziei, Curtea a reţinut că prezumţia reţinută de prima instanţă în legătură cu nepublicarea hotărârii A.G.E.A. din 28 martie 2003 este corectă, întrucât i s-a pus în vedere intimatei SC P. SA să prezinte dovada publicării în Monitorul Oficial a menţionatei hotărâri, dovadă care nu a fost prezentată.
De asemenea s-a stabilit că înregistrarea propriei A.G.E.A. de către apelanta SC A.I.R. Sibiu nu acoperă nepublicarea propriei hotărâri A.G.E.A. de către SC P. SA. Curtea, prin prisma felului nulităţii invocate de reclamant a reţinut că prima instanţă a respins corect excepţia tardivităţii acţiunii, concluzie care s-a bazat şi pe analiza cauzelor de nulitate invocate de reclamantă. Argumentul adus în legătură cu această concluzie asupra nulităţii, priveşte scopul urmărit de legiuitor prin normele care reglementează modul de convocare a şedinţelor, care intra sub incidenţa noţiunii de ordine publică societară, scopul ordinii de zi fiind acela de a proteja consimţământul prin exerciţiul votului în deplină cunoştinţă de cauză. Curtea de apel a reţinut că şi fondul cauzei a fost corect soluţionat, întrucât convocatorul este lacunar în ce priveşte scopul, obiectul aportului în natură şi valoarea lui. În concret, în cauză, deşi s-a discutat aportul unui singur bun în convocator s-a trecut „aportarea unor bunuri" fără a le nominaliza şi fără a se arăta societatea la care se aportează menţionându-se generic că aportarea se face la societăţi existente ori nou constituite. Reaua-credinţă în promovarea acţiunii de către reclamantă, invocată de apelante, a fost respinsă cu motivarea că apărarea propriilor interese şi exercitarea drepturilor procesuale în cadrul procesual conferit de legiuitor nu constituie rea-credinţă.
Împotriva deciziei nr. 7/C/2007, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâtele SC P. SA şi SC A.I.R. SA Sibiu. Recurentele au invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. pentru a critica nelegalitatea deciziei Curţii de Apel Oradea sub cuvânt că s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 132 alin. (3), art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 şi art. 4 din Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 8/1996.
În argumentarea nelegalităţii soluţiei, autoarele recursului au susţinut că, în cauză, s-a reţinut greşit faptul că A.G.E.A. din 28 martie 2003 nu a fost publicată niciodată în Monitorul Oficial şi că legalitatea acesteia nu ar fi fost supusă controlului judecătorului delegat. Potrivit recurentelor A.G.E.A. a fost depusă la ORC Arad şi s-a publicat în Monitorul Oficial prin grija acestuia dovadă fiind faptul că hotărârea a fost comunicată în final chiar de Oficiul Registrului Comerţului către SC U.T. SA Timişoara. Au mai susţinut că există contradicţie în considerentele deciziei pe acest aspect întrucât se reţine, pe de o parte că oficiile registrului comerţului publică în Monitorul Oficial hotărârile adoptate iar pe de altă parte, că hotărârea nu a fost niciodată publicată. Argumentele privind interpretarea greşită a art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 au pornit de la calificarea nulităţii reţinută de instanţele anterioare, care în opinia recurentelor, prin normele care reglementează publicarea convocatoarelor ocrotesc interesele acţionarilor şi nu interesele terţilor cum greşit s-a reţinut atât de tribunal cât şi de Curtea de Apel. Dovadă că norma nu este imperativă este dreptul adunării generale de a hotărî şi asupra altor măsuri atunci când sunt prezenţi toţi acţionarii şi votează „pentru", fără ca terţii să fie informaţi. În concluzie, recurentele au conchis că nulitatea invocată trebuia calificată ca relativă şi în consecinţă trebuia să se reţină tardivitatea promovării acţiunii. Pe fond recurentele au considerat că dezlegarea dată de instanţe susţinerilor din apărare este greşită, că dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. au fost încălcate întrucât pricina nu a fost soluţionată corect. Potrivit recurentelor, intimata a cunoscut că se intenţiona aportarea clădirii Hotelului P. din Arad, fapt care a fost demonstrat cu înscrisurile depuse la dosar. În privinţa aportului, recurentele au considerat că instanţa a reţinut aspecte pur teoretice şi formale fără să verifice situaţia reală în legătură cu faptul că SC U.T. SA Timişoara ştia de mai bine de un an despre intenţia de a se aporta clădirea hotelului P., astfel că la 28 martie 2003, intimata-reclamantă SC U.T. SA Timişoara ştia şi putea înţelege scopul pentru care fusese convocată. În aceste condiţii recurentele au considerat că în mod greşit s-a reţinut că, deşi aportul privea un singur bun care a făcut obiect al dezbaterilor şedinţei A.G.E.A., în convocator s-a trecut o formulare generică fără a se nominaliza care este bunul şi ce valoare are. Cât timp s-a trecut în ordinea de zi a şedinţei în mod explicit „aportul în natură la capitalul social al altor societăţi", astfel cum prevăd dispoziţiile legale, recurentele au considerat că soluţia pe fond este greşită şi în consecinţă au solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca tardiv formulată, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Intimata prin întâmpinare a răspuns punctual criticilor aduse deciziei pronunţate de Curtea de Apel şi a solicitat să se respingă recursul ca nefondat. În esenţă, intimata reclamantă a considerat că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de publicare a A.G.E.A. din 28 martie 2003 astfel că nu se poate pune problema depăşirii termenului de 15 zile pentru sesizarea instanţei. În ce priveşte dispoziţiile art. 117 alin. (6) şi (7) din LSC şi C.N.V.M. art. 4 din Instrucţiunile nr. 8/1996, societatea este listată astfel că interesul ocrotit este atât al acţionarilor cât şi al investitorilor iar acest interes nu se poate valorifica decât prin respectarea obligaţiilor de a include în convocator în mod explicit chestiunile care se dezbat. În concluzie, intimata a susţinut că s-au încălcat dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 4 din Instrucţiunile Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare nr. 8/1996 privind adunările generale ale deţinătorilor de valori mobiliare emise de societăţile comerciale deschise astfel cum au reţinut instanţele anterioare.
Recursul este nefondat.
1.Dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, puse în discuţie de recurente sub aspectul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., reglementează condiţiile şi procedura de urmat pentru anularea hotărârilor AGA, care sunt contrare legii sau actului constitutiv.
Din conţinutul acestor reglementări prevăzute de art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 rezultă că se distinge între nulitatea relativă şi nulitatea absolută şi din acest punct de vedere, recurentele au înţeles să pună în discuţie soluţionarea greşită a excepţiei privind tardivitatea formulării acţiunii de chemare în judecată cu referire expresă la alin. (2) al art. 132 din LSC în care se prevede că hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se însereze aceasta în procesul verbal al şedinţei. Cu referire la aceste dispoziţii pentru a motiva depăşirea termenului de 15 zile şi susţinerea contrarietăţii cu legea a hotărârii adunării generale, recurentele au invocat faptul că A.G.E.A. din 28 martie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial, afirmaţie care este contrară probelor administrate în cauză, iar acest lucru rezultă cu evidenţă din răspunsul la interogatoriu dar şi din susţinerile din recurs prin care se invocă o publicare implicită rezultată în urma depunerii actelor de către recurenta A.I.R. pentru publicarea propriei A.G.E.A. ţinută la o dată ulterioară hotărârii a cărei nulitate s-a solicitat.
Este adevărat astfel cum susţin recurentele că dispoziţiile art. 132 alin. (2) stabilesc momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea acţiunii în anulare care se raportează la data efectuării formalităţilor de publicitate cerute de lege pentru oricare hotărâre, numai că, în cauză aceasta nu a fost publicată în Monitorul Oficial. Recurentele induc ideea de verificare a legalităţii A.G.E.A. de către judecătorul delegat ca urmare a depunerii acesteia la O.R.C.T. Această susţinere nu are legătură cu cerinţa textului invocat de recurentă. Depunerea la Registrul Comerţului a hotărârii A.G.E.A. nu echivalează cu publicarea în Monitorul Oficial, cu îndeplinirea obligaţiei legale care-i revine societăţii. Sub acest aspect instanţele anterioare au stabilit corect că lipseşte momentul obiectiv de la care începe să curgă termenul pentru introducerea acţiunii, aşa încât nu se poate reţine critica recurentelor în legătură cu soluţionarea greşită a excepţiei tardivităţii. În orice caz, recurenta SC P. SA nu poate invoca nerespectarea dispoziţiilor legale pentru a câştiga un drept.
2. A doua critică sub aspectul nelegalităţii, vizează aplicarea greşită a art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 ca urmare a calificării nulităţii actului juridic ca fiind absolută. Argumentele aduse de recurente se referă la interesul ocrotit a cărei încălcare se evocă. În opinia recurentelor legiuitorul a înţeles să ocrotească prin aceste dispoziţii, care se referă la publicarea şi conţinutul convocatorului, interesele acţionarilor şi nu ale terţilor, astfel că dispoziţiile respective nu tind la ocrotirea unui număr nedefinit de persoane, adică a unui interes obştesc.
Pentru a examina această critică mai întâi trebuie să se reţină că la data când s-a ţinut adunarea generală a cărei nulitate se solicită societatea care a aportat era listată pe piaţa de capital ceea ce presupune o transparenţă decizională, scopul fiind acela de a permite tuturor investitorilor accesul la informaţii. Din acest punct de vedere accesul la informaţii vizează interesele deţinătorilor de valori mobiliare emise de societăţile comerciale deţinute public.
Se poate afirma că, în această situaţie care priveşte speţa, există o interdependenţă între interesul general şi cel particular. Instanţele anterioare au identificat pentru aplicarea sancţiunii nulităţii, interesul pe care norma de drept îl apără prioritar şi, din acest punct de vedere, au reţinut corect că se aplică în acest caz al convocării atât dispoziţiile art. 117 alin. (6) cât şi art. 4 din Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 8/1996, care sancţionează cu nulitatea nerespectarea cerinţelor legale privind explicitarea pe ordinea de zi din convocator a tuturor problemelor care fac obiectul adunării generale.
Revenind la dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 se constată că, în mod obligatoriu, în convocator trebuie prevăzută ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor astfel încât acţionarilor şi persoanelor interesate să li se faciliteze o informare corectă asupra problemelor care vor fi supuse dezbaterii. Sub acest aspect atât Regulamentul C.N.V.M. cât şi dispoziţiile din legea societăţilor comerciale consacră principiul transparenţei măsurilor care se iau în A.G.E.A. prin indicarea în cadrul convocatorului a ordinii de zi în mod clar şi precis.
Revenind la convocator se constată că menţiunea privind „participarea la constituirea unor noi societăţi comerciale şi/sau participarea la majorarea capitalului social al unor societăţi comerciale existente cu aporturi în numerar şi /sau în natură" nu constituie o menţionare explicită a problemelor supuse dezbaterilor adunării, astfel că în mod corect s-au respins aceste apărări ale recurentelor pârâte. Sub aspectul caracterului normei încălcate Înalta Curte va reţine că instanţa de apel a examinat nelegalitatea atât sub aspectul interesului acţionarilor, ceea ce implica incidenţa art. 132alin. (2), cât şi sub aspectul art. 132 alin. (3) din LSC stabilind, în alţi termeni, că în ambele ipoteze intimata reclamantă este în drept să solicite anularea hotărârii A.G.E.A. din 28 martie 2003 prin invocarea unui interes propriu. Nerespectarea obligaţiei de informare printr-un convocator care trebuia întocmit în condiţiile legii, prin care să se arate explicit care sunt societăţile comerciale la care se doreşte participarea cu aporturi, afectează concordanţa cu legea a convocării dar şi cu ordinea publică societară. În concret convocarea afectează, pe de o parte, interesul privat al acţionarilor iar, pe de altă parte, siguranţa şi stabilitatea raporturilor juridice, precum şi mediul de afaceri în condiţiile în care societatea respectivă deţine valori mobiliare cotate la bursa de valori. Prin urmare, prin calificarea motivelor de nulitate nu s-a încălcat nicio dispoziţie legală aşa cum au afirmat recurentele, critica urmând să fie respinsă.
3. Prin cel de-al treilea argument care se referă la soluţionarea greşită a fondului s-au invocat aceleaşi argumente în legătură cu prevederile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, dar de această dată privite prin prisma obligaţiilor care revin instanţei în conformitate cu art. 129 C. proc. civ. de a dezlega pricina în mod corect. Aşa cum s-a arătat mai sus convocarea A.G.E.A. trebuia făcută cu respectarea cerinţelor legale independent de faptul că anterior datei de 28 martie 2003 au fost discutate chestiuni legate de realizarea aportului. Fiecare adunare generală trebuie convocată în condiţiile legii independent de faptul că este cunoscută sau nu o anumită intenţie, în legătură cu problemele care urmează să fie dezbătute.
În cazul A.G.E.A. din 28 martie 2003 s-a pus în discuţie o situaţie concretă, ceea ce însemnă că măsurile luate, de organul deliberativ trebuie să corespundă unei voinţe sociale realizată prin cunoaşterea scopului mediat necesar formării acestei voinţe. În acest context susţinerea recurentelor privind explicitarea ordinii de zi din convocator în legătură cu aportul în natură rămâne la nivel de afirmaţie întrucât dispoziţiile legale evocate se aplică în concret şi nu în raport de o intenţie exprimată în legătură cu participarea intimatei cu aport la capitalul social al unor societăţi comerciale.
Prin urmare, fondul litigiului a fost soluţionat în conformitate cu probele aflate la dosar, iar art. 129 C. proc. civ. nu a fost încălcat, judecata fiind în limitele investirii.
O altă chestiune evocată de recurente priveşte reaua-credinţă de care, în opinia acestora, a dat dovadă reclamanta intimată , prin faptul că au fost făcute susţineri neadevărate în legătură cu ordinea de zi trecută în convocator. Caracterul explicit al convocatorului potrivit recurentelor rezultă din menţiunea că se aduce aport în natură „la capitalul social al altor societăţi", menţiune care în accepţiunea acestora este suficientă şi în conformitate cu dispoziţiile legale.
Critica este nefondată. Buna-credinţă este o condiţie a exercitării drepturilor şi are menirea să reechilibreze raporturile juridice care nu sunt conforme cu legea. Ca urmare, exerciţiul dreptului procesual conform legii şi în condiţiile prevăzute de lege, pentru apărarea unor drepturi subiective care afectează interesul social nu constituie rea-credinţă. Nu s-a demonstrat de recurente că în speţă au fost deturnate drepturile puse în discuţie de la scopul avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile legale analizate şi nici că acţiunea a avut scopul de a-i prejudicia pe ceilalţi acţionari. În aceste condiţii afirmaţiile făcute pe marginea cuprinsului convocatorului sunt vădit contrare dispoziţiilor legale care impun o explicitare rezonabilă a problemelor care urmau să fie supuse dezbaterii tocmai pentru ca informarea să fie realizată în mod corespunzător. În consecinţă dispoziţiile art. 117 alin. (6) din LSC au fost bine aplicate de instanţele anterioare, iar soluţiile sunt la adăpost de orice critică. Aşa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC P. SA ARAD şi SC A.I.R. SA SIBIU împotriva deciziei nr. 7C din 4 octombrie 2007 - A a Curţii de Apel Oradea, comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 124/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1261/2009. Comercial → |
|---|
