ICCJ. Decizia nr. 138/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 138/2009
Dosar nr. 2927/1/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3607/COM din 12 iunie 2007, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC T.L. SRL PETROŞANI, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC P. SRL, în ceea ce priveşte capătul 2 de cerere, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.R.D. S. SRL, cu privire la capetele 1, 2 şi 3 din cerere, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect obligarea Registrului Comerţului la efectuarea menţiunilor solicitate, a respins acţiunea reclamantei SC T.L. SRL PETROŞANI, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în ce priveşte acţiunea reclamantului T.R.A., a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, au declarat apel reclamanţii, iar intervenienta SC G.I. SRL LUGOJ a declarat apel împotriva încheierii din 25 aprilie 2006.
Prin Decizia nr. 29 din 25 ianuarie 2007, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondate apelurile reclamanţilor şi apelul intervenientei SC G.I. SRL LUGOJ.
Decizia sus menţionată a fost recurată de cei doi reclamanţi, SC T.L. SRL PETROŞANI şi T.R.A. şi de intervenienta SC G.I. SRL LUGOJ, iar prin Decizia nr. 1199 din 21 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul reclamanţilor, ca tardiv declarat, iar recursul intervenientei a fost anulat ca netimbrat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că recursurile reclamanţilor au fost declarate cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., având în vedere dovezile de comunicare aflate la dosarul cauzei, iar în ceea ce priveşte recursul intervenientei, a constatat că aceasta nu şi-a executat obligaţia timbrajului, astfel încât a dispus anularea ca netimbrat a recursului formulat de aceasta.
Împotriva deciziei Înaltei Curţi, au formulat contestaţie în anulare, contestatorii SC T.L. SRL PETROŞANI şi T.R.A., pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În argumentarea motivelor invocate, contestatorii au formulat o serie de critici privind modul de soluţionare a recursului, în sensul că instanţa de recurs nu ar fi observat nelegala îndeplinire a procedurii de comunicare a deciziei atacate. Astfel, susţin contestatorii că procedura de comunicare a deciziei atacate a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv art. 92 pct. 1 şi 3 C. proc. civ., având în vedere că nu s-a înmânat recepţionerului hotelului unde recurenţii aveau domiciliul ales, respectiv sediul social.
Examinând motivele contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Faţă de aceste precizări prealabile, în ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în noţiunea de greşeală materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.. Având în vedere caracterul de excepţie al textului de mai sus, analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În acest context, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici privind interpretarea şi aplicarea de către instanţa de recurs a prevederilor legale incidente în speţă, aspecte ce exced dispoziţiilor ce reglementează calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
De altfel, se constată că excepţia tardivităţii recursurilor a fost pusă în discuţie de către Înalta Curte, la termenul din 21 martie 2008, iar potrivit considerentelor deciziei atacate, instanţa a constatat în mod corect că actul procedural a fost comunicat în mod legal. În ceea ce priveşte pe SC T.L. SRL PETROŞANI, s-a reţinut că procedura de comunicare s-a efectuat prin afişare, potrivit dispoziţiilor art. 92 1 C. proc. civ., iar în ceea ce-l priveşte pe T.R.A., dovada de comunicare poartă menţiunea „mutat de la adresă", astfel încât s-a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că partea nu a notificat instanţei schimbarea domiciliului.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 318-320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii SC T.L. SRL PETROŞANI şi T.R.A., împotriva deciziei nr. 1199 din 21 martie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 117/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 143/2009. Comercial → |
|---|
