ICCJ. Decizia nr. 262/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 262/2009
Dosar nr. 20318/99/2006
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta G.D.C. a chemat în judecată, sub nr. 200189/2006, pârâta SC E. SRL Iaşi solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se respingă autorizarea funcţionării pârâtei, să se anuleze certificatul constatator 342213101106 şi să se dispună radierea acestei societăţi.
Reclamanta G.D.C. a formulat sub nr. 20319/99/2006 o cerere de radiere a înmatriculării SC C.N. SRL Iaşi.
Prin încheierea din 23 februarie 2007 Tribunalul Iaşi a constatat litispendenţa şi a reunit cele două cauze.
Prin sentinţa civilă nr. 3900 din 10 decembrie 2007, Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL Iaşi şi a admis în parte acţiunea conexă a reclamantei în contradictoriu cu SC C.N. SRL Iaşi şi în consecinţă a dispus radierea din registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi a menţiunii privind deschiderea unui punct de lucru în Iaşi, cu desfăşurarea activităţii 7210 înregistrat la Registrul Comerţului pe baza încheierii nr. 508 din 1 februarie 2006 privind societatea C.N. SRL, precum şi radierea menţiunilor privind desfăşurarea activităţii 17487 la sediul din Iaşi de către SC E. SRL. Totodată a fost respinsă cererea privind înmatricularea SC C.N. SRL şi a SC C. SRL, ca neîntemeiată. S-a mai respins şi cererea de anulare a certificatului constatator nr. 3422/2006 dispunându-se comunicarea acestei soluţii la O.R.G pentru a fi menţionate după rămânerea ca irevocabilă.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 37 din 23 iunie 2008 a respins, ca nefondate apelurile declarate de pârâtele SC E. SRL Iaşi şi SC C.N. SRL Iaşi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâtele au declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3, 6 şi 9 C. proc. civ., au solicitat, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei întrucât soluţia atacată este nemotivată, nu s-a pronunţat pe competenţă potrivit învestirii şi e lipsită de temei legal dispunându-se greşit.
Recursul pârâtelor este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea criticilor pe care pârâtele le aduc prin recursul de faţă, în funcţie de probatoriile aflate la dosarul cauzei, se constată că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a se putea solicita casarea sau modificarea hotărârii atacate în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În speţă, recurentele au invocat greşit ca temei legal al învestirii instanţei de apel dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, întrucât aceasta priveşte calea de atac în cazul încheierilor pronunţate de judecătorul delegat şi în consecinţă problema competenţei a fost dezlegată corect de instanţa de apel care a constatat că hotărârea instanţei de fond putea fi atacată cu apel, calificând-o corespunzător.
Astfel că, acţiunea reclamantei privind cele trei capete de cerere, cum s-a reţinut, nu era de competenţa judecătorului delegat la ORC fiind exercitată în termenul general de prescripţie prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, corect s-a reţinut că soluţiile instanţelor, au respectat dispoziţiile legale, întrucât în lipsa consimţământului locatarilor imobilului unde se desfăşura activitatea nr. 7487 conform CAEN 2003, nu se autoriza deschiderea unui punct de lucru, fiind corectă radierea menţiunii respective, precum şi cea privind desfăşurarea activităţii pentru cele două pârâte.
În consecinţă, recursul pârâtelor se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Având în vedere această soluţie recurentele vor fi obligate, potrivit art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată în recurs către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii SC E. SRL Iaşi şi SC C.N. SRL Iaşi împotriva deciziei nr. 37 din 23 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Obligă pe recurente la plata sumei de 508 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei G.D.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 259/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 265/2009. Comercial → |
|---|
