ICCJ. Decizia nr. 3279/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3279/2009
Dosar nr. 3001/1/2009
Şedinţa din 9 decembrie 2009
Prin Decizia nr. 36/A din 19 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a respins apelul declarat de reclamantul M.G. împotriva sentinţei nr. 1846/2008 a Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SRL şi intervenienţii B.G. şi G.A.
În motivarea deciziei s-a reţinut că nici una din hotărârile adoptate în A.G.A. din 25 iunie 2007 nu încalcă actul constitutiv ori legea, fiind adoptate conform art. 11 din actul constitutiv, cu o majoritate de 75 % din părţile sociale deţinute.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei din apel şi admiterea acţiunii, în sensul anulării punctelor 1 şi 2 din procesul - verbal al A.G.A. din 25 iunie 2007.
Criticile vizează modalitatea de redactare a deciziei, care preia argumentele primei instanţe, fără referire la motivul invocat în apel, acela al imposibilităţii realizării obiectului de activitate şi scopului societăţii.
Concret, recurentul susţine nelegalitatea hotărârii A.G.A. cu privire la blocarea unui autoturism, folosit pentru societate şi proprietatea acesteia, împiedicându-se prin această măsură realizarea obiectului de activitate şi scopul urmărit de societate.
Pentru aceleaşi argumente se critică şi măsura închiderii temporare a sediului societăţii, asociaţii - administratori devenind astfel în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, neavând acces la documente.
Prin întâmpinarea înregistrată la 22 octombrie 2009 (fila 11, 12) intimata SC A.C. SRL a solicitat în principal, anularea recursului ca nemotivat şi în subsidiar, respingerea acestuia şi menţinerea hotărârilor instanţelor de fond.
În apărare se arată că prin hotărârile atacate s-a restricţionat doar modul de folosire a sediului societăţii şi al autoturismului, strict în interesul societăţii, nu în scop personal.
Recursul nu este fondat.
Cu privire la excepţia nulităţii recursului, aceasta a fost soluţionată în şedinţa publică din 9 decembrie 2009 în sensul respingerii, conform celor menţionate în practica.
Reclamantul în calitate de asociat al SC A.C. SRL a solicitat anularea punctelor 1 şi 2 ale hotărârii A.G.A. din 25 iunie 2007 prin care ceilalţi doi asociaţi, intervenienţii B.G. şi G.A., care deţin 75 % din părţile sociale, au hotărât indisponibilizarea temporară a autoturismului societăţii marca D. cu număr de înmatriculare x, precum şi închiderea temporară a casei din Nădab pentru toţi asociaţii, începând cu data de 7 iulie 2007 pentru a nu fi folosită în scop de locuinţă, ci doar ca sediu social.
Aşa cum au reţinut şi instanţele de fond, măsurile adoptate cu votul majorităţii, potrivit art. 11 din actul constitutiv nu încalcă acest act, şi nu sunt contrare vreunei dispoziţii legale.
Prin închiderea locuinţei s-a urmărit utilizarea imobilului exclusiv ca sediu social (nu ca şi locuinţă), ceea ce în mod evident nu împiedică exercitarea atribuţiilor legale conferite administratorilor, precum şi accesul la documentele societăţii.
Potrivit art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990: „Hotărârile luate în adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra”.
În speţă, măsurile adoptate cu votul majorităţii, întrucât nu încalcă nici actele constitutive şi nici vreo dispoziţie a legii, devin obligatorii şi pentru asociatul - reclamant, chiar dacă, la un moment dat, astfel de măsuri nu sunt oportune. Temeinicia sau oportunitatea hotărârilor A.G.A. exced controlului judecătoresc.
În consecinţă, nefiind fondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantului se va respinge, iar decizia din apel va fi în întregime menţinută.
Potrivit art. 27 C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată parţiale în favoarea intimatei SC A.C. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.G., împotriva Deciziei Curţii de Apel Timişoara nr. 36 din 19 februarie 2009, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei - pârâte SC A.C. SRL suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3274/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3599/2009. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
