ICCJ. Decizia nr. 3315/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3315/2009
Dosar nr. 16736/3/2008
Şedinţa publică din 10 decembrie 2009
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 5599 din 15 noiembrie 2006, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanta SC S.A. SRL cu sediul social în comuna Corbeanca Judeţul Ilfov la contradictoriu cu pârâta N.E. cu domiciliul în Comuna Corbeanca judeţul Ilfov.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, la data de 30 iunie 1994, prin antecontractul de vânzare-cumpărare, pârâta N.E. a promis că vinde reclamantei SC S.A. SRL o suprafaţă de 5000 m.p. teren extravilan situat în comuna Corbeanca, sat Oracu judeţul Ilfov.
Acest act juridic a generat în sarcina părţilor obligaţii de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, în condiţiile în care preţul a fost achitat integral de promitentul cumpărător la data de 30 iunie 1994.
Termenul de prescripţie s-a împlinit, la data de 30 iunie 1997, neavând relevanţă împrejurarea că reclamanta a folosit terenul în perioada 1998 - 2004.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 991/ A din 8 octombrie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC S.A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 5599 din 15 noiembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Buftea, a anulat sentinţa apelată şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, cu motivarea că raporturile dintre părţi cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 4 coroborate cu cele ale art. 56 C. com., ceea ce atrage competenţa de soluţionare a litigiului în primă instanţă de către tribunal.
Prin Decizia comercială nr. 267 din 28 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost respins, ca nefondat, recursul pârâtei N.E. împotriva sentinţei comerciale nr. 991/ A din 8 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, având în vedere că apelul a fost soluţionat cu prioritate prin prisma aspectelor referitoare la competenţa soluţionării litigiului.
În fond, după casare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 9538 din 22 septembrie 2008, a respins, ca nefondată, cererea reclamantei SC S.A. SRL.
S-a apreciat că antecontractul are natura juridică a unei promisiuni unilaterale de vânzare, iar reclamanta a prevăzut un interes patrimonial de a dobândi proprietatea terenului şi a primit promisiunea pârâtei de a vinde bunul. Nici o obligaţie nu s-a stabilit în sarcina reclamantei în sensul cumpărării bunului, pentru a fi în prezenţa unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare.
Nu ne aflăm nici în prezenţa unei vânzări sub condiţie deoarece părţile au prevăzut în mod expres faptul că nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare.
O vânzare sub condiţie face valabilă vânzarea din chiar ziua promisiunii, în speţă, însă pârâta a avut dreptul de a se răzgândi, de a refuza vânzarea din motive subiective, potrivit clauzei prevăzute în contract, situaţie în care trebuia să restituie reclamantei de 10 ori preţul pretins.
Potrivit declaraţiilor martorilor V.I. şi C.A., precum şi adresa nr. 5887/2008 emisă de Primăria Corbeanca, pârâta are folosinţa bunului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 166 din 30 martie 2009, a admis apelul declarat de reclamanta SC S.A. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 9538 din 22 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a schimbat în tot sentinţa atacată şi a admis acţiunea reclamantei, constatând intervenită vânzarea-cumpărarea terenului în suprafaţă de 5000 mp situat în comuna Corbeanca, sat Oracu, judeţul Ilfov, pentru preţul de 600 000 (ROL) achitat integral.
Instanţa de apel a stabilit că în cauză este vorba de un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, deci o convenţie bilaterală şi nu de un act unilateral, respectiv a unei promisiuni unilaterale de vânzare din partea pârâtei.
Faptul că preţul contractului a fost achitat integral a fost recunoscut de pârâtă prin răspunsul dat la interogatoriu la data de 18 octombrie 2006.
Atitudinea pârâtei a fost de o totală rea credinţă, prin aceea că nu a recunoscut încheierea antecontractului, înscriindu-se în fals împotriva propriei semnături, solicitând chiar efectuarea unei expertize criminalistice, care în final a concluzionat că semnătura în actul contestat aparţine promitentei vânzătoare N.E.
Astfel, este posibil ca în caz de refuz de a încheia contractul la care se referă promisiunea, instanţa de judecată să oblige la aceasta, hotărârea putând să ţină loc de contract.
Împotriva deciziei comerciale nr. 166 din 30 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs pârâta N.E. care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate cu consecinţa menţinerii sentinţei dată în fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că pârâta nu a fost de rea credinţă, terenul s-a aflat în permanenţă în posesia şi folosinţa exclusivă a recurentei iar din analiza antecontractului rezultă că există referiri numai la promisiunea vânzătoarei de vinde suprafaţa de 5000 m.p. de teren.
Intimatul reclamant SC S.A. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul pârâtei N.E. pentru următoarele considerente.
Este de necontestat, aşa cum au reţinut constant instanţele judecătoreşti, că între părţi, respectiv promitenta vânzătoare N.E. şi promitentul dobânditor SC S.A. SRL a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3836 din 30 iunie 1994 la N.S.S.A. Ilfov, având ca obiect promisiunea de vânzare a terenului extravilan în suprafaţă de 5000m2 situat în comuna Corbeanca Judeţul Ilfov.
Cu această ocazie promitenta vânzătoare N.E. a declarat că a primit în întregime, la data autentificării actului, suma de 600 000 lei.
Prin libera lor manifestare de voinţă, părţile au stipulat că la momentul obţinerii titlului de proprietate asupra terenului să se prezinte în faţa notarului în vederea perfectării contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
Efectele antecontractului de vânzare cumpărare, constau în esenţă, în obligaţiile pe care acesta le creează în sarcina pârâţilor. În cazul promisiunii de vânzare, o persoană, prevăzând un eventual interes pentru ea de a dobândi proprietatea unui bun, primeşte promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervându-şi facultatea de a-şi manifesta ulterior consimţământul său de a-l cumpăra.
În speţă, promitenta vânzătoare N.E., declară, conform clauzei contractuale menţionate expres, ca în cazul în care din motive subiective va refuza încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat va restitui cumpărătorului de 10 ori preţul primit.
În rândul său, promitenta cumpărătoare a fost de acord ca în cazul în care una din părţi nu se prezintă la notarul competent pentru semnarea actului autentic, cealaltă parte va putea introduce acţiune la instanţă pentru daune interese.
Din această perspectivă, apare cât se poate de evident că, interpretarea clauzelor antecontractului expus anterior, exclude posibilitatea ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare cumpărare. Soluţia instanţei de apel putea fi primită numai în contextul în care părţile consimţeau să precizeze în antecontract situaţia ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, atunci când nu era respectată obligaţia asumată contractual.
Pentru aceste raţiuni urmează a admite recursul pârâtei N.E. împotriva deciziei civile nr. 166 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o va modifica în sensul că va respinge apelul reclamantei SC S.A. SRL împotriva sentinţei nr. 9538 din 22 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta N.E. împotriva deciziei comerciale nr. 166 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC S.A. SRL Corbeanca împotriva sentinţei nr. 9538 din 22 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3313/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3316/2009. Comercial → |
|---|
