ICCJ. Decizia nr. 5919/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5919/2009
Dosar nr. 2153/85/2007
Şedinţa publică de la 22 mai 2009
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 290 din 20 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta U.C.R.M. –A.D.A. împotriva pârâtului Municipiului Sibiu prin Primar. S-a luat act de renunţarea reclamantei la judecata capetelor de cerere privind obligarea pârâtului la plata drepturilor patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul celorlalte spectacole organizate ulterior datei de 31 decembrie 2006; obligarea pârâtului la plata penalităţilor; obligarea pârâtului să comunice raportul privind operele muzicale comunicate public şi desfăşurate în Sibiu în anul 2007; obligarea pârâtei să obţină autorizaţie de licenţă neexclusivă privind utilizarea operelor muzicale, în cadrul spectacolelor organizate anterior datei de 31 decembrie 2006; obligarea pârâtului să publice pe cheltuiala sa dispozitivul hotărârii.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a avut în vedere următoarele motive:
În urma renunţării la capetele de cerere detaliate în dispozitivul sentinţei, obiectul cauzei s-a limitat la următoarele capete de cerere:
- Obligarea pârâtei la plata, cu titlu de daune interese, a sumei reprezentând triplul remuneraţiilor ce ar fi fost legal datorate pentru utilizarea autorizată prin comunicare publică a operelor muzicale de către U.C.M.R - A.D.A. în cadrul spectacolului Euro - Revelion 2007, organizat în data de 31 decembrie 2006 de Municipiul Sibiu, potrivit pct. 17 din Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică, Titlul II publicată prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006 în M. Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006;
- obligarea pârâtei să plătească U.C.M.R - A.D.A. remuneraţiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului Euro -Revelion 2007, remuneraţii reprezentând 5% din bugetul de cheltuieli al spectacolului mai sus menţionat, astfel cum prevede Metodologia publicată în M. Of. Partea I nr. 857 din 19 octombrie 2006 prin decizia O.R.D.A. nr. 365/2006Titlul II Tabel I, lit. a), pct. 8;
- obligarea pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 15 din Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică, Titlul II, să comunice U.C.M.R - A.D.A. raportul privind operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolul Euro-Revelion desfăşurate în oraşul Sibiu cuprinzând: denumirea fiecărui spectacol desfăşurat, data evenimentului, adresa locaţiei, denumirea, autorii şi durata operelor muzicale utilizate;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, efectuate de U.C.M.R - A.D.A. în această cauză, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ.
Reclamanta şi-a precizat cererea arătând că, în principal, solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 374850 lei, inclusiv TVA, pentru capătul I al cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, potrivit capătului II de cerere, obligarea pârâtei la plata sumei de 124950 lei inclusiv TVA, reprezentând 5% din bugetul alocat de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ.
Pârâtul a organizat împreună cu Casa de Cultură a Municipiului Sibiu evenimentul Euro-Revelion 2007 unde au concertat formaţiile East 17, Pheonix şi Chris Norman. Contractele încheiate cu East 17 şi Chris Norman au fost depuse la dosar, rezultând că aceştia au încasat pentru prestaţiile lor o anumită remuneraţie.
Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor de autor pot să-şi exercite drepturile personal sau, la cererea lor, prin organisme de gestiune colectivă, iar potrivit dispoziţiilor art. 130 lit. c) din acelaşi act normativ, organismele de gestiune colectivă au obligaţia să încheie în numele titularilor care le-au acordat mandat sau pe baza convenţiilor încheiate cu organisme similare din străinătate contracte cu organizatorii de spectacole.
Reclamanta nu a fost în măsură să probeze existenţa convenţiei încheiate cu organisme similare din străinătate astfel încât nu are dreptul să solicite pentru artiştii străini vreo remuneraţie , mai ales că dreptul de autor al acestora a fost protejat prin remuneraţia achitată prin contractele încheiate.
Această concluzie se desprinde şi din art. 2 alin. (6) din Convenţia de la Berna care reglementează faptul că protecţia se exercită în favoarea autorului şi a deţinătorului drepturilor sale.
Cum în cauza de faţă protecţia drepturilor de autor ale artiştilor străini a fost realizată prin plata remuneraţiilor stabilite prin contract, acţiunea formulată pentru plata remuneraţiilor organismului de gestiune colectivă care nu are mandat pentru aceştia apare ca neîntemeiată.
În ce priveşte concertul susţinut de formaţia Pheonix, nu poate constitui baza de calcul pentru remuneraţie bugetul de venituri şi cheltuieli al întregului spectacol deoarece acesta cuprinde şi cheltuielile aferente spectacolului artiştilor străini şi cum reclamanta nu a înţeles să solicite efectuarea unei expertize în acest sens, şi din acest punct vedere cererea este neîntemeiată
Prin decizia civilă nr. 157/A din 17 octombrie 2008 pronunţată de curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, dispunându-se schimbarea în parte a acestuia şi admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată după cum urmează:
Obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 378.850 lei reprezentând triplul remuneraţiilor datorate cu titlu de daune interese şi să-i comunice raportul privind operele muzicale comunicat public în spectacolul Eurorevelion 2007 la Sibiu, potrivit pct. 15 Titlul II.
S-au menţinut dispoziţiile referitoare la renunţarea la judecată şi s-a dispus obligarea pârâtului să-i plătească reclamantei suma de 5927,34 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a avut în vedere următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 1231 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publică a operelor muzicale.
Reclamanta apelantă U.C.M.R. - A.D.A. a fost desemnată ca organism de gestiunea colectivă prin Decizia O.R.D.A. nr. 3/1997 pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 130 din Legea nr. 8/1996.
E de necontestat că intimatul pârât a organizat spectacolul Euro-Revelion 2007, eveniment cu prilejul căruia au comunicat public opere muzicale mai alte formaţii şi interpreţi, ale căror titulari de drepturi de autor sunt protejaţi de U.C.M.R. - A.D.A., conform art. 13 şi art. 15 din Legea 8/1996.
Potrivit dispoziţiilor pct. 4 din Titlul II al Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale publicată în baza deciziei 365 din 10 octombrie 2006 a Oficiului Român pentru drepturile de autor, pârâtul, în calitate de utilizator, avea obligaţia de a comunica reclamantei cu cel puţin 5 zile înaintea evenimentului, denumirea spectacolului, data şi adresa locaţiei, programul artistic şi bugetul de venituri şi cheltuieli pentru obţinerea autorizaţiei neexclusive.
Pârâta avea obligaţia legală să plătească remuneraţiile reprezentând drepturile patrimoniale de autor pentru utilizarea operelor muzicale în concerte, în conformitate cu dispoziţiile pct. 8 al Tabelului nr. 1 al Titlului II al Legii nr. 8/1996 şi Metodologiei publicată în baza Deciziei O.R.D.A. 365/2006.
Pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 8/1996, astfel încât acţiunea formulată de către reclamantă este întemeiată.
Greşit prima instanţă a reţinut că prin contractele depuse la dosar încheiate cu East 17 şi Chris Norman aceştia au fost remuneraţi pentru prestaţiile lor, iar protecţia drepturilor de autor pentru artiştii străini a fost realizată.
Prima instanţă face confuzie între drepturile de autor şi drepturile conexe drepturilor de autor.
Drepturile conexe dreptului de autor sunt reglementate de Titlul II din Legea nr. 8/1996, iar titularii sunt artişti interpreţi sau executanţi, astfel cum sunt definiţi în art. 95.
Potrivit art. 92 din Legea 8/1996 drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere autorilor, iar aceste drepturi nu fac obiectul prezentei cauze, ci drepturile de autor.
Nelegal reţine instanţa de fond lipsa mandatului, a convenţiei încheiate de către reclamantă cu organisme similare din străinătate. Pentru gestiunea colectivă obligatorie nu este necesar un mandat sau convenţie, ci doar pentru gestiunea colectivă facultativă.
În speţă, gestiunea colectivă pentru exercitarea dreptului la comunicare publică a operelor muzicale este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 1231 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996. Potrivit alin. (2) al acestui articol, pentru aceste categorii de drepturi organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii care nu le-au acordat mandat.
Apărarea pârâtei în sensul că, în cazul gestiunii colective obligatorii, Legea 8/1996 protejează doar titularii persoane, fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în România nu poate fi primită.
Potrivit dispoziţiilor art. 147 din Legea nr. 8/1996, persoanele fizice sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe, beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora, beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români, cu condiţia ca aceştia să beneficieze la rândul lor, de tratament similar în statele respective.
Or, potrivit art. 5 alin. (2) Teza a II-a din Convenţia de la Berna, ratificată prin Legea nr. 77/1998, protecţia, precum şi mijloacele procedurale garantate autorului pentru apărarea drepturilor sale se reglementează în mod exclusiv conform legislaţiei ţării în care se reclamă protecţia.
Din aceste dispoziţii legale rezultă că persoanelor juridice sau fizice străine, titulare ale dreptului de autor, le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 8/1996.
Pârâta intimată invocă prevederile art. 2 pct. 2.2 din Statutul U.C.M.R. - A.D.A. şi art. 5 pct. 5.5 lit. B) referitoare la mandat şi/sau contract, ori aceste dispoziţii se referă dosar la gestiunea colectivă facultativă şi nu la cea obligatorie, astfel că nu sunt incidente în speţă.
Art. 2.2 din Statut reglementează principalele activităţi desfăşurate de asociaţie, iar art. 2.2.2 reglementează gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor pentru care gestiunea colectivă este, potrivit legii, obligatorie.
Potrivit art. 5.5 lit. B) din Statut, reclamanta este mandatată să gestioneze drepturile patrimoniale de autor de opere muzicale în România pentru toţi membrii săi, precum şi pentru membrii organismelor străine cu care încheie contracte de reprezentare reciprocă, precum şi în temeiul legii în cazul gestiunii colective obligatorii.
Din acest text rezultă că încheierea contractelor de reprezentare este necesară pentru gestiunea colectivă facultativă şi nu pentru cea obligatorie, gestiune care îşi are izvorul în temeiul legii, respectiv dispoziţiile art. 1231 din Legea nr. 8/1996.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs pârâtul-intimat, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în parte în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
1. Recurentul nu are calitate procesuală pasivă.
Contractele prin care au fost organizate evenimentele muzicale nu au ca parte pe recurent, fiind semnate de B.M. SRL în calitate de prestator şi C.C.M. Sibiu ca beneficiar.
Organizatorul evenimentelor „Euro-Revelion 2007” a fost A. Sibiu C.C.
2. S-a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente.
Potrivit art. 5 alin. (2) teza a II-a din Convenţia de la Berna şi art. 4 din Convenţia de la Roma din anul 1961, pentru acordarea drepturilor de autor şi celor conexe, statele aderante au libertatea de a stabili proceduri şi mijloace naţionale proprii.
Art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 prevede că „beneficiază de protecţia prevăzută de prezenta lege următoarele: „ …., operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în România…”.
Art. 2.2.1 din Statutul U.C.M.R.-A.D.A. prevede ca atribuţie a acestui organism „gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor rezultate din utilizarea operelor muzicale, pe baza mandatului acordat de deţinătorii acestor drepturi sau în baza contractelor încheiate cu reprezentanţii acestora din ţară sau străinătate ori a dispoziţiilor legale, în condiţiile prevederilor prezentului stat şi ale legii”.
Art. 5 pct. 5.5 lit. b) din acelaşi Statut prevede că „U.C.M.R. - A.D.A. este mandatată să gestioneze drepturile patrimoniale de autor de opere muzicale din România pentru toţi membrii organismelor străine cu care încheie contracte de reprezentare reciprocă”.
În raport de aceste norme, se invocă faptul că pentru a putea proceda la colectarea drepturilor patrimoniale de autor în situaţia în care autorul nu are domiciliul sau sediul în România, organismul de gestiune colectivă trebuie să aibă un mandat expres din partea reprezentantului acestuia din străinătate.
Reclamanta nu a făcut dovada că între U.C.M.R. - A.D.A. şi reprezentanţii artiştilor „Chris Norman/Smokie” şi „East 17” a existat un contract de mandat sau un contract de reprezentare reciprocă.
Art. 1231 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 prevede că în situaţia gestiunii colective obligatorii organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.
Însă, chiar legiuitorul a procedat la lămurirea acestor dispoziţii în Titlul IV din lege, precizând în mod expres că este vorba despre titularii persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în România.
3. În ceea ce priveşte concertul susţinut de formaţia Pheonix, nu poate constitui baza de calcul pentru calculul remuneraţiei bugetul de venituri şi cheltuieli al întregului spectacol, deoarece acesta cuprinde şi cheltuielile aferente spectacolului artiştilor străini.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
1. Potrivit art. 14 din decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, în cazul în care activităţile de organizare a unui spectacol, respectiv producere a unui spectacol se fac de două sau mai multe persoane juridice, obligaţia de plată a remuneraţiei pentru utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică şi predare a raportului revine în solidar tuturor utilizatorilor, care sunt consideraţi astfel coorganizatori.
În speţă, prin hotărâri ale Consiliului Local s-au aprobat şi completat agendele cultural-sportive ale municipalităţii pe anii 2006-2007, fiind incluse în acestea proiectul „Sibiu C.C.E.”, concerte şi spectacolul în discuţie, figurând în calitate de coorganizator şi Primăria Municipiului Sibiu.
Pe de altă parte, evenimentul s-a desfăşurat în Piaţa Mare din Sibiu, având asigurată astfel locaţia într-un loc public, sub autoritatea recurentei-pârâte, aspect menţionat inclusiv în contractele indicate în susţinerea criticii de recurs.
În raport de aceste elemente se constată că recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă, ceea ce face să fie nefondat primul motiv de recurs.
2. Potrivit art. 147 din Legea nr. 8/1996, persoanele fizice sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe, beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români, cu condiţia ca aceştia să beneficieze, la rândul lor, de tratament similar în statele respective.
În egală măsură, art. 5 alin. (1) al Convenţiei de la Berna din 9 septembrie 1886, revizuită, privind protecţia operelor literare şi artistice ratificată de România prin Legea nr. 77/1998 prevede că, în ţările Uniunii Europene, altele decât ţara de origine a operei, autorii beneficiază de drepturile pe care legile respective le acordă în prezent sau le vor acorda naţionalilor, precum şi drepturile acordate în mod special prin Convenţie.
Faţă de aceste dispoziţii, cetăţenilor străini titulari de drepturi de autor le sunt recunoscute aceleaşi drepturi cu cele ale cetăţenilor români titulari de drepturi de autor, iar acestea sunt reglementate de Legea nr. 8/1996.
Art. 2.2.1. din Statut, care se referă la atribuţiile U.C.M.R. - A.D.A., prevede că acest organism asigură gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale de autor rezultate din utilizarea operelor muzicale, pe baza mandatului acordat de deţinătorii acestor drepturi sau în baza contractelor încheiate cu reprezentanţii acestora din ţară sau străinătate ori a dispoziţiilor legale, în condiţiile prezentului Statut şi ale legii.
Norme similare se regăsesc şi în art. 5.5.b. din Statut. Potrivit acestor norme, U.C.M.R. - A.D.A. este mandatată să gestioneze drepturile patrimoniale de autor de opere muzicale în România pentru toţi membrii săi, precum şi pentru membrii organismelor străine cu care încheie contracte de reprezentare reciprocă, precum şi în temeiul legii în cazul gestiunii colective obligatorii.
La dosar s-a depus contractul de reprezentare reciprocă dintre P.R.S. (societate de gestiune colectivă din Marea Britanie) şi U.C.M.R. - A.D.A. din 1 ianuarie 1996, prin care „U.C.M.R. - A.D.A. a fost autorizată de P.R.S. să acorde autorizaţiile necesare pentru execuţia publică a repertoriului P.R.S. în România”. După ce se face vorbire în ceea ce priveşte repertoriul P.R.S. la grupurile „East 17” şi „Smokie”, se arată că „P.R.S. aşteaptă ca U.C.M.R.-A.D.A. să ia măsuri decisive împotriva utilizatorilor, incluzând organizatorii de concerte, care compromit interesele autorilor reprezentaţi de P.R.S. prin nerespectarea întru totul a termenilor licenţelor U.C.M.R.-A.D.A.”.
În aceste condiţii, nu se mai justifică analizarea criticilor vizând lipsa mandatului de reprezentare.
3. Cea de-a treia critică de recurs nu a fost detaliată de către recurenta-pârâtă, nefiind indicate normele legale care ar fi fost încălcate, pentru ca aceasta să se poată circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Sibiu prin primar împotriva deciziei nr. 157 A din 17 octombrie 2008 â Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă pe recurent la plata sumei de 2975 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8353/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3556/2009. Civil → |
|---|
