ICCJ. Decizia nr. 1195/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1195/2010
Dosar nr. 8665/30/2008
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 207/PI din 3 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă cererea formulată de reclamanţii P.M.C. şi P.S.P. în contradictoriu cu pârâta SC A.K.G. SRL Timişoara, aceasta fiind obligată să plătească reclamanţilor suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii cu titlu de preţ, precum şi 7.835 lei cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut în esenţă faptul că lucrarea nu a fost executată şi predată la termenul convenit din vina antreprenorului, împrejurarea că pârâta a devenit plătitor de T.V.A. neputând-o absolvi pe aceasta de răspundere.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 168 din 3 noiembrie 2009, a admis apelul pârâtei SC A.K.G. SRL Timişoara, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a exonerat de la plată către reclamanţi a sumei de 15.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu cheltuieli de judecată aferente, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 1020 şi art. 1021 C. civ., declaraţia expresă a pârâtei apelante în sensul că nu se opune restituirii către reclamanţi a avansului de 15.000 euro.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii P.M.C. şi P.S.P., criticând-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte, în raport de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
- din probele dosarului nu rezultă că plata T.V.A.-ului a fost impusă după încasarea preţului plătit de recurenţii - reclamanţi.
- instanţa de apel a favorizat intimata - pârâtă prin soluţia pronunţată, încercând să o ajute în mod cu totul nejustificat;
- instanţa de apel nu a obligat apelanta pârâtă să timbreze.
Recurenţii - reclamanţi conchid în sensul admiterii recursului, casării deciziei recurate şi menţinerii hotărârii instanţei de fond.
Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., motive de nelegalitate invocate de recurenţi se constată că argumentele folosite în dezvoltarea motivelor de recurs nu pot fi încadrate acestora şi niciunui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul art. 304 C. proc. civ.
Cum aspectele sesizate vizează aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de aprecierea dată probelor ce reprezintă atributul instanţelor anterioare, ele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală în care atribuţiile instanţei de recurs sunt limitate strict doar la motivele de nelegalitate, împrejurare faţă de care, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ. va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de reclamanţii P.M.C. şi P.S.P. împotriva deciziei nr. 168 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1192/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 287/2010. Comercial → |
|---|
