ICCJ. Decizia nr. 1140/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1140/2010
Dosar nr. 9775/118/2008
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC D.M.H.I. SA le-a chemat în faţa tribunalului Constanţa, secţia comercială, pe pârâtele Primăria Olteniţa, Consiliul Local al Municipiului Olteniţa şi Oraşul Olteniţa, prin primar, şi a solicitat ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să fie obligate la plata sumei de 2.193.260 lei reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 80.000 mp situat în Olteniţa precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 1216 pronunţată la data de 25 februarie 2009, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis acţiunea reclamantei şi le-a obligat pe pârâte la restituirea sumei de 2.193.260 lei reprezentând preţ achitat cu ordinul de plată nr. 6320 din 22 octombrie 2007 precum şi la plata sumei de 25.124 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că acţiunea în restituirea preţului solicitat de reclamantă este fondată, că SC D.M.H.I. SA a fost declarată câştigătoarea unei licitaţii iar transferul dreptului de proprietate nu a avut loc deşi preţul era achitat. Faţă de această stare de fapt, a mai reţinut tribunalul, reclamanta este îndreptăţită să i se restituie preţul.
Sentinţa tribunalului a fost apelată de cele două pârâte care au solicitat Curţii de apel Constanţa să admită graficul de restituire eşalonată a sumei la care au fost obligate de instanţa de fond.
Prin Decizia nr. 84 din 15 iulie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul reţinând că suma de plată nu a fost restituită şi că reclamanta s-a opus plăţii eşalonate astfel că nu există niciun temei, în opinia Curţii, pentru o astfel de solicitare.
Împotriva deciziei nr. 84/COM/15 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa au declarat recurs, pârâtele Municipiul Olteniţa - Primăria Olteniţa şi Consiliul Local al Municipiului Olteniţa, cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Fără să indice motive de nelegalitate, recurentele au criticat Decizia Curţii de Apel sub cuvânt că nu a existat din partea acestora un refuz de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, că nu s-au respectat prevederile art. 7201 C. proc. civ., acesta fiind motivul pentru care nu a existat un grafic de rambursare şi chiar o rambursare a preţului încasat şi, în fine, că îndeplinirea procedurii prealabile ar fi trebuit verificată de instanţa de fond.
Au mai arătat recurentele că nu dispun de sumele necesare pentru restituirea integrală a preţului la care au fost obligate întrucât au avut convingerea că se va încheia contractul de vânzare-cumpărare, şi că pentru neîncheierea acestuia nu se află în culpă . Totodată au precizat că în acest context suma solicitată de intimată reprezintă o cheltuială neprevăzută care poate fi achitată în mod eşalonat. Faţă de aceste argumente au arătat că vor depune la dosar, înscrisuri, interogatoriul luat intimatei cu privire la eşalonarea sumei de plată şi alte înscrisuri sau probe care vor rezulta din dezbateri.
În drept au invocat art. 7201 şi art.720 alin. (3) C. proc. civ. La data de 18 martie 2010 recurentele au depus la dosar un înscris intitulat tranzacţie şi ordinele de plată care dovedescplata parţială a sumei la care au fost obligate prin sentinţă, diferenţa rămasă de plată fiind de 309.192 lei.
Faţă de aceste susţineri pârâtele recurente s-au considerat îndreptăţite să solicite admiterea recursului şi, în fond, au solicitat Înaltei Curţi să modifice soluţia şi să dispună restituirea sumei pe care o datorează reclamantei intimate, în mod eşalonat, conform tranzacţiei.
Recursul este nefondat.
Din expunerea criticilor aduse deciziei pronunţate de Curtea de Apel, rezultă cu evidenţă că recurentele nu au suspus spre analiza Înaltei Curţi, motive de nelegalitate ci aspecte de fond care vizează netemeinicia, mai precis spus, modalitatea de executare a sumei la care au fost obligate. Din această perspectivă este de observat că suma de plată este recunoscută aşa cum de altfel rezultă şi din fazele procesuale anterioare, iar recurentele tind spre a demonstra că aceasta reprezintă o cheltuială neprevăzută, motiv care le îndreptăţeşte să solicite eşalonarea executării.
Rezultă, aşadar, că nu s-a invocat nelegalitatea hotărârilor anterior pronunţate pentru ca Înalta Curte, să fie pusă în situaţia de a le examina, cerinţa indicării motivelor de nelegalitate şi a argumentelor care conduc spre această susţinere fiind prevăzută expres de art. 3021 lit. (c) şi art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ. sau, altfel spus, aceste cerinţe nu sunt lăsate la latitudinea părţii îndreptăţite să promoveze această cale de atac extraordinară.
Nu este mai puţin adevărat că recurenta s-a referit la nerespectarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., fără să argumenteze în ce constă încălcarea acestor dispoziţii, recurentele emiţând ipoteze în sensul că respectarea articolului menţionat ar fi avut consecinţa că,,la această dată ar fi putut exista un grafic de rambursare şi chiar o rambursare a preţului". Această critică vizând aplicarea art. 7201 C. proc. civ., chiar şi în ipoteza în care în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. ar fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu ar putea să fie reţinută, mai întâi pentru că la dosarul de fond se află convocarea la conciliere şi, în al doilea rând, pentru că o astfel de susţinere nu a constituit apărare în faţa instanţei de fond şi nici critică în apel. Invocarea acestui motiv în recurs nu constituie o exercitare cu bună-credinţă a drepturilor procesuale pentru că în realitate se urmăreşte prin aceste susţineri prelungirea duratei procesului.
În fine, înţelegerea părţilor privind plăţile efectuate şi stabilirea unui termen pentru plata diferenţei rămasă vizează executarea sentinţei şi nu constituie critică de nelegalitate. În acelaşi timp, înscrisul respectiv nu are valoarea unei înţelegeri săvârşite prin concesii reciproce cu scopul de a pune capăt unui proces, ci aşa cum s-a mai arătat, vizează stabilirea unei modalităţi de executare a obligaţiilor reţinute în sarcina recurentelor prin sentinţa fondului.
Faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii Primăria Olteniţa, Consiliul Local al Municipiului Olteniţa şi Oraşul Olteniţa, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 84/COM din 15 iulie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1138/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1188/2010. Comercial → |
|---|
