ICCJ. Decizia nr. 287/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 287/2010
Dosar nr. 1529/1/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6 din 9 ianuarie 2008 a Tribunalului Comercial Mureş, ca urmare a rejudecării cauzei în fond, potrivit dispoziţiilor deciziei nr. 17/A din 19 martie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a admis în parte acţiunea reclamantei SC A.U. SA, sucursala Mureş, formulată în contradictoriu cu pârâţii SC C.A. SA Sibiu, SC C.C. SRL şi S.J.A., s-a dispus obligarea pârâtei SC C.A. SA Sibiu la plata sumei de 66.908,07 lei cu titlu de pretenţii către reclamantă, fiind respinse restul pretenţiilor, şi de asemenea s-a respins acţiunea reclamantei formulată împotriva celorlalţi pârâţi, pentru plata în solidar a prejudiciului de 109.685,3538 lei. S-a respins petitul privind obligarea pârâţilor în solidar la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, ce a fost admis prin Decizia nr. 94/A din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a dispus modificarea hotărârii atacate, în sensul că a dispus obligarea pârâtei SC C.A. SA să plătească reclamantului penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la 30 martie 2005 şi până la plata debitului. A fost respins petitul privind obligarea în solidar şi a pârâţilor SC C.C. SRL şi S.J.A. la plata penalităţilor şi au fost menţinute restul dispoziţiilor din hotărârea atacată, cu obligarea intimatei la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.438,5 lei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut în considerente că prejudiciul încercat de societatea pârâtă de rang II a fost evaluat just, prin prisma despăgubirilor achitate de reclamantă, în baza poliţei CASCO, la valoarea de 109.685,3538 lei. Pe de altă parte, în raport de cota parte din culpa concurentă a asiguratului pârâtei SC C.A. SA - 61% - despăgubiri la plata cărora a fost obligată pârâta, până la concurenţa sumei de 66.908,07 lei, nu depăşesc plafonul maxim instituit de legiuitor prin art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 9/2002 al C.S.A., astfel că sub acest aspect hotărârea este ferită de critici. În aceeaşi ordine de idei, tocmai pentru că întinderea acestor despăgubiri nu a depăşit plafonul maxim, nu s-a dispus obligarea şi a celorlalţi pârâţi, de rang II şi III, la plata în solidar a sumei stabilite cu titlu de pretenţii.
În ceea ce priveşte susţinerea apelantei, precum că ar fi procedat la plata integrală a despăgubirilor, este nerelevantă în cauză, în condiţiile în care răspunderea civilă delictuală aşa cum este guvernată de principiile rezultate din art. 998 şi urm. C. civ., este limitată la cota parte de 61%, aşa cum aceasta a fost stabilită în raport de mecanismul de producere al evenimentului asigurat.
În ceea ce priveşte acordarea penalităţilor de întârziere, la solicitarea determinării întinderii perioadei de acordare a acestora, apelanta a susţinut că acestea se cuvin a fi acordate cu începere de la data de 13 decembrie 2004, data expirării termenului de 20 zile calendaristice de la depunerea ultimului document necesar finalizării dosarului de daună, şi până la introducerea cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel a apreciat că, într-adevăr regresul administrativ a fost exercitat la data de 23 noiembrie 2004, dar împrejurarea că pârâta de rang I nu a efectuat plata, potrivit obligaţiei legale instituie de art. 46 alin. (2) din Ordinul nr. 9/2002 al C.S.A., tăcerea acesteia din punct de vedere juridic reprezintă ca un refuz la plată, echivalent cu formularea de obiecţiuni. Dar, pe de altă parte, neformularea şi neprecizarea acestora în scris, a avut drept consecinţă imposibilitatea din partea reclamantului de a le soluţiona, SC C.A. SA împiedicând astfel, culpabil, să curgă termenul de 20 de zile calendaristice de la trecerea cărora să se efectueze plata.
În aceste condiţii, Curtea de Apel, constatând reaua credinţă a pârâtei de rang I, a apreciat că aceste penalităţi de întârziere, în cuantumul stabilit de legiuitor – 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, curg de la data formulării cererii de chemare în judecată şi nu de la data depunerii regresului administrativ, urmând a fi acordate până la data achitării debitului, potrivit art. 46 alin. (3) din Ordinul nr. 2/2002 al C.S.A.
Întrucât pârâţii de rang II şi III nu pot fi ţinuţi solidar la plata despăgubirilor ce nu depăşesc plafonul maxim prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 2/2002 al C.S.A., nu pot fi obligaţi nici la plata accesoriilor debitului principal, reprezentat de despăgubirile cuvenite reclamantei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.A. SA Sibiu, care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., suţinând că în mod greşit a fost obligată la penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la 30 martie 2005 şi până la plata debitului, în condiţiile în care acestea au fost solicitate numai până la 30 martie 2005.
Intimaţii a depus la dosat întânpinare solicitând respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Verificând înscrisul „Precizări" de la dosarul instanţei de apel, se observă că nu s-a renunţat la pretinderea penalităţilor până la data plăţii efective, ci numai s-a procedat o cuantificare a pretenţiilor în vederea satisfacerii taxei judiciare de timbru. În situaţia în care recurenta era nemulţumită de modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru, avea altei căi procedurale în faţa instanţei de apel, de care însă nu a uzat. Critica formulată nu se circumscrie motivului de recurs invocat.
Pentru considerentele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.A. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 94/A din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.A. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 94/A din 17 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1195/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 377/2010. Comercial → |
|---|
