ICCJ. Decizia nr. 1255/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1255/2010
Dosar nr. 27982/3/2008
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 346.806,7535 lei penalităţi pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute prin clauza 7.3 lit. b) din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 1994, sumă ce urmează a fi actualizată la data plăţii. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei să prezinte A.V.A.S., certificatul constatator de la O.R.C. care să conţină informaţii referitoare la menţinerea obiectului principal de activitate al SC A.P. SA Alba Iulia, structura acţionariatului, situaţiile activelor imobilizate, hotărârile A.G.A. de aprobare a vânzării activelor, documentele prin care au fost vândute activele, precum şi note contabile privind înregistrarea în contabilitate a vânzării şi scoaterii din patrimoniu a activelor.
Prin precizarea acţiunii, reclamanta a arătat că suma de 346.806,7535 lei reprezintă diferenţa dintre valoarea de vânzare a activului şi valoarea contabilă a acestuia actualizată cu indicele de inflaţie la data de 9 martie 2006.
Prin Sentinţa nr. 5595 din 6 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte cererea reclamantei A.V.A.S. Bucureşti şi a obligat pârâta să transmită reclamantei documentele din care să reiasă modul respectării clauzelor contractuale. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa a admis excepţia prescripţiei extinctive şi a respins ca prescris capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 346.806,7535 lei cu titlu de penalităţi.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa fondului a reţinut că potrivit art. 7.3 lit. b) din contract, cumpărătorul s-a obligat ca în adunarea generală să nu aprobe vânzarea într-o perioadă de 10 ani de la data semnării contractului a vreunuia din bunurile prevăzute în anexa la contract, iar în cazul nerespectării obligaţiei, cumpărătorul urma să plătească AVAS suma reprezentând diferenţa dintre preţul obţinut din vânzarea bunului şi valoarea contabilă a acestuia.
Activul atelier motor cu transmisie a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 1997, fiind emisă factura din 19 februarie 1997, înscrisuri ce au fost comunicate reclamantei A.V.A.S. prin adresa din 30 septembrie 1997, înregistrată la A.V.A.S. sub nr. 303/2039 din 7 octombrie 1997. Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17 iulie 2008, instanţa a constatat că s-a făcut cu depăşirea termenului de prescripţie extinctivă de trei ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, motiv pentru care a admis excepţia prescripţiei extinctive şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 346.806,7535 lei, ca prescris.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt al cererii, instanţa a constatat a fi întemeiat, reţinând că potrivit art. 8 din O.G. nr. 25/2002, cumpărătorul este obligat să transmită în termen de 30 de zile de la data împlinirii scadenţei sau a solicitării Autorităţii, un raport cu privire la modul respectării clauzelor contractuale, astfel încât a dispus obligarea pârâtei la transmiterea documentelor solicitate.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, iar prin Decizia nr. 429 din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul, reţinând în esenţă, că instanţa fondului a stabilit în mod corect situaţia de fapt, soluţia fiind corectă în ceea ce priveşte admiterea excepţiei prescripţiei extinctive, având în vedere momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, 7 octombrie 1997 şi data formulării acţiunii, 17 iulie 2008, iar împrejurarea referitoare la derularea în continuare a contractului de privatizare nu influenţează momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei extinctive şi admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 346.806,7535 lei cu titlu de penalităţi.
În argumentarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 3 lit. c) din O.G. nr. 25/2002. A mai susţinut recurenta că la data emiterii notificării de către A.V.A.S., 12 iulie 2006, contractul se afla încă în derulare, motiv pentru care apreciază că până la acest moment nu a intervenit excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Recurenta a mai arătat că este terţ faţă de raportul juridic privind vânzarea activului menţionat, iar obligaţia cumpărătorului de a o înştiinţa cu privire la această vânzare şi de a achita diferenţa de preţ este distinctă faţă de acest raport juridic.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are, de regulă, în vedere încălcarea legii de drept substanţial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situaţia de fapt dedusă judecăţii sau extinderea normei de drept la situaţii neaplicabile în speţă.
Pentru examinarea motivului de nelegalitate invocat se va analiza decizia recurată, prin prisma aplicării dispoziţiilor O.G. nr. 25/2002, cu referire la soluţia de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.
Aşa fiind, se reţine că deşi dispoziţiile art. 3 lit. c) din O.G. nr. 25/2002 definesc perioada de derulare a contractului ca fiind perioada până la îndeplinirea oricăreia şi a tuturor obligaţiilor părţilor contractante, conform clauzelor contractuale, aceste dispoziţii normative nu au relevanţă asupra calculului termenului de prescripţie extinctivă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 3, respectiv art. 7 din Decretul nr. 167/1958.
Faţă de aceste precizări, se constată că în mod corect s-a reţinut de către ambele instanţe că, potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie este cel de la care reclamanta a luat cunoştinţă de înstrăinarea activului, respectiv 7 octombrie 1997, moment de la care nu se mai justifică pasivitatea reclamantei în recuperarea prejudiciului.
În atare situaţie, în raport de prevederile sus menţionate, nu poate fi primită susţinerea recurentei potrivit căreia, dreptul său la acţiune s-ar fi născut la data emiterii notificării de către A.V.A.S., 12 iulie 2006, fiind lipsită de relevanţă perioada derulării contractului.
Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar că sancţiunea aplicabilă este prescripţia extinctivă, iar aplicarea clauzei penale stipulată prin art. 7.3 lit. b) din contract este distinctă de aplicarea celorlalte sancţiuni referitoare la nerespectarea obligaţiilor cumpărătorului.
Pentru considerentele ce preced, constatând că nu sunt motive de nelegalitate ce ar putea conduce la modificarea deciziei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva Deciziei nr. 429 din 27 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 999/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1257/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
