ICCJ. Decizia nr. 1257/2010. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1257/2010
Dosar nr. 307/36/2009
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 noiembrie 2008 reclamantul R.M. cheamă în judecată pe pârâţii N.N. , N.M. şi SC F. SRL Constanţa solicitând instanţei să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat din 25 septembrie 2003, a spaţiului comercial din Constanţa str. Ştefan cel Mare, parter, încheiat între vânzător SC F. SRL reprezentată de asociat administrator N.N. şi cumpărători N.N. şi N.M., pentru lipsa consimţământului, cauză ilicită, fraudă şi rea credinţă a vânzătorului şi cumpărătorilor, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 4333 din 17 mai 2004 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, admite acţiunea reclamantei şi constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din litigiu, reţinând că decizia de înstrăinare a imobilului a fost luată exclusiv de către unul dintre asociaţi - N.N. , iar actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de societatea comercială prin acelaşi asociat, în calitatea sa de administrator, fără să existe în prealabil o hotărâre A.G.A. de aprobare a încheierii unui asemenea act juridic, ceea ce echivalează cu lipsa consimţământului societăţii vânzătoare, contractul fiind, de altfel, încheiat cu cumpărătorii de rea credinţă, faţă de faptul că unul dintre cumpărători este însuşi administratorul, reprezentant al vânzătoarei, mandatar care nu putea vinde bunul în litigiu către sine însuşi, cumularea calităţii de vânzător şi cumpărător fiind expres interzisă de lege în cazul menţionat, actul fiind astfel încheiat cu încălcarea incapacităţii speciale prevăzute de art. 1308 pct. 2 C. civ.
Apelul declarat de pârâţii N.N. şi N.M. împotriva sentinţei primei instanţe este anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 299 din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, care reţine că, deşi apelanţii au fost citaţi cu menţiunea de a achita suma de 53.000 ROL taxă judiciară de timbru şi 50.000 ROL timbru judiciar, aceştia nu s-au conformat dispoziţiilor legale .
Prin Decizia nr. 3392 din 3 iulie 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, admite recursul declarat de pârâţii N.N. şi N.M. împotriva deciziei instanţei de apel pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea apelului, reţinând că pârâţii nu au fost citaţi cu respectarea dispoziţiilor art. 88 alin. (2) C. proc. civ., instanţa criticată încălcând şi dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. soluţionând apelul deşi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.
Prin Decizia civilă nr. 65/COM din 7 aprilie 2008 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal - în rejudecare - respinge ca nefondat apelul pârâtei N.M. împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând, în acest sens, că în mod judicios a stabilit prima instanţă lipsa consimţământului societăţii vânzătoare la încheierea contractului din litigiu faţă de faptul că, date fiind cotele egale de participare a reclamantului intimat şi a apelantului pârât N.N. la capitalul social al societăţii vânzătoare, apelantul N.N. nu putea decide unilateral înstrăinarea activului fără a avea şi acordul expres al celuilalt asociat, precum şi cauza ilicită a actului juridic atacat faţă de scopul urmărit de apelantul N.N. de a eluda dispoziţiile legale care prevăd expres că o înstrăinare ca aceea în cauză ar fi fost posibilă numai după împărţirea patrimoniului societăţii ca urmare a dizolvării, instanţa de fond neîncălcând principiul disponibilităţii prin analizarea - cu caracter subsidiar doar - şi a încălcării incapacităţilor în materia vânzării cumpărării prevăzute de art. 1308 pct. 2 C. civ.
Prin Decizia civilă nr. 55 din 15 ianuarie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, admite recursurile declarate de pârâţii N.N., N.M. şi P.M.C. împotriva Deciziei nr. 65 din 7 aprilie 2008 de mai sus, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că recurenţii N.M. şi P.M.C., introduşi în cauză împreună cu R.E. ca succesori ai apelantului pârât N.N. decedat la 27 februarie 2006, au fost citaţi eronat ca intimaţi şi nu ca apelanţi, deşi s-a cerut în cursul judecării apelului rectificarea acestei erori, încălcându-se - astfel - dispoziţiile art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - vătămarea acestora fiind prezumată în cauză potrivit art. 105 alin. (2) teza finală C. proc. civ., precum şi că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. în sensul nestabilirii corecte a cadrului procesual, la dosar neexistând actele de stare civilă care să ateste calitatea de succesori şi nici actele de dezbatere succesorală în măsură să permită judecarea corectă a pricinii.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 99/COM din 7 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, respinge ca nefondat apelul comercial declarat de apelanta pârâtă şi de apelanţii moştenitori ai pârâtului defunct N.N., N.M., P.M.C. împotriva sentinţei instanţei de fond, reţinând că a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare din litigiu doar prin voinţa asociatului administrator N.N., nerealizându-se acordul de voinţă între ambii asociaţi cu cotă egală de capital în societatea comercială vânzătoare, acord a cărui lipsă duce la nulitatea actului încheiat fără a exista o hotărâre societară în scopul înstrăinării unui activ din patrimoniul SC F. SRL, precum şi că instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. pronunţându-se exclusiv asupra obiectului cererii deduse judecăţii, acela privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/2003, iar structura acţionariatului SC F. SRL a fost stabilită, în sensul avut în vedere prin Sentinţa civilă nr. 1394/COM/2005 rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea căilor de atac.
Împotriva deciziei de mai sus declară recurs pârâta N.M. solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată în fond, cu cheltuieli de judecată .
În fundamentarea recursului său recurenta critică instanţa de apel pentru refuzul de a suspenda judecata apelului până la soluţionarea partajului succesoral în care se pune în discuţie abia repartizarea părţilor sociale deţinute la cele două societăţi - SC F. SRL şi SC I.L.F.G. SRL - între moştenitori, aspect ce determină şi poziţia acestora în litigiile dintre reclamantul intimat şi N.N. - decedat, instanţa încălcând astfel dispoziţiile art. 243 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Recurenta critică instanţa de apel şi pentru respingerea cererii de administrare a probei cu expertiza contabilă, de natură să stabilească sumele cu care N.N. a creditat societatea şi posibilitatea de a le recupera în condiţiile în care societatea a înregistrat pierderi în 2003 şi nu a mai desfăşurat activităţi comerciale ulterior, precum şi pentru ignorarea celorlalte probe din dosar care atestă voinţa asociaţilor din 1994 care au decis prin hotărârea din 14 martie ca, în situaţia în care asociatul N.N., care a creditat societatea, nu va putea recupera suma respectivă de la societate, va putea să-şi recupereze creanţa pe seama activului imobiliar corespunzător valorii acumulate, activ dobândit de societate prin efortul exclusiv al asociatului pârât, decedat, astfel că nu se poate proba cauza ilicită şi nici reaua credinţă a pârâţilor cumpărători, o altă hotărâre de înstrăinare nefiind necesară faţă de relaţiile dintre reclamantul intimat - ginere - şi pârâţi - socrii .
Recurenta critică şi instanţa de fond pentru încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. prin extinderea obiectului judecăţii şi la alte cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, neinvocate nici în cererea de chemare în judecată şi nici în precizări, respectiv cauza de nulitate prevăzută de art. 1308 alin. (2) C. civ.
Examinând recursul recurentei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta nu este fondat.
Se reţine, în acest sens, că, deşi invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7, recurenta reproşează în fapt instanţei greşita interpretare a probelor din dosar de natură a adeveri existenţa unei hotărâri A.G.A. din 14 martie 1994 ale cărei condiţii de aplicare s-au împlinit la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare din litigiu, critici care - vizând aspecte de temeinicie şi nu aspecte de nelegalitate - urmează a nu fi examinate.
Cât privesc criticile vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 243 pct. 1 C. proc. civ. se constată pe de o parte, că recurenta nu indică încheierea pe care înţelege să o recureze, faţă de faptul că în considerentele deciziei atacate nu se reţine aspectul menţionat, iar, pe de altă parte, că partajul succesoral între moştenitorii pârâtului N.N. nu este de natură să influenţeze soluţionarea cererii vizând nulitatea absolută a unui contract de vânzare cumpărare încheiat de societatea comercială în care defunctul a fost asociat şi cumpărători - recurenta de faţă şi asociatul decedat - astfel că nu se poate reţine o greşită aplicare de către instanţa de apel, criticată, a dispoziţiilor de lege menţionate.
Se constată, de asemenea, că nici dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. nu au fost încălcate de instanţa criticată, care a stabilit judicios, cenzurând sentinţa apelată, că instanţa de fond s-a pronunţat exclusiv asupra obiectului cererii deduse judecăţii, respectiv constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/2003, astfel că hotărârea nu s-a pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor de lege evocate, referirea la prevederile art. 1308 pct. 2 C. civ. fiind - de altfel - făcută de către instanţa de fond cu caracter subsidiar, fără consecinţă asupra motivului principal de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare din litigiu, acela al lipsei consimţământului valabil al societăţii comerciale vânzătoare, aspect stabilit judicios de către instanţa de fond şi de apel prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 31/1990 referitoare la necesitatea unei hotărâri A.G.A. luată cu majoritatea absolută prevăzută de art. 187 din Lege (formă atunci în vigoare), care să încuviinţeze înstrăinarea imobilului la momentul încheierii contractului, majoritate neîntrunită faţă de faptul că menţionatul contract a fost încheiat cu voinţa numai a asociatului N.N. ce deţinea doar 50% din capitalul social.
Faţă de cele de mai sus, criticile recurentei fiind neîntemeiate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul acesteia, declarat împotriva deciziei de apel, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta N.M., împotriva Deciziei nr. 99/COM din 7 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1255/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1258/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
