ICCJ. Decizia nr. 1323/2010. Comercial. Excludere asociat. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1323/2010
Dosar nr. 9841/1/2009
Şedinţa publică de la 21 aprilie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanţe, la data de 15 decembrie 2009, contestatoarea SC A. SRL Vlăhiţa a solicitat, în contradictoriu cu intimatele SC L. SRL Vlăhiţa şi SC V. SRL Vlăhiţa, SC A.A.M.G. SRL şi SC F.E.S. KFT Budapesta, prin lichidator T.L., S.C.Î.L.C.E.P., anularea Deciziei nr. 3218, pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 3 decembrie 2009, invocând în drept prevederile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea acestei cereri s-a arătat, în esenţă, că anularea recursului, ca netimbrat, prin decizia contestată, se datorează unei erori materiale, întrucât dovada achitării timbrajului a fost expediată prin mandat poştal, şi, ulterior, prin fax.
În vederea soluţionării contestaţiei în anulare s-a ataşat Dosarul nr. 4851/1/2009, în care s-a pronunţat decizia a cărei anulare se solicită, prin care s-a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de intervenienta SC A. SRL Vlăhiţa împotriva Deciziei nr. 17/A din 2 martie 2009, pronunţată de Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Târgu Mureş, cu motivarea că recurenta nu a îndeplinit obligaţia de a timbra cererea sa de recurs, astfel cum a fost încunoștințată.
Este de observat că examinarea actelor şi lucrărilor dosarului relevă inexistenţa dovezii achitării timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei, ci doar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 39,30 lei, transmisă prin fax.
Cum prin menţionata cerere este vizată prima teză a art. 318 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs şi cum, în cauză, anularea recursului, ca insuficient timbrat - şi nu, ca netimbrat, cum greşit susţine contestatoarea - nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul precitatului text legal, ci a modului în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţiile legale, prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, respectiv cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, se constată că prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găsesc incidenţa în speţă - nefiind posibil ca prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, aceeaşi instanţă să cerceteze dacă soluţia adoptată în lipsa timbrului judiciar a fost greşită sau corectă, ştiut fiind că legiuitorul nu a urmărit prin evocata cale specială de retractare să deschidă părţilor posibilitatea recursului la recurs.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare dedusă prezentei judecăţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL Vlăhiţa împotriva Deciziei nr. 3218 din 3 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 4851/1/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1320/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 1327/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
