ICCJ. Decizia nr. 1327/2010. Comercial. Constatare nulitate act. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1327/2010
Dosar nr. 951/1/2009
Şedinţa publică de la 21 aprilie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 noiembrie 2005 pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 6687/2005, reclamanta SC F. SRL a chemat în judecată pe pârâţii H.R. şi P.R., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă încheiat între părţi şi autentificat din 22 noiembrie 2002 de B.N.P. - P.V.M.
Prin încheierea nr. 3054 din 22 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus strămutarea judecăţii acestui dosar la Tribunalul Comercial Cluj.
Prin Sentinţa comercială nr. 2601 din 2 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj în Dosar nr. 3854/117/2006 a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului de a cere anularea contractului iar pe fond, a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, iar prin Decizia civilă nr. 22 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentinţa, s-a admis, în parte, acţiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat din 22 noiembrie 2002 de B.N.P. - P.V.M. şi au fost obligaţi pârâţii la 55,30 lei cheltuieli de judecată.
Pârâţii au formulat recurs iar prin Decizia nr. 200 din 28 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost anulat recursul ca netimbrat, reţinându-se că la termenul din 8 octombrie 2008 li s-a pus în vedere pârâţilor să depună originalul chitanţei ce dovedeşte plata taxei judiciare de timbru, însă aceştia nu s-au achitat de obligaţia impusă.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare pârâţii H.R. şi P.R., arătând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., deoarece încă din data de 27 ianuarie 2008 au transmis prin fax dovada achitării taxei judiciare de timbru, răspunsul la întâmpinare şi dovada împuternicirii avocaţiale.
Au mai trimis, încă odată aceste acte la data de 28 ianuarie 2009 menţionând că vor trimite prin poştă şi originalul, solicitând şi amânarea pronunţării pentru a se putea depune concluzii scrise şi pentru a ajunge, prin poştă, dovada în original a achitării taxei judiciare de timbru.
Analizând lucrările Dosarului nr. 3854/117/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată că la filele 11 şi 12 se află o adresă a pârâţilor din 7 octombrie 2008 către instanţa de recurs în care se arată că se ataşează dovada achitării taxei judiciare de timbru în copie (fila 12).
Prin încheierea din 8 octombrie 2008 (fila 16 - dosar recurs) s-a dispus citarea pârâţilor recurenţi pentru termenul din 28 ianuarie 2009 cu menţiunea achitării unei taxe judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei, dar în contul corect, şi a timbrului judiciar de 0,15 lei, comunicânduli-se şi întâmpinarea, fără a se menţiona, însă, obligaţia de a depune originalul chitanţei ce dovedeşte plata taxei judiciare de timbru.
La filele 19, 20 şi următoarele din dosarul de recurs se află o adresă a pârâţilor (trimisă prin fax şi datată 27 ianuarie 2009) prin care se anexează, în copie, dovada plăţii taxei judiciare de timbru, împuternicirea avocaţială şi răspunsul la întâmpinare.
Aceleaşi acte au fost trimise prin fax şi la termenul din 28 ianuarie 2009.
Mai mult, la filele 35 şi următoarele se află şi originalele actelor trimise prin fax, care, într-adevăr poartă ca dată a primirii - 2 februarie 2009, deci după pronunţarea hotărârii instanţei de recurs.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de recurs este excesiv de drastică în ce-i priveşte pe pârâţii recurenţi mai ales că existau indicii clare cu privire la dovada plăţii taxei judiciare de timbru datorate de recurenţi chiar dacă dovada era depusă în copie, iar prin decizia pronunţată, pârâţii au fost lipsiţi de dreptul la un recurs efectiv, acestora nepunânduli-se în vedere să depună originalul chitanţei.
De altfel, prin poştă, au ajuns la dosarul cauzei în original actele trimise prin fax, chiar dacă ulterior pronunţării, fapt ce dovedeşte însă că pârâţii şi-au îndeplinit, anterior termenului fixat de instanţă, obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
În concluzie, constatând îndeplinite condiţiile cerute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, va anula Decizia nr. 200 din 28 ianuarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosar nr. 3854/117/2006 şi va fixa termen pentru judecata recursului la data de 2 iunie 2010, cu citarea părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorii H.R. şi P.R. împotriva deciziei nr. 200 din 28 ianuarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 3854/117/2006, pe care o anulează şi fixează termen pentru judecata recursului la data de 2 iunie 2010, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1323/2010. Comercial. Excludere asociat.... | ICCJ. Decizia nr. 1942/2010. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
