ICCJ. Decizia nr. 1942/2010. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1942/2010
Dosar nr. 3130/44/2006
Şedinţa publică de la 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.C. SRL Galaţi, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a chemat în judecată pe pârâta SC I.E. SRL Galaţi solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâtei din spaţiului comercial în suprafaţă construită de 480 mp situat în Galaţi.
Prin sentinţa comercială nr. 130 din 7 martie 2006, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul comercial în suprafaţă de 480 mp situat în Galaţi; a obligat pârâta la plata sumei de 15 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta, în calitate de proprietară a imobilului cu destinaţie spaţiu comercial „Unitatea nr. 78” situat la adresa sus menţionată a notificat pe pârâta, prin adresele nr. 33 din 7 ianuarie 2006 şi nr. 80 din 2 februarie 2006, prin care a convocat-o în vederea efectuării concilierii şi în urma căreia au încheiat procesul-verbal nr. 82 din 3 februarie 2006, conform căruia reclamanta i-a acordat pârâtei un termen de 10 zile pentru eliberarea imobilului, pe care a refuzat să-l elibereze. Astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 480 C. civ. şi art. 1 alin. (2), art. 46 C. com. şi art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată acţiunea reclamantei.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin decizia nr. 120/A din 9 decembrie 2009 a admis apelul pârâtei SC I.E. SRL Galaţi, a schimbat sentinţa, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea în evacuarea formulată de reclamanta SC M.C. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că, reclamanta a formulat acţiunea în evacuarea pârâtei arătând că este proprietara imobilului în cauză şi că acesta este ocupat de pârâtă fără vreun drept. Pe parcursul soluţionării prezentei cauze, pârâta a obţinut titlul constând în sentinţa comercială nr. 1523/2004, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2452 din 16 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a constatat perfectă vânzarea-cumpărarea imobilului pentru preţul de 1.086.000.000 lei dintre pârâta SC A. SA Galaţi în calitate de vânzătoare şi reclamanta SC I.E. SRL Galaţi, în calitate de cumpărătoare.
Prin urmare, instanţa de apel a apreciat că pârâta ocupa cu titlu spaţiul din care s-a solicitat evacuarea ei, iar în cadrul unei acţiuni în evacuare nu se pot compara titlurile, aceasta făcându-se în cadrul unei acţiuni în revendicare.
Instanţa de apel a înlăturat apărarea pârâtei referitoare la vicierea procedurii de citare în faţa primei instanţe, având în vedere faptul că s-a dispus citarea acesteia la sediul spaţiului comercial ce face obiectul prezentului litigiu şi că potrivit art. 90 alin. (1) teza finală, acest mod de îndeplinire a procedurii de citare este corect.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC M.C. SRL Galaţi a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 11 şi art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricăror alte cereri şi excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată şi a reţinut:
Art. 1 din Legea 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Galaţi nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 26 mai 2010 cu menţiunea de depune taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei şi timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei (filele 6 şi 7 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţiile emise pentru termenul de judecată din data de 26 mai 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 30 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Galaţi împotriva deciziei nr. 120/A din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1327/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1945/2010. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... → |
|---|
