ICCJ. Decizia nr. 2135/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2135/2010

Dosar nr. 9422/2/2009

Şedinţa publică de la 4 iunie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 1 septembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. 635/3/2001 s-a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentinţa comercială nr. 13732 din 17 decembrie 2004 pronunţată de instanţă în dosarul evocat mai sus, formulată de petentul C.D. , constatând că domiciliul acestuia a fost menţionat greşit. Cererea vizând îndreptarea erorii materiale privind suma de bani datorată de pârâţi a fost apreciată ca nefondată, întrucât petentul a invocat în realitate o greşeală de interpretare a conţinutului certificatului de investitor, motiv ce nu poate fi analizat pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ. ci doar în căile de atac legale promovate împotriva sentinţei a cărei îndreptare se solicită.

Prin decizia comercială nr. 30 din 25 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9422/2/2009 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul C.D. împotriva Încheierii din data de 1 septembrie 2009.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că cererea apelantului vizând îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa nr. 13732 din 17 decembrie 2004, vizând suma de bani la care este îndreptăţit, nu se încadrează în motivele de „eroare materială”. Din cererea apelantului, rezultă că acesta admite faptul că instanţa de fond, a procedat la analizarea carnetului de investitor, însă a dat o interpretare diferită menţiunilor înscrise.

Interpretarea dată de instanţă probelor în soluţionarea pe fond a cauzei poate constitui un motiv în calea de atac îndreptată împotriva sentinţei civile nr. 13732 din 17 decembrie 2004 pronunţată în Dosarul nr. 5079/2001 şi nu un motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. vizând eroarea materială.

Împotriva deciziei nr. 30/2010 pronunţată în Dosarul nr. 9422/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs petentul C.D. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, considerând în mod greşit, că în cauză cererea sa nu se încadrează în dispoziţiile legale vizând îndreptarea erorii materiale. Din certificatul de acţionar rezultă fără echivoc atât suma de bani cât şi numărul de acţiuni, situaţie în care se impunea admiterea cererii sale şi pe cale de consecinţă înscrierea în tabel cu suma corespunzătoare numărului de unităţi reale.

Intimata A.V.A.S., a formulat întâmpinare prin care solicită, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat întrucât pe această cale se solicită modificarea sentinţei - nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.

Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Deşi recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că recurentul critică decizia pentru interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ. vizând,,îndreptarea eroare materială” motiv de recurs ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând ca instanţa să verifice legalitatea deciziei din perspectiva textului de lege menţionat ţinând cont de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, prin dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. este reglementată posibilitatea îndreptării erorilor materiale strecurate în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti. Erorile care privesc numele, calitatea, susţinerile părţilor, cele de calcul ori alte erori materiale, care însă nu afectează legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, pot fi îndreptate din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. întrucât cererea reclamantului viza schimbarea soluţiei pronunţate prin sentinţa nr. 13732/2004 în Dosarul nr. 5079/2001 şi nu doar îndreptarea unor erori materiale sau înlăturarea unor neclarităţi.

În sentinţa nr. 13732/2004 nu s-a strecurat o eroare de calcul susceptibilă de a fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ. iar reaprecierea probelor administrate în cauză nu poate fi făcută pe calea prevăzută de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.

O reapreciere a probelor şi analizarea menţiunilor înscrise în carnetul de investitor putea fi solicitată într-o cale ordinară de atac (apel - cale devolutivă), erorile de fond putând fi cenzurate şi remediate doar prin intermediul căilor legale de atac.

Instanţa de fond a analizat carnetul de investitor iar invocarea unei chestiuni de judecată asupra căreia instanţa nu s-a aflat în eroare şi nici nu a săvârşit o greşeală materială nu poate fi soluţionată în raport de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., întrucât pe această cale nu se rejudecă fondul.

Instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. şi a aplicat corect dispoziţiile legale incidente, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul C.D. împotriva deciziei comerciale nr. 30 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul C.D. împotriva deciziei comerciale nr. 30 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2135/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs