ICCJ. Decizia nr. 2179/2010. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2179/2010
Dosar nr. 96/271/2008
Şedinţa publică de la 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 152 din 12 februarie 2009 pronunţată în Dosar nr. 96/271/2008, Tribunalul Bihor a respins acţiunea comercială formulată de reclamanta SC A.A. SA Oradea, împotriva pârâţilor F.V., F.E., F.S., F.G., S.G., B.G.M. şi B.M., având ca obiect evacuare, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele: că imobilul situat în Oradea, str. Făcliei, în suprafaţă de 41,30 mp., respectiv 27,62 mp., a fost deţinut de către societatea reclamantă SC A.A. SA Oradea în calitate de titular al dreptului de administrare privind fondul de locuinţe proprietate de stat, în calitate de locatar, astfel cum a rezultat din contractele de închiriere nr. 411 din 08 august 1996 (f. 49, 50); nr. 155 din 17 ianuarie 1986 (f. 51 - 58), respectiv nr. 410 din 08 august 1996 (f. 59 - 63), depuse la dosarul cauzei în copie certificată, şi a fost predat cu titlul de închiriere pârâţilor S.G., B.G. şi respectiv F.E., în perioadele 01 ianuarie 1981 pe durată nedeterminată, 01 ianuarie 1986 pe durată neprecizată, respectiv 08 august 1996 - 31 decembrie 1997, fiind cuprins în inventarul mijloacelor fixe al societăţii reclamante la data de 31 decembrie 2006, iar dreptul de proprietate asupra terenului aferent a fost dobândit de către societatea reclamantă, prin Asociaţia D.S., în calitate de cumpărător, în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 4 din 09 mai 2001, încheiat cu M.A.A.P., conform prevederilor H.G. nr. 97/2000, privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor agricole care deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, acte normative în prezent abrogate prin Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.
Imobilul în litigiu, înscris în CF Oradea, a format obiect al cererilor de restituire în natură, conform notificărilor nr. 393/2001, 900/2001 şi 222/2005, pentru cota de 1/1 din imobil, însă notificatorii P.S. şi I.H. au încasat despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, astfel cum rezulta din adresa nr. 83837 din 24 aprilie 2007 a Comisiei Pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Oradea, iar prin Decizia nr. 164 din 15 decembrie 2006, emisă de SC A.A. SA Oradea, menţinută prin Sentinţa civilă nr. 595/C/2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia civilă, în Dosar nr. 1351/111/2007, respectiv prin Decizia civilă nr. 454/2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, în dosarul cu acelaşi număr unic, a fost respinsă cererea formulată de petentele T.M. şi B.M., de restituire în natură a imobilului în cauză, în conformitate cu prevederile art. 24 şi art. 27 din Legea nr. 10/2001 modificată propunându-se acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, având în vedere că acest imobil a fost adus ca aport la capitalul social al SC A.A. SA în baza Legii nr. 15/1990.
Societatea reclamantă era în măsură să-şi intabuleze dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente imobilului în cauză, efectuând demersurile prevăzute de H.G. nr. 834/1991 actualizată, privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat.
Pentru a fi în drept a obţine evacuarea dintr-un imobil a unei terţe persoane este necesar ca reclamantul să facă dovada calităţii sale de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv.
Deşi instanţa, în exercitarea rolului său activ conferit de prevederile art. 129 C. proc. civ., a pus în vedere la termenul de judecată din 05 februarie 2009, reprezentantului reclamantei, să depună la dosarul cauzei extras de carte funciară doveditor al titlului de proprietate, acesta a învederat că reclamanta a cumpărat activele în proces de privatizare, dovada proprietăţii făcându-se cu sentinţa sau contractul de vânzare-cumpărare, reclamanta nefiind înscrisă în CF, şi că înscrierea în CF se face potrivit Legii nr. 7/1996 pentru opozabilitatea faţă de terţi, iar potrivit Planului de situaţie depus la dosarul cauzei (fila 25), întocmit de ing. H.T., casa ce se află pe str. Făcliei este proprietatea Statului Român, edificată pe imobilele cu nr. topo X şi Y înscris de în CF Oradea, fiind folosită în prezent de 4 locatari, şi pentru care pârâţii în cauză au solicitat în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Oradea - Administraţia Imobiliară, încheierea de contracte de închiriere pentru apartamentele cu nr. 1, 2, 3, conform acţiunii având ca obiect obligaţia de a face, înregistrată la data de 18 decembrie 2008 sub nr. Dosar nr. 12457/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea.
În conformitate cu prevederile art. 22 din Legea cadastrului şi a publicităţii mobiliare nr. 7/1996, „Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-au transmis în mod valabil”, iar potrivit art. 27 din acelaşi act normativ, „înscrierile în cartea funciară devin opozabile faţă de terţi de la data înregistrării cererii”, în acelaşi sens fiind redactat şi art. 28 din lege. De asemenea, art. 60 din lege prevede că în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938, înscrierile privitoare la imobile vor continua să fie făcute în aceste cărţi cu respectarea şi în condiţiile Legii nr. 7/1996, în sistemul noilor cărţi funciare fiind consacrat efectul de opozabilitate faţă de terţi a înscrierilor privitoare la drepturile reale.
Împotriva acestei decizii a declarat apel reclamanta SC A.A. SA.
Prin Decizia nr. 71/C-A din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis ca fondat apelul comercial declarat de apelanta reclamantă SC A.A. SA în contradictoriu cu intimaţii pârâţi F.V., F.E., F.S., F.G., S.G., B.G.M. şi B.M., împotriva Sentinţei nr. 152 din 12 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, ce a fost desfiinţată şi s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Oradea, pentru competentă soluţionare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a constatat că natura juridică a cauzei deduse judecăţii, prin care se urmăreşte evacuarea dintr-un imobil cu destinaţia de locuinţă, este una civilă şi nu comercială.
De asemenea, având în vedere această natură juridică a cauzei s-a reţinut că în mod eronat şi prin încălcarea normelor imperative privitoare la competenţa materială de soluţionare a cauzelor, tribunalul - secţia comercială a procedat la soluţionarea cauzei atâta vreme cât potrivit prevederilor art. l pct. l raportat la art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ. competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine judecătoriei din raza căreia domiciliază pârâţii şi se află situat imobilul.
Drept urmare, instanţa de apel, în temeiul prevederilor art. l pct. l, 2 pct. l lit. b), art. 297 alin. (2) C. proc. civ. a dispus admiterea apelului, desfiinţarea în totalitate a sentinţei atacate cu trimiterea cauzei la Judecătoriei Oradea pentru competentă soluţionare.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs pârâţii B.G.M., B.M., F.S., F.G., S.G., F.V. şi F.E. care au susţinut natura comercială a cauzei.
Deşi recurenţii nu au indicat niciun temei de drept, Înalta Curte, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrează critica recurenţilor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greşita aplicare a legii cu privire la stabilirea competenţei materiale a instanţei în soluţionarea prezentei cauze.
Analizând decizia atacată prin prisma criticii formulate şi a temeiului juridic astfel cum a stabilit, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă reclamanta apelantă a solicitat instanţei să dispună evacuarea pârâţilor din imobilul situat în Oradea, str. Făcliei, în care locuiesc fără titlu locativ.
În imobilul din litigiu pârâţii locuiesc începând cu anii 1980 (fila 48 Dosar nr. 96/271/2008 al Judecătoriei Oradea) având încheiate de-a lungul timpului contracte de închiriere ale locuinţelor pe care le ocupă. Destinaţia imobilului a fost şi este una de locuit, astfel cum rezultă din contractele de închiriere pe care le-au deţinut pârâţii din cauză, imobilul nedobândind vreo destinaţie comercială.
Conform prevederilor art. 4 C. com., legiuitorul a calificat ca fapte de comerţ în afara celor prevăzute expres la art. 3 C. com., celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul respectiv.
Reclamanta a susţinut că imobilul cu destinaţie de locuinţă ar fi intrat în patrimoniul său odată cu privatizarea societăţii, dar acest fapt nu imprimă în mod automat cererii de evacuare a unor persoane fizice dintr-un spaţiu locativ natură comercială atâta vreme cât destinaţia actuală a imobilului nu este una comercială sau în legătură cu comerţul. Nici calitatea de comerciant a reclamantei nu determină automat natura comercială cauzei, atâta vreme cât imobilului din litigiu nu i s-a dat o destinaţie comercială.
Prin urmare, cauza este una civilă şi corect a stabilit instanţa de apel că pricina revine spre competentă soluţionare Judecătoriei Oradea, conform art. l pct. l raportat la art. 2 pct. l lit. b) C. proc. civ.
Pentru considerentele reţinute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâţii B.G.M., B.M., F.S., F.G., S.G., F.V. şi F.E. împotriva Deciziei nr. 71/C-A din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâţii B.G.M., B.M., F.S., F.G., S.G., F.V. şi F.E. împotriva Deciziei nr. 71/C-A din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2135/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2188/2010. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
