ICCJ. Decizia nr. 2131/2010. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2131/2010
Dosar nr. 8616/1/2009
Şedinţa publică de la 4 iunie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Tribunalul Teleorman, prin sentinţa comercială nr. 291 din 30 iunie 2008 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC B.C.I. SRL Roşiori de Vede în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Roşiori de Vede în sensul obligării unităţii administrativ teritoriale la plata sumei de 155.200 lei reprezentând contravaloare investitor realizate la spaţiul comercial,,Ştrandul Tineretului”, reţinând că lucrările au fost executate de reclamantă cu acordul pârâtei şi cu respectarea de către reclamantă, în calitate de locatar a obligaţiilor prevăzute în caietul de sarcini care a stat la baza procesului verbal de adjudecare având ca obiect închirierea spaţiului comercial respectiv.
2. Prin decizia comercială nr. 545 din 10 decembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Roşiori de Vede şi a modificat în tot sentinţa fondului în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă, reţinând în esenţă că reclamanta nu a făcut dovada naturii lucrurilor de îmbunătăţiri, aşa cum s-a stipulat de părţi în art. 15 din contractul de închiriere, iar principiul îmbogăţirii fără just temei aplicat de prima instanţă nu îşi găseşte justificarea.
3. Prin decizia nr. 2510 din 21 octombrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva hotărârii instanţei de apel, constatând că soluţia pronunţată nu este susceptibilă de critică, în condiţiile în care părţile nu au încheiat actul adiţional prevăzut de art. 15 alin. (2) din contractul de închiriere, condiţie ad validitatem. Cu privire la temeiul cererii instanţa de recurs confirmă dezlegarea dată în apel, în sensul neîndeplinirii cerinţelor îmbogăţirii fără justă cauză.
4. Contestaţia în anulare
Motive.
Împotriva deciziei nr. 2510 din 21 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie SC B.C.I. SRL a formulat la data de 3 noiembrie 2009 contestaţie în anulare întemeiată pe ipoteza reglementată de art. 317 alin. (1)-(2) C. proc. civ. şi art. 318 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare, contestatorul a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile privitoare la competenţă în raport de cuantumul sumei ce i se cuvine cu titlu de despăgubiri, în ipoteza plăţii nedatorate, pe care instanţa îl reţine ca temei juridic.
Sub un al doilea motiv contestatorul arată că instanţa de recurs a încadrat în mod greşit criticile formulate, referitoare la încheierea actului adiţional, în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizând interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, în opinia contestatorului motivul de nelegalitate incident se referea la încălcarea şi aplicarea greşită a legii, reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul pârât a depus la data de 31 mai 2010 întâmpinare la cererea contestatorului, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, în raport de motivele invocate care nu îndeplinesc ipotezele dispoziţiilor art. 317 şi 318 C. proc. civ.
5. Contestaţia în anulare este nefondată.
5.1. Circumstanţial, Curtea aminteşte că exercitarea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, se poate face numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de dispoziţiile art. 317 – 318 C. proc. civ., motive nesusceptibile de interpretare sau extrapolare.
5.2. În ce priveşte motivul reglementat de art. 317 alin. (1)-(2) C. proc. civ. referitor la încălcarea normelor de competenţă materială, textul de lege impune, o condiţie în teza 1 din art. 317, în sensul că partea nu a putut să invoce necompetenţa pe calea apelului său recursului.
În alte cuvinte legiuitorul activ prin impunere acestei condiţii a statuat că nu se poate exercita o cale de atac de retractare, aşa cum este contestaţia în anulare, atunci când partea are deschisă o cale de reformare, apelul sau recursul.
Din verificarea motivelor de recurs rezultă că recurentul-reclamant societate comercială nu a invocat încălcarea competenţei materială a judecătoriei în faţa instanţei de recurs în raport de soluţia pronunţată în apel, ci dimpotrivă a susţinut că sentinţa pronunţată de Tribunalul Teleorman, ca primă instanţă este temeinică şi legală.
Concluzionând pe acest prim motiv, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru invocarea necompetenţei materiale pentru prima dată în această cale de retractare, deoarece contestaţia în anulare nu se substituie apelului sau recursului.
5.3. Cu privire la motivul întemeiat pe ipoteza art. 318 C. proc. civ., contestatorul pune în discuţie dezlegarea dată în recurs pe fondul criticilor formulate.
Încadrarea greşită, în opinia contestatorului a criticilor formulate şi analiza lor de către instanţa de recurs din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu semnifică o greşeală materială în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., care are în vedere numai greşeli cu caracter procedural pentru care nu este necesară o reexaminare a fondului şi a probelor.
Or, contestatorul, în susţinerea acestui motiv invocă argumente de drept substanţial şi probatoriile administrate, chestiuni care au fost antamate şi prin motivele de recurs şi asupra cărora instanţa de recurs s-a pronunţat.
Exercitarea contestaţiei în anulare specială astfel cum este reglementată, nu deschide calea unui recurs la recurs fiind limitată la cazurile expres prevăzute în care dezlegarea pricinii este rezultatul unei greşeli materiale sau omisiuni instanţei de recurs de a examina un motiv de modificare sau casare, ipoteze care nu sunt îndeplinite în cauza de faţă.
Pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC B.C.I. SRL Roşiori de Vede împotriva Deciziei nr. 2510 din 21 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2130/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2132/2010. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
