ICCJ. Decizia nr. 220/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.220/2010
Dosar nr. 6190/111/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta SC C.P. SRL BIHARIA a solicitat obligarea pârâtei SC P.P. SRL TIMIŞOARA la plata sumelor de 2.096.382,62 lei reprezentând debit neachitat din contravaloarea parţială sau integrală a facturilor fiscale nr. 4296862 din 15 decembrie 2006, factura fiscală nr. 2 din 01 iunie 2008, factura fiscală nr. 3 din 01 iunie 2008, factura fiscală nr. 4 din 01 iunie 2008, factura fiscală nr. 5 din 01 iunie 2008 şi factura fiscală nr. 11 din 01 iunie 2008, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,2 % pentru neplata la termen a facturilor, de la data scadenţei până la plata lor efectivă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între ea şi societatea pârâtă s-a încheiat contractul de antrepriză înregistrat sub nr. 242 din 12 iunie 2006, respectiv 77 din 12 iunie 2006, având ca obiect executarea unor lucrări de construcţii, iar în data de 11 octombrie 2006 a intervenit fuziunea prin absorbţie dintre SC P.P. SRL şi SC T.W.T. SRL. Astfel, SC T.W. a fost dizolvată fără lichidare prin transmisiunea universală a patrimoniului către societatea absorbantă, toate drepturile şi obligaţiile specificate în contractele încheiate cu societatea, fiind transferate în sarcina SC P.P. SRL. În baza contractului menţionat, au fost emise către pârâtă facturi comerciale, cuprinzând contravaloarea lucrărilor prestate, facturi care au rămas parţial neachitate. Conform prevederilor lit. h) alin. (5) din contract, pârâta datorează şi penalităţi de întârziere de 0,2 %/zi. Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969 C. civ.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat admiterea în parte a acţiunii, respectiv să se constate că datorează reclamantei suma de 80.447,28 lei, în urma recunoaşterii parţiale a debitului solicitat, să se ia act de recunoaşterea parţială a debitului, iar pârâta reclamantă SC C.P. sa fie obligată la plata sumei de 809.959,88 lei reprezentând penalităţi contractuale, să se constate că debitul solicitat este parţial nedatorat, să se compenseze debitul recunoscut cu penalităţile datorate de SC C.P. şi să se anuleze ca netimbrat capătul de cerere cu privire la penalităţi.
Prin precizare la acţiune reclamanta SC C.P. SRL şi-a redus pretenţiile solicitate cu suma de 74.121,40 lei reprezentând diferenţele de curs valutar pretinse în acţiune, iar penalităţile de întârziere solicitate le-a precizat ca fiind în cuantum de 986.736 lei.
Prin precizarea la cererea reconvenţională, pârâta SC P.P. SRL a solicitat ca instanţa să constate că în data de 16 martie 2009 a achitat reclamantei suma de 80.447,28 lei motiv pentru care şi-a modificat capetele de cerere din reconvenţională, în sensul că a solicitat admiterea în parte a acţiunii formulată de SC C.P. SRL în sensul în care SC P.P. SRL a recunoscut parţial debitul asupra căruia a solicitat compensarea. De asemenea, a solicitat să se constate că în urma compensării, nu mai există nici o diferenţă favorabilă vreuneia din părţi.
Prin sentinţa comercială nr. 465/ COM din 2 aprilie 2009, Tribunalul Bihor, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantă şi a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă; a luat act de recunoaşterea parţială a debitului solicitat de reclamantă pentru suma de 890.407,16 lei; a constatat că pârâta reclamantă reconvenţională SC P.P. SRL a achitat către reclamanta pârâtă reconvenţională SC C.P. SRL în data de 16 martie 2009 cu B.O. nr. 8198 suma de 80.447,28 lei; a obligat pârâta reclamantă reconvenţională la plata către reclamanta pârâtă reconvenţională a diferenţei de 1.941.813,80 lei; a luat act de renunţare la pretenţiile în sumă de 74.121,40 lei reprezentând diferenţe de curs valutar pretinse de reclamanta SC C.P. SRL; a anulat capătul de cerere formulat de reclamantă privind penalităţile de întârziere în sumă de 986.736 lei ca netimbrată; a obligat pârâta reclamantă reconvenţională la plata către reclamanta pârâtă SC C.P. SRL a penalităţilor de 2 % de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri până la data efectivă a sumei de 1.941.813,80 lei; a respins cererea formulată de reclamantă reconvenţională privind obligarea pârâtului reconvenţional la plata sumei de 809.959,88 lei reprezentând penalităţi contractuale; a respins cererea de compensare a datoriilor formulată de reclamanta reconvenţională.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii promovate de reclamanta SC C.P. SRL şi admiterea în totalitate a cererii reconvenţionale.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 63/ C din 30 iunie 2009 a admis ca fondat apelul declarat de reclamanta SC C.P. SRL BIHARIA, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta SC P.P. SRL la plata sumei de 1.941.813,80 lei, începând cu data pronunţării sentinţei şi până la plata efectivă a sumei datorate; a constatat achitarea de către reclamantă a sumei de 9.140 lei reprezentând diferenţă taxă de timbru datorată în primă instanţă; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate; a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC P.P. SRL TIMIŞOARA.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P.P. SRL TIMIŞOARA în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată în tot, în sensul admiterii apelului declarat şi pe cale de consecinţă respingerea apelului formulat de SC C.P. SRL.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia insuficientei timbrări a cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricăror alte cereri şi excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată şi a reţinut:
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către pârâta SC P.P. SRL TIMIŞOARA a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei, fiind aplicat şi timbrul judiciar de 0,15 lei, însă recurenta a depus cuantumul sumei datorată, în contul altui beneficiar. Prin urmare, recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2010 cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 15.352,12 lei şi timbrul judiciar de 6 lei, în contul menţionat în citaţia emisă pe numele acestuia.
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare şi respectiv art. 35 alin. (1) şi alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de pârâta SC P.P. SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 63/ C din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 270/2010. Comercial → |
|---|
