ICCJ. Decizia nr. 242/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 242/2010
Dosar nr. 10887/320/2007
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1283 din 7 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş, în dosarul nr. 10887/320/2007 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.C.I. SRL Târgu Mureş, în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL Târgu Mureş şi, în consecinţă: a fost obligată pârâta să nu obstrucţioneze accesul mijloacelor de transport aparţinând reclamantei sau ale beneficiarilor acesteia la imobilul aflat în proprietatea reclamantei, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 8,3 lei şi s-a respins cererea pârâtei pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că între părţi s-au încheiat două tranzacţii imobiliare; că în cadrul celei de-a doua tranzacţii părţile prin art. 6 s-au obligat reciproc să nu se obstrucţioneze în asigurarea accesului mijloacelor de transport proprii sau ale beneficiarilor la imobilele proprietatea lor; că această clauză reprezintă voinţa concordantă a părţilor şi care, având putere de lege între părţi trebuie respectată, astfel că se impune admiterea acţiunii reclamantei; că prima instanţă nu a fost investită să se pronunţe asupra dreptului pârâtei de a-şi îngrădi proprietatea, drept statuat de dispoziţiile art. 585 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC S.I. SRL Târgu Mureş şi prin Decizia nr. 53/A din 22 iunie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.C.I. SRL Târgu Mureş în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL Târgu Mureş; a eliminat din cuprinsul hotărârii dispoziţiile privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8,3 lei; a obligat reclamanta - intimată să-i plătească pârâtei - apelante suma de 1.004 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă şi apel.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prima convenţie viza transferul de proprietate asupra edificatelor şi a terenului de sub acestea, apelanta în calitate de vânzătoare fiind în continuare proprietara întregului teren liber de construcţii, ori pentru accesul cumpărătoarei la aceste edificate avea nevoie de acordul proprietarei terenului să folosească poarta amplasată pe terenul vânzătoarei, care la rândul ei în raport de dispoziţiile art. 616 C. civ. era obligată să-i asigure cumpărătoarei accesul la drumul public.
Odată cu încheierea celei de-a doua convenţii, ce viza transferul dreptului de proprietate asupra terenului, reclamanta - intimată a avut posibilitatea să-şi asigure accesul la drumul public pe fondul propriu deschizându-şi din proprie iniţiativă calea de acces printr-o poartă cu o lăţime de 10 metri, împrejurare constatată în mod direct de instanţa de control prin cercetarea la faţa locului.
S-a constatat că la data la care s-a încheiat prima convenţie s-au purtat discuţii între cele două părţi în legătură cu accesul cumpărătoarei la edificate şi de comun acord ele au stabilit ca vânzătoarea să fie de acord ca în mod temporar până la clarificarea situaţiei juridice a terenului aferent construcţiilor, cumpărătoarea să folosească calea de acces la drumul public prin poarta amplasată pe terenul proprietatea vânzătoarei.
Caracterul temporar al clauzei înscrise în contract la pct. 6 rezultă şi din depoziţia martorului Z.V.A. care precizează că a facilitat încheierea celor două convenţii şi că la data la care s-au purtat discuţii despre vânzarea construcţiilor s-a pus şi problema accesului cumpărătoarei la edificatele ce urma să le achiziţioneze şi în aceste condiţii vânzătoarea şi-a dat acordul ca până la amenajarea halei şi mutarea efectivă a cumpărătoarei în spaţiul cumpărat să folosească calea de acces la drumul public deschisă de către vânzătoare pe terenul ce forma proprietatea ei.
Nu în ultimul rând s-a reţinut şi faptul că reclamanta - intimată a iniţiat şi o delimitare a celor două fonduri ridicând un gard despărţitor între cele două proprietăţi pe o anumită suprafaţă de teren, atitudine apreciată ca o recunoaştere a împrejurării că fiecare dintre părţi îşi poate exploata edificatele şi terenul aferent acestora fără a depinde de conduita celuilalt proprietar al fondului învecinat.
Concluzionând instanţa de control a apreciat că prevederile cuprinse la pct. 6 din contract nu mai produc efecte.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.C.I. SRL Târgu Mureş invocând motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate ca fiind nelegală şi netemeinică.
În dezvoltarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că încheierea primei convenţii a fost facilitată de martorul Z.V.A. – în calitate de consultant al SC S.I. SRL Târgu Mureş; că acesta nu a mai avut rol de intermediere în cazul următoarei tranzacţii; că instanţa de apel a interpretat greşit art. 6 din contractul de vânzare - cumpărare şi pe cale de consecinţă a schimbat înţelesul lămurit şi neîndoielnic al acestuia intervenind în raportul juridic dintre părţi şi modificând termenii contractuali; că nu se poate reţine în cauză lipsa de efecte a art. 6 din contractul de vânzare - cumpărare, această clauză a fost inserată în al doilea contract; intenţia părţilor contractante bazată pe clauza contractuală rezultă şi din adresa depusă la dosarul cauzei prin care SC S.I. SRL Târgu Mureş îşi exprimă acordul cu privire la accesul mijloacelor de transport aparţinând societăţii reclamante; că lipsa de efect a clauzei nu poate fi determinată de faptul că societatea reclamantă şi-a edificat o poartă de intrare; că instanţa nu a ţinut seama de faptul că, contractul de vânzare - cumpărare este încheiat în formă autentică, care reprezintă legea părţilor (art. 969 C. civ.) şi ca urmare „trebuie executată cu bună credinţă (art. 970 C. civ.)".
Intimata SC S.I. SRL Târgu Mureş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se reţine că Decizia atacată nu cuprinde motive contradictorii şi nici străine de natura pricinii, considerentele ei raportându-se la cererile părţilor şi la criticile formulate în apel.
Instanţa s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere corectă asupra acestora, a concludenţei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecăţii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivarea hotărârii este clară, precisă, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanţa şi-a fundamentat soluţia pe raportul juridic dintre părţi născut ca urmare a încheierii contractelor de vânzare - cumpărare autentificat din 18 octombrie 2004 şi respectiv din 12 octombrie 2005, neschimbând natura şi înţelesul clauzelor contractuale.
Instanţa de apel având în vedere împrejurările care au determinat înscrierea clauzei de la pct. 6 din contract, a interpretat corect această clauză conform voinţei părţilor.
Aplicând dispoziţiile art. 969, art. 970, art. 977 – art. 985 C. civ. instanţa de apel a reţinut corect că prevederile cuprinse la pct. 6 din contract nu mai produc efecte.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, necenzurabilă în recurs se constată că în mod întemeiat instanţa a reţinut că efectele clauzei înscrise în contract la pct. 6 erau temporare, că accesul la calea publică a cumpărătoarei de pe terenul ce forma proprietatea vânzătoarei era necesar doar până la clarificarea situaţiei juridice a terenului aferent construcţiilor şi până la încheierea convenţiei de vânzare - cumpărare asupra terenului şi că în prezent fiecare dintre părţi îşi pot exercita dreptul de proprietate în mod liber fără a depinde de conduita pe care o adoptă proprietarul fondului vecin, astfel că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Restul criticilor vizează aspecte ce ţin de reaprecierea situaţiei de fapt, prin reanalizarea probelor şi a concludenţei acestora.
Din acest punct de vedere, criticile vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situaţie în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.
Chiar şi referirile la forţa probantă ce trebuie acordate unor probe nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi cenzurate în recurs.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta - reclamantă să plătească intimatei - pârâte 2.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.C.I. SRL Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 53A din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta - reclamantă să plătească intimatei - pârâte 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 240/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 245/2010. Comercial → |
|---|
