ICCJ. Decizia nr. 2736/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2736/2010
Dosar nr. 4859/63/2008
Şedinţa publică de la 15 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2005 şi completată la primul termen de judecată, reclamanta A. Dolj în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA Craiova a solicitat instanţei de arbitraj, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute a Hotărârii A.G.A. din 1 iulie 2005 şi a hotărârii de conducerii societăţii cu privire la împărţirea diferenţelor din reevaluările anilor precedenţi, precum şi a părţii din profitul net realizat în anul 2004 în capitalul social al membrilor cooperatori existenţi la data de 30 iunie 2005.
Prin Sentinţa nr. 1 din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U., a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă şi s-a respins cererea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva sentinţei arbitrale, reclamanta a formulat acţiune în anulare.
Prin sentinţa nr. 25 din 16 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost admisă acţiunea în anulare formulată împotriva sentinţei arbitrale, iar pe fond, a fost admisă cererea principală şi s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. a SC A.P. SA Craiova din 1 iulie 2005 şi a hotărârii de conducerii societăţii cu privire la împărţirea diferenţelor din reevaluările anilor precedenţi, precum şi a părţii din profitul net realizat în anul 2004 în capitalul social al membrilor cooperatori existenţi la data de 30 iunie 2005.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC A.P. SA Craiova a formulat recurs.
Prin decizia nr. 3069 pronunţată la data de 11 octombrie 2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 6014/2/2006, a fost admis recursul declarat de pârâtă împotriva Sentinţei civile nr. 25 din 5 februarie 2007 şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Dolj, secţia comercială.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 4859/63/2008.
Prin Sentinţa nr. 574 din 29 mai 2008 pronunţată în Dosarul nr. 4859/63/2008, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC M.A. SA Craiova, în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia autorităţii de lucru judecat, având ca obiect acţiunea în anulare a Hotărârii A.G.A. nr. 1 din 01 iulie 2005 a SC A.P. SA Craiova, excepţie invocată de pârâtă, este întemeiată şi a admis-o, apreciind că în cauză există identitate de obiect, părţi şi cauză între litigiul aflat pe rol şi cel soluţionat de Curtea de Arbitraj.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii conducerii societăţii cu privire la împărţirea diferenţelor din reevaluările anilor precedenţi, s-a constatat că asupra acestei cereri s-a pronunţat Tribunalul Dolj prin Sentinţa nr. 4477 din 20 octombrie 2006, soluţie menţinută de Curtea de Apel Craiova prin respingerea apelului la 17 aprilie 2008 în Dosarul nr. 6083/54/2006.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta SC M.A.SA Craiova a declarat apel.
Prin Decizia nr. 192 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, a fost admis apelul a fost desfiinţată Sentinţa nr. 574 din 29 mai 2008 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, curtea, observând considerentele Deciziei nr. 277 pronunţată la data de 4 feruarie2009 de Î.C.C.J. în Dosarul nr. 16083/54/2006, a reţinut, în esenţă, că la data de 2 octombrie 2007 Curtea de Apel Craiova a apreciat că există litispendenţă între cauza dedusă judecăţii în apel împotriva sentinţei Tribunalulului Dolj nr. 4477 din 20 octombrie 2006 pronunţată în Dosarul 878/COM/2006 şi recursul formulat de SC A.P. SA Craiova împotriva Sentinţei nr. 25 din 5 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 6014/2/2006.
Or, prin Decizia nr. 3069 pronunţată în Dosarul nr. 6014/2/2006 la data de 11 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că nu există litispendenţă şi a dispus restituirea dosarului Curţii de Apel Craiova, aspect ce rezultă din considerentele Deciziei nr. 277 din 4 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 16083/54/2006.
În consecinţă, s-a constatat că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 1201 C. civ. raportat la art. 166 C. proc. civ. şi prin urmare în mod greşit a apreciat că în cauză operează excepţia autorităţii de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC A.P. SA Craiova a declarat recurs solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi menţinerea ca legală şi temeinică a Sentinţei instanţei de fond nr. 574 din 29 mai 2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta SC A.P. SA Craiova a susţinut, în esenţă, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1201 C. civ., considerând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat.
Recurenta susţine că soluţia instanţei de apel este nelegală şi injustă, întrucât aceasta a ignorat apărările şi actele depuse la dosar, respectiv probe din care rezultă că în mod corect instanţa de fond a constatat existenţa triplei identităţi de obiect, părţi şi cauză.
Intimata-reclamantă SC M.A. SA Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 308 C. proc. civ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului susţinând că instanţa de apel a interpretat în mod corect dispoziţiile legale şi a considerat că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat trimiţând cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj pentru administrarea de noi probe care să ducă la clarificarea situaţiei având în vedere că în cauză nu există identitate de obiect, cauză şi părţi între Dosarul nr. 4859/63/2008 şi Dosarul nr. 878/COM/2005.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când o a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cerere şi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
De asemenea, art. 163 C. proc. civ. statuează că „nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe”.
Prin urmare, pentru a exista puterea de lucru judecat „res judicata pro veritate habetur”, ca şi în cazul litispendenţei, trebuie să existe tripla identitate de obiect, cauză şi părţi.
Prin decizia irevocabilă nr. 3069 din 11 octombrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 6014/2/2006, în rejudecare actualul Dosar nr. 4859/63/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că în prezentul litigiu nu este îndeplinită condiţia imperativă a triplei identităţi de obiect, cauză şi părţi.
În consecinţă, în mod corect, instanţa de control judiciar a ţinut cont de considerentele expuse în hotărârea prin care s-a trimis cauza spre rejudecare, hotărâre prin care s-a constatat irevocabil că nu există litispendenţă şi s-a dispus restituirea dosarului Curţii de Apel Craiova, aspect ce a rezultat şi din considerentele Deciziei nr. 277 din 4 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 16083/54/2006.
Decizia instanţei de apel este perfect legală, un argument în plus constituindu-l şi respectarea condiţiilor impuse de art. 315 C. proc. civ. potrivit cărora „ în caz de casare, hotărârea instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
Potrivit textului de lege anterior menţionat hotărârea instanţei de recurs, în speţa de faţă Decizia nr. 3069 din 11 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este obligatorie atât asupra modului în care instanţa de recurs a rezolvat problema de drept, cât şi asupra necesităţii de a administra anumite probe.
În speţă, instanţa care a rejudecat fondul, respectiv Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 574 din 29 mai 2008, a făcut abstracţie de indicaţiile date de instanţa de recurs prin Decizia nr. 3069 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 11 octombrie 2007 prin care s-a constatat că în cauză nu există litispendenţă, respectiv că nu există triplă identitate de obiect, cauză şi părţi.
Este perfect legală hotărârea instanţei de apel care a reţinut că prima instanţă a dat o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 1201 C. civ. şi a constatat că în cauză operează excepţia autorităţii de lucru judecat.
Instanţa de apel a observat faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3069 din 11 octombrie 2007 a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj cu dispoziţia expresă de a se administra probe suplimentare pentru soluţionarea prezentei cauze, or aceasta din urmă, în rejudecare, a soluţionat cauza pe excepţie fără a cerceta fondul.
Reglementarea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. proc. civ. conform căreia „în cazul în care se constată că în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului (...) instanţa de apel va desfiinţa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe” constituie o garanţie a aplicării principiilor care guvernează procesul civil, cât şi principiului prevăzut de art. 6 din C.E.D.O. privind judecarea cauzei în mod echitabil.
Faţă de aceste considerente, se constată că, în mod judicios instanţa de control judiciar a dat eficienţă prevederilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. constatând că prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, iar pe cale de consecinţă a admis apelul, a desfiinţat Sentinţa nr. 574 din 29 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru toate argumentele care preced, Înalta Curte constată că motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 privind aplicarea greşită a legii, este nefondat, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică, instanţa de control judiciar dând o corectă eficienţă textelor legale aplicabile speţei de faţă.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta SC A.P. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 192 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat, menţinându-se hotărârea instanţei de apel, ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.P. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 192 din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2734/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2744/2010. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
