ICCJ. Decizia nr. 2744/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2744/2010
Dosar nr. 1627/62/2009
Şedinţa publică de la 15 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1095/C din 16 iunie 2009 a Tribunalului Braşov a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a fost respinsă acţiunea formulată şi precizată de reclamantul C.L. în contradictoriu cu pârâţii G.C., SC D.P. SRL, C.A.R.A., SC F.D.F.E.E.E.T.S. SA şi Asociaţia de proprietari x Braşov, având ca obiect obligaţia de a face.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în considerente că prin cererea de chemare în judecată reclamantul C.L. îşi susţine calitatea de proprietar al spaţiului situat în Braşov, Strada 13 Decembrie, parter, calitate dată de contractul din 27 decembrie 2006 încheiat cu SC C.F.B. SA (fila 21).
În Sentinţa civilă nr. 506/C din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Braşov rămasă irevocabilă (fila 27) la Dosar nr. 7182/62/2007 a Tribunalului Braşov se menţionează că „anulează contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâţii SC C.F.B. SA şi C.L.”.
Mai mult chiar, din extrasul Cărţii Funciare depus de reclamant la dosar (fila 83) rezultă că Statul Român este proprietarul tabular asupra spaţiului respectiv.
În aceste condiţii, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea precizată a acestuia.
Prin Decizia nr. 100/AP din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul C.L. împotriva sentinţei mai sus menţionate şi l-a obligat pe apelant să plătească intimaţilor G.C. şi SC D.P.I. SRL suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut că prin rezoluţia din data de 21 august 2009, instanţa i-a pus în vedere apelantului să timbreze apelul cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar, sub sancţiunea anulării apelului ca netimbrat, apelantul fiind citat cu această menţiune, însă aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul C.L., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei curţii de apel şi trimiterea cauzei la aceiaşi instanţă pentru judecarea în continuare a apelului.
În motivarea recursului, reclamantul arată, în esenţă, că aplicarea dispoziţiilor legale de către instanţa de apel este corectă, dar, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor de timbru s-a datorat unor împrejurări mai presus de voinţa şi posibilităţile sale şi anume cauzei de forţă majoră sau cazului fortuit, întrucât nu a avut apărător nici în prima instanţă şi nici în apel şi este suferind de o boală cardio-vasculară, cu un al doilea infarct în luna iulie 2009.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum corect a arătat şi instanţa de apel, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii.
Contrar dispoziţiilor legale mai sus menţionate, apelantul-reclamant nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare anticipat, la momentul introducerii căii de atac şi nici la termenul stabilit de instanţă pentru soluţionarea apelului, deşi a fost citat în acest sens cu menţiunea timbrării.
De asemenea, nu a contestat în condiţiile legii taxele de timbru stabilite de instanţă şi nici nu a depus la dosar vreo dovadă în susţinerea afirmaţiilor sale legate de imposibilitatea în care s-a aflat de a achita aceste taxe, pentru a putea fi luate în considerare şi examinate de instanţă.
În această împrejurare, se reţine că în mod judicios curtea de apel a anulat apelul reclamantului, ca netimbrat şi această soluţie va fi menţinută, prin respingerea recursului formulat în cauză de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei nr. 100/AP din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2736/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 2754/2010. Comercial. întoarcere executare.... → |
|---|
