ICCJ. Decizia nr. 2754/2010. Comercial. întoarcere executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2754/2010
Dosar nr. 7575/2/2009
Şedinţa publică de la 15 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, sub nr. 7575/2/2009 reclamanta S.I.F.M. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la restituirea imediată a sumei de 623.920 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul B.N.R. din data de 23 iunie 2006 a biletului la ordin în valoare de 220.000 dolari SUA emis de către SC B. SRL în data de 8 mai 1996 în Bucureşti, scadent în data de 8 mai 1997 în Bucureşti, sumă executată silit, în mod nelegal, prin poprire asupra contului societăţii deschis la SC B.T. SA - sucursala Bacău, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că debitoarea pârâtă A.V.A.S. a emis în data de 19 iunie 2006 Ordinul nr. 1437 prin care a ordonat înfiinţarea popririi asupra sumelor prezente şi viitoare existente în conturile S.I.F.M. SA, în lei sau valută, deschise la cursul oficial dolari SUA - RON al B.N.R. valabil pentru data plăţii, până la acoperirea integrală a sumei totale de 7.857.967,19 lei.
În urma executării silite iniţiate de A.V.A.S Bucureşti, S.I.F.M. SA a formulat contestaţie la executare, care a fost respinsă prin Sentinţa comercială nr. 102 din 20 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială.
Împotriva acestei hotărâri S.I.F.M. SA a declarat recurs care a fost admis prin Decizia comercială nr. 1105 din 2 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 2620/2/2008. În consecinţă, s-au anulat actele de executare iniţiate de A.V.A.S. în temeiul biletului la ordin în valoare de 220.000 dolari SUA, bilet la ordin emis SC B. SRL la data de 8 mai 1996 şi scadent la data de 8 mai 1997, constatându-se prescris dreptul la executare silită al pârâtei A.V.A.S. Bucureşti.
Prin Sentinţa comercială nr. 16 din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, au fost respinse excepţiile invocate de A.V.A.S., respectiv execepţia prematurităţii şi excepţia inadmisibilităţii, şi s-a admis cererea de întoarcere a executării formulată de reclamanta S.I.F.M. SA Bacău. Totodată s-a dispus restituirea sumei de 623.920 lei reprezentând valoarea în lei la cursul B.N.R. din data de 23 iunie 2006 a Biletului la Ordin în valoare de 220.000 dolari SUA emis de SC B. SRL în data de 18 mai 1996 în Bucureşti. Pârâta A.V.A.S. a fost obligată la plata sumei de 199 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că excepţiile invocate sunt neîntemeiate, iar pe fondul cauzei s-a reţinut că prin decizia nr. 1105 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constat în mod irevocabil că atât executarea silită, cât şi formele de executare sunt nule, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 4041 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. criticând în esenţă sentinţa recurată sub următoare aspecte:
1. Instanţa de fond în mod greşit aplică dispoziţiile art. 399 şi art. 4041- 4042 C. proc. civ. atunci când înlătură apărările A.V.A.S. privind prematuritatea, inadmisibilitatea şi netemeinicia cererii de întoarcere a executării silite formulată în temeiul Deciziei Î.C.C.J. nr 1105 din 2 aprilie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 2620/2/2008.
2. Instanţa de fond în mod greşit aplică dispoziţiile 4041- 4042 C. proc. civ. neobservând că în cauză, prin decizia nr. 1105 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu s-a solicitat şi nu s-a dispus cu privire la anularea executării silite însăşi.
3. Instanţa de fond nu numai că a încălcat dispoziţiile art 4042 C. proc. civ., dar şi faptul că cererea de întoarcere a executării silite formulată în temeiul Deciziei nr. 1105 din 2 aprilie 2009 este lipsită de obiect.
Intimata-reclamantă S.I.F.M. SA nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate şi la înscrisurile existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. „împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”. Astfel, invocarea aplicării greşite a textului de lege menţionat este nefondată, întrucât executarea silită a fost contestată de S.I.F.M. SA prin contestaţia la executare ce a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 1105 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin care au fost anulate actele de executare iniţiate de A.V.A.S. în temeiul biletului la Ordin nr. 1437 din 8 mai 1996 în valoare de 220.000 dolari SUA (astfel cum rezultă şi din înscrisurile depuse la dosar, respectiv fila nr. 115 din dosarul de fond).
Totodată, în mod judicios prima instanţă a reţinut incidenţa prevederilor art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora debitorii au dreptul la întoarcerea executării numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, reclamanta având în speţa de faţă o asemenea hotărâre, reprezentată prin Decizia comercială nr. 1105 din 2 aprilie 2009 pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a constata prescrisă executarea silită, astfel încât toate actele de executare emise de A.V.A.S. în anul 2006, cu depăşirea termenului general de prescripţie nu au nicio eficienţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 4041 C. proc. civ. „în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia”.
Astfel, din textul de lege enunţat se înţelege obligaţia creditorului de a-i restitui debitorului tot ce a luat prin executarea silită, precum şi să-l repună în situaţia anterioară urmare a desfiinţării titlului executoriu sau a executării silite, întrucât restabilirea situaţiei anterioare decurge tocmai din constatarea ineficacităţii actelor de executare, ca urmare a încălcării legii.
În consecinţă, instanţa de fond a dat o corectă eficienţă dispoziţiilor art. 399 şi 4041 - 4042 C. proc. civ., neputând fi reţinute în cauza de faţă criticile invocate de recurentă în sensul aplicării greşite a prevederilor mai sus menţionate, pronunţarea greşită asupra excepţiilor prematurităţii şi inadmisibilităţii cererii de întoarcere a executării silite, dar şi a netemeiniciei acesteia, având în vedere că prin Decizia nr. 1105 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie, irevocabilă, au fost anulate formele de executare în temeiul cărora A.V.A.S. a executat suma de 623.920 lei conform Ordinului nr. 1437/2006 ceea ce echivalează cu desfiinţarea executării silite pentru această sumă.
Nu poate fi primită nici critica recurentei referitoare la faptul că cererea de întoarcere a executării silite este lipsită de obiect, întrucât instanţa urmează a se pronunţa asupra cererii de întoarcere executare silite prin aplicarea unei hotărâri irevocabile prin care au fost anulate formele de executare, nicidecum asupra cererii de contestaţie la executare, aceasta din urmă fiind irevocabil soluţionată.
Cu adevărat, partea putea cere prin contestaţia la executare şi întoarcerea executării silite, dar dispoziţiile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. dau posibilitatea celui îndreptăţit să o ceară pe cale separată, astfel că nu se poate susţine ca fiind pertinent motivul determinat de restabilirea situaţiei anterioare de către instanţa care a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare.
Pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, recursul pârâtei este nefondat şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins, menţinându-se hotărârea instanţei de fond, ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Sentinţei comerciale nr. 16 din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2744/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 950/2010. Comercial. Acţiune în anulare. Recurs → |
|---|
