ICCJ. Decizia nr. 30/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 30/2010
Dosar nr. 7156/1/2010
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 189 din 2 iunie 2008, Tribunalul Teleorman a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta SC S.A.G. SRL împotriva pârâtului I.M. pe care l-a obligat la plata sumelor de 19.554 lei contravaloare grajd demolat, 18.378 lei avans ridicat din casieria societăţii, 7.008,85 lei contravaloare prime de asigurare şi 4.438 lei contravaloare mărfuri scăzute din gestiune.
A fost respinsă ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind despăgubirile pentru trecerea pe costuri a preţurilor neîncasate pârâtul fiind obligat şi la 25.447 lei cu acest titlu şi respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtului la despăgubiri constând în cheltuieli suplimentare pentru refuzul mărfii la export, dobânzi şi penalităţi către bugetul de stat.
Prin aceeaşi sentinţă s-au respins ca nefondate capetele de cerere reconvenţională formulate de pârâţii I.M. şi E.I. în contradictor cu reclamanta şi cu pârâta SC C.A.I. SRL privind repartizarea patrimoniului societăţii reclamante, capătul de cerere reconvenţională formulat de pârâtul I.M. privind plata sumei de 1.709.274 lei, ca fiind formulat cu încălcarea art. 132 alin. (1) C. proc. civ. şi ca nefondat capătul de cerere privind plata dividendelor.
Sentinţa a fost atacată de societatea reclamantă de pârâta SC C.A.I. SRL şi de I.M. şi E.I. toate căile de atac fiind calificate de Curtea de Apel ca apeluri.
Prin Decizia nr. 226 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelurile formulate şi anulând sentinţa în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. a fixat termen pentru soluţionarea cauzei având în vedere că prima instanţă a judecat în fond.
Instanţa de apel a calificat cererile formulate de părţi după cum urmează: cererea prin care pârâtul I.M. l-a chemat în judecată pe E.I. şi pe SC C.A.I. SRL - cerere de intervenţie forţată, cererea pe care E.I. a formulat-o, cerere de intervenţie în interes propriu, cu acelaşi obiect ca şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul I.M., reţinând că reclamanta a formulat o cerere în angajarea răspunderii administratorului şi că pârâtul I.M. prin cerere reconvenţională a solicitat să se constate retragerea sa din societate şi repartizarea patrimoniului societăţii în raport cu cota sa de participare la capitalul social.
După evocarea fondului, la termenul din 22 octombrie 2009, instanţa de apel a admis excepţia de litispendenţă în conformitate cu art. 163 C. proc. civ. şi a dispus, în consecinţă, conexarea dosarului nr. 3960/87/2008 al Tribunalului Teleorman la dosarul nr. 5398/87/2006 al Curţii de Apel.
În dosarul conexat, I.M. în calitate de reclamant la 21 iulie 2008 a chemat în judecată pe pârâtele SC S.A.G. SRL şi SC C.A.I. SRL solicitând să se constate că urmare retragerii sale din societate are dreptul la 13,3% din beneficiile, pierderile şi patrimoniul social al societăţii reclamante cu obligarea pârâtelor în solidar la contravaloarea acestei cote şi stabilirea structurii participării la capitalul social al asociatului unic după retragerea din societate a lui şi a celui de al doilea asociat.
În motivarea acestei cereri reclamantul a invocat sentinţa nr. 189 din 2 iunie 2008, nedefinitivă, ce a fost anulată prin prima decizie a Curţii de Apel.
La această acţiune, pârâta SC C.A.I. SRL a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat ca instanţa să constate că are un drept de creanţă asupra pârâtului I.M. în sumă de 5.000 lei (5,55% din capitalul social) şi obligarea lui la plata acesteia.
Prin Decizia nr. 360 din 10 iunie 2010, instanţa de apel soluţionând fondul cererilor cu care a fost investit tribunalul a hotărât astfel:
- a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, subsecvent admiterii excepţiei cu acest obiect invocată de pârâtul I.M. şi respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocată tot de acesta;
- a respins cererea de despăgubiri formulată de pârâtul I.M. împotriva intervenientei pârâte SC C.A.I. SRL pentru lipsa calităţii procesual pasive, subsecvent admiterii excepţiei cu acest obiect invocată de intervenientă şi de reclamantă;
- a admis cererea reconvenţională precizată formulată de pârâtul I.M. şi cererea de intervenţie formulată de intervenientul în interes propriu E.I. şi în parte cererea reunită formulată de pârâtul I.M. încuviinţând cererile de retragere din societatea reclamantă a acestora începând cu data pronunţării hotărârii şi stabilind că pe viitor societatea SC S.A.G. SRL, va avea ca unic asociat pe SC C.A.I. SRL cu participare de 100% la capitalul social;
- a obligat-o pe reclamantă la plata asociaţilor retraşi la drepturile cuvenite pentru părţile sociale pe care le-au deţinut: 800.000 lei către I.M. şi 1.281.958 lei către E.I.;
- a respins ca prescrisă cererea de despăgubiri formulată de intervenienta forţată SC C.A.I. SRL împotriva pârâtului I.M.;
- s-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ.
În considerentele acestei decizii se arată că în raport de prevederile art. 194 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 instanţa de apel a apreciat că societatea comercială păgubită este legitimată procesual activ în promovarea unei acţiuni în răspundere împotriva fostului administrator având în vedere că paguba s-a produs în patrimoniul său iar A.G.A. nu este o entitate diferită de aceasta, dar în acelaşi timp o acţiune în pretenţii pentru repararea prejudiciului nu poate fi promovată decât dacă există o hotărâre A.G.A. în acest sens conform textului de lege evocat, motiv pentru care în lipsa acesteia acţiunea este inadmisibilă.
S-a reţinut că potrivit art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 asociatul din societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate pentru motive temeinice în baza hotărârii Tribunalului.
Sub acest aspect instanţa de apel a reţinut că într-o societate de persoane părţile pot conveni asupra motivelor temeinice care fac imposibilă conlucrarea pe viitor şi în ce priveşte data retragerii asociaţilor I.M. şi E.I. s-a apreciat că aceasta nu poate fi decât data pronunţării hotărârii judecătoreşti cât timp retragerea nu a survenit în condiţiile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la drepturile patrimoniale s-a constatat că asociaţii retraşi nu au dreptul la bunuri din patrimoniul societăţii întrucât acestea sunt în proprietatea societăţii ci un drept de creanţă corespunzător aportului la capitalul social.
Cererea reconvenţională formulată în dosarul conexat de pârâta SC C.A.I. SRL a fost respinsă ca prescrisă în raport de art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC S.A.G. SRL şi pârâta SC C.A.I. SRL.
I. Recurenta SC S.A.G. SRL îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 6, 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că:
- instanţa de apel a soluţionat cererile de retragere ale asociaţilor I.M. şi E.I. cu încălcarea prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 care stabileşte în favoarea Tribunalului competenţa de încuviinţare a retragerii a cărui hotărâre este supusă numai recursului (art. 304. pct. 3 C. proc. civ.);
- retragerea asociatului E.I. s-a dispus cu data pronunţării deşi acesta a solicitat-o cu data de 4 noiembrie 2002, dată în raport de care dreptul la acţiune pentru despăgubiri era prescris;
- greşit a stabilit continuarea societăţii cu asociat unic SC C.A.I. SRL deşi aceasta nu şi-a exprimat acordul în acest sens (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.);
- nelegal instanţa de apel a aplicat prevederile art. 226 lit. b) şi c) din Legea nr. 31/1990, motivul de neînţelegere invocat de I.M. privind angajarea răspunderii sale neputând constitui temei justificat de retragere din societate şi nelegal s-a aplicat art. 194 lit. c) din aceeaşi lege în forma modificată după promovarea acţiunii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);
- se impunea realizarea unei expertize care să evalueze patrimoniul societăţii la momentul retragerii asociaţilor;
- greşit instanţa şi-a întemeiat hotărârea de retragere pe acordul asociaţilor cât timp art. 226 alin. (1) lit. c) din lege impune instanţei să cenzureze motivele de retragere, convenţia părţilor fiind încadrabilă în art. 226 alin. (1) lit. b) din lege;
- pentru acţiunea în pretenţii a asociaţilor retraşi era incident art. 7201 C. proc. civ.;
- greşit a fost obligat la cheltuieli de judecată;
- pe fond greşit s-a respins cererea în răspundere patrimonială a pârâtului I.M. în calitate de administrator, sub acest aspect fiind corectă hotărârea instanţei de fond care a reţinut incidenţa art. 72 din Legea nr. 31/1990.
II. Recurenta SC C.A.I. SRL critică Decizia în partea referitoare la admiterea cererilor de retragere din societate a asociaţilor I.M. şi E.I. şi continuarea societăţii cu asociat unic în persoana sa pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., încălcarea competenţei altei instanţe, 304 pct. 6 C. proc. civ., pentru aceleaşi argumente arătate şi de primul recurent precum şi pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia arată că s-a dispus continuarea societăţii conferindu-i calitatea de asociat unic în contra voinţei sale sens în care a depus la dosar o cerere de dizolvare a societăţii pe care instanţa a omis să o examineze. Mai arată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 care condiţionează admiterea cererilor de retragere de dovedirea unor motive temeinice.
Intimaţii I.M. şi E.I. au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea deciziei atacate pentru motivele pe care aceasta le reţine.
Intimatul I.M. a invocat şi excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de SC C.A.I. SRL motivată de faptul că prin Decizia atacată s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acesteia iar recurenta nu critică Decizia sub acest aspect, aşa încât, în ce o priveşte hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat.
Excepţia invocată nu poate fi primită deoarece prin Decizia atacată, instanţa de apel a respins pentru lipsa calităţii procesuale cererea de despăgubiri pe care intimatul a formulat-o împotriva pârâtei SC C.A.I. SRL, dar aceasta, la rândul său, a formulat o cerere reconvenţională împotriva intimatului I.M., cerere pe care instanţa de apel a respins-o ca prescrisă.
Prin urmare, în calitate de parte în dosarul de fond, pârâta SC C.A.I. SRL are legitimare activă în a ataca Decizia instanţei de apel, dincolo de faptul că prin aceasta s-a dispus continuarea societăţii cu asociat unic în persoana sa.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele care urmează:
1. Socotind că sentinţa pronunţată de judecătorul fondului este lovită de nulitate în temeiul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel prin prima decizie pronunţată, nr. 226 din 30 aprilie 2009, neatacată prin recursul de faţă, a dispus anularea acesteia, a evocat fondul cu motivarea că prima instanţă s-a pronunţat pe fond pe ca l-a soluţionat conform cu noua calificare pe care a dat-o cererilor formulate de părţi.
2. În acest demers procedural au fost încălcate însă reguli de principiu care fundamentează tot eşafodajul procesual.
Astfel, prima instanţă a fost învestită de reclamantă cu o acţiune în răspundere patrimonială a administratorului pentru gestiunea societăţii conform cu art. 72 din Legea nr. 31/1990, modificată, acţiune a cărei autonomie în cadrul Legii nr. 31/1990 este dată de art. 194 alin. (1) lit. c), societatea în cauză fiind una cu răspundere limitată.
A fost investită şi de pârâtul administrator cu o cerere în pronunţarea retragerii din societate, pe cale reconvenţională. Această din urmă cerere are însă şi ea autonomia sa legală şi un statut procesual distinct şi independent, configurat de art. 226 din Legea nr. 31/1990, al cărui specific şi finalitate o fac incompatibilă cu caracterul incidental atribuit de instanţa de apel, ea putând fi formulată numai pe cale principală; hotărârea judecătorească dată asupra cererii în retragere este supusă numai recursului, iar prin această hotărâre instanţa dispune şi cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalţi asociaţi.
Prin urmare, cererile având ca obiect retrageri din societate întemeiate, ca în cauza de faţă, pe dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, trebuie disjunse şi soluţionate pe cale principală, unde, pe bază de probe instanţa să fie aceea care să aprecieze şi să stabilească dacă motivele invocate sunt în sensul legii „temeinice" iar nu să procedeze, cum greşit a procedat instanţa de apel, în a lua act de acordul părţilor asupra temeiniciei motivelor.
3. Instanţa de apel a evocat fondul motivând că nu se impune desfiinţarea cu trimitere deoarece prima instanţă s-a pronunţat şi ea pe fond, subsecvent stabilirii că toate căile de atac cu care a fost investită sunt apeluri, a recalificării recursurilor în apel.
În atare situaţie, având în vedere obiectul cererii şi părţile cu care instanţa de fond a fost investită pe cale principală, în mod nelegal a fost admisă excepţia de litispendenţă, nefiind întrunite condiţiile art. 163 C. proc. civ. cât timp pricinile reunite nu aveau aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi nici părţile aceeaşi calitate.
4. Instanţa de apel soluţionând în fond, fără a motiva în fapt şi în drept a stabilit că în urma retragerii pe care a încuviinţat-o societatea reclamantă va funcţiona pe viitor cu asociat unic în persoana recurentei SC C.A.I. SRL, contrar voinţei acesteia exprimată explicit şi care în acest sens a depus la dosar o cerere de dizolvare a societăţii.
Potrivit art. 229 alin. (1) societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitat se dizolvă şi atunci când datorită retragerii numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Alin. (2) al acestui articol conţine două excepţii: „Se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauza de continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic".
Prin urmare, continuarea societăţii cu asociat unic în caz de retrageri din societate depinde exclusiv de voinţa asociatului rămas.
Cum în cauza de faţă asociatul rămas nu şi-a exprimat acordul în acest sens hotărârea judecătorească care-l forţează la aceasta este nelegală.
5. Mai mult, această parte a formulat chiar o cerere de dizolvare a societăţii reclamante (dosar apel) întemeiată pe dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. e) şi art. 229 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, tocmai pentru că nu era de acord să continue ca asociat unic societatea, cerere asupra căreia instanţa de apel, ca instanţă de fond nu s-a pronunţat.
6. Pentru toate aceste motive care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate şi va casa Decizia atacată cu trimitere la aceeaşi instanţă pentru rejudecare în sensul celor mai sus arătate.
7. Nu va fi reţinut motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. deoarece prevederile art. 226 alin. (1) lit. c) referitoare la Tribunal trebuie coroborate cu prevederile art. 297 C. proc. civ., instanţa de apel fiind şi ea, competentă să judece fondul în condiţiile pe care acest din urmă text de lege le prevede.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., faţă de soluţia dată recursurilor, recurenta reclamantă urmează a reitera cererea de cheltuieli de judecată în faţa instanţei de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenta – reclamantă SC S.A.G. SRL Alexandria şi de recurenta - pârâtă SC C.A.I. SRL Predeal împotriva deciziei nr. 360 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4159/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3315/2010. Comercial → |
|---|
