ICCJ. Decizia nr. 3316/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3316/2010
Dosar nr. 9762/63/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R.C. SRL prin acţiunea înregistrată, la data de 10 martie 2008, a solicitat, în contradictoriu cu B.I.R. SA prin lichidator R.V.A. I.S. SPRL, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate plata creditului pentru care a fost instituită garanţia asupra imobilului din Craiova, str. Mihai Viteazu şi a se dispune radierea ipotecii asupra acestui imobil, instituită prin actul de ipotecă nr. 1805 din 8 decembrie 1999.
La data de 24 octombrie 2008 reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând să se constate şi nulitatea contractului de ipotecă nr. 1805 din 8 decembrie 1999 şi a fost introdusă în cauză şi SC R. SA Podari, societate în faliment, reprezentată prin lichidator SC R. SPRL, parte în contractul de credit, ca urmare a unei cesiuni.
Prin sentinţa nr. 2151 din 30 octombrie 2009, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a luat act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind nulitatea contractului de ipotecă şi a respins acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată iniţial, reţinând, în esenţă, că reclamanta este terţ faţă de raportul obligaţional care a condus la constituirea garanţiei şi că aceasta nu poate invoca compensaţia pentru creanţe aflate în patrimoniul altor persoane, ca mod de stingere a obligaţiei care să conducă şi la stingerea ipotecii.
Apelul declarat de reclamanta SC R.C. SRL împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 72 din 20 aprilie 2010, reţinând în acest sens că reclamanta, ca şi proprietar actual al bunului ipotecat, interesat în conservarea dreptului său de proprietate, poate solicita să se constate stingerea obligaţiei de garanţie ca urmare a stingerii obligaţiei principale, însă în cadrul acestei acţiuni nu se poate constata dacă a operat sau nu compensarea între terţe persoane, ca mod de stingere a obligaţiei principale, cu atât mai mult cu cât acestea se află în insolvenţă.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta a declarat recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii aşa cum a fost formulată.
Examinând recursul reclamantei sub aspectul regularităţii declarării acestuia se constată că acesta nu este însoţit, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., de dovada achitării taxei de timbru conform legii şi că, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 7626 lei şi timbru judiciar de 5 lei, aceasta nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor instanţei şi nici nu a făcut cerere de reexaminare a taxei de timbru, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, recursul reclamantei urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC R.C. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 72 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3315/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3318/2010. Comercial → |
|---|
