ICCJ. Decizia nr. 3262/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3262/2010
Dosar nr.5653/110/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1038, pronunţată la data de 25 noiembrie 2009, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Bacău a respins excepţia necompetenţei materiale, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prematurităţii acţiunii formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară, a admis acţiunea, a constatat vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Bacău, compus din clădirea cu birouri în suprafaţă de 3.640 m.p. şi teren în proprietate exclusivă în suprafaţă de 230 m.p. şi cale de acces în indiviziune în suprafaţă de 367 m.p. şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 4.375.000 euro plus T.V.A., la cursul de 3,7482 RON/euro, cu titlu de preţ convenit şi suma de 185.945 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu menţiunea că această hotărâre judecătorească ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bacău, prin Decizia nr. 45, pronunţată la data de 6 mai 2010 a admis apelul formulat de pârâtă şi cererea de aderare la apel formulată de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului pe care a anulat-o şi a reţinut cauza spre soluţionare în primă instanţă.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a făcut aplicarea art. 297 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că, faţă de calitatea pârâtei de a fi autoritate publică şi de contractul în litigiu, pe care l-a apreciat ca fiind administrativ, din categoria achiziţiilor publice, competenţa soluţionării litigiului revine instanţei de contencios administrativ, şi, delimitând pe verticală între instanţele de contencios administrativ prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. d) şi de art. 3 pct. 1 C. proc. civ., respectiv de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a considerat că, faţă de calitatea pârâtei de autoritate publică centrală, competenţa materială revine Curţii de apel.
Împotriva menţionatei decizii, a formulat recurs apelanta-reclamantă SC C. SA, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că Decizia atacată este nelegală fiind dată cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi cu greşita aplicare a art. 3 pct. 1 C. proc. civ., faţă de natura comercială a litigiului, prin raportare la obiectul contractului – greşit calificat ca fiind unul administrativ, de achiziţie publică, nesocotindu-se reglementările speciale.
Intimata a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului, arătând că izvorul litigiului îl constituie procedura de achiziţie, din fonduri publice, a imobilului cu destinaţie de sediu în care să-şi desfăşoare activitatea Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, cumpărarea în discuţie fiind o achiziţie publică, exceptată de la aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 34/2006 modificată şi completată.
Recursul este fondat.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, sunt contracte administrative acele contracte încheiate de autorităţile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice şi achiziţiile publice.
Rezultă aşadar că pot fi asimilate actelor administrative doar contractele expres prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală din Legea contenciosului administrativ.
Este de observat că actul juridic în litigiu nu se circumscrie niciuneia dintre categoriile menţionate de precizatul text legal şi că acesta nu a fost încheiat în urma unei proceduri specifice achiziţiilor publice, reglementată de OUG nr. 34/2006, neîncadrându-se în niciunul dintre tipurile de contracte de achiziţie publică prevăzute de acest act normativ prin art. 31, neputând fi aşadar asimilat unui act administrativ în sensul legii speciale, care să antreneze competenţa instanţei de contencios administrativ.
Aşa fiind, se constată că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 297 alin. (2) C. proc. civ., faţă de inaplicabilitatea în cauză a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv a art. 3 pct. 1 C. proc. civ., inducând, astfel, incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia atacată şi, constatând că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat pe fondul litigiului, va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Bacău împotriva deciziei nr. 45 din 6 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca fondat.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1038 din 25 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2510/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4388/2010. Comercial → |
|---|
