ICCJ. Decizia nr. 4389/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4389/2010
Dosar nr.19902/3/2007
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, înregistrată la data de 4 iunie 2007, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC S.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta BCR A. SA – Sucursala Bucureşti, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 67.449 euro, (219.917,50 RON), reprezentând despăgubiri cuvenite conform poliţei de asigurare facultativă a autovehiculului, dobânda legală aferentă acestei sume, conform OG nr. 9/2000, începând cu data pronunţării acţiunii şi până la data restituirii integrale a debitului şi cheltuielile de judecată, precum şi să constate nulitatea relativă a art. 6.22 din Condiţiile generale, invocat de pârâtă drept clauză de excludere a plăţii dosarului de daune.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând, pe cale de excepţie, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar, pe fond, respingerea acestei cereri, ca neîntemeiată.
La data de 4 ianuarie 2008, reclamanta a depus la dosar cererea de introducere în cauză a SC BCR L. SA, cu motivarea că această societate are un interes propriu şi comun cu al său în soluţionarea cauzei ca o consecinţă a art. 3.22, art. 3.30, art. 3.21 şi art. 3.22 din contractul de leasing nr. 14631 din 15 decembrie 2004, şi a rezoluţiei asiguratorului nr. 23517 din 29 iunie 2006 privind refuzul acestuia de a achita despăgubirile datorate.
Prin precizările depuse la dosar la data de 19 februarie 2008, reclamanta a arătat că menţionata cerere de intervenţie este o cerere de chemare în judecată, formulată în temeiul art. 57-59 C. proc. civ., a SC BCR L. SA, în calitate de beneficiar al poliţei de asigurare, care are pretenţii în ce o priveşte legate de autoturismul furat la data de 27 mai 2005, pentru ca hotărârea ce se va pronunţa să-i fie opozabilă, iar, cu referire la capătul al doilea al cererii introductive, a calificat nulitatea invocată ca fiind relativă, indicând ca temei de drept prevederile art. 960, art. 961, art. 977, art. 978, art. 979 şi art. 985 C. civ.
La data de 17 decembrie 2008 reclamanta, prin reprezentantul său legal, administratorul A.C., a depus la dosar o cerere prin care a arătat că renunţă la judecata capătului al doilea al cererii introductive, astfel cum a fost precizat, solicitând instanţei să ia act de această renunţare în baza art. 246 C. proc. civ.
prin sentinţa comercială nr. 480, pronunţată la data de 15 ianuarie 2009, secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a luat act că reclamanta a renunţat la judecata capătului 2 de cerere, prin care a solicitat să se constate nulitatea relativă a art. 6.22 din Condiţiile generale; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC S.T. SRL în ce priveşte capătul 1 de cerere, având ca obiect pretenţii, pe care l-a respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă şi a respins cererea reclamantei de chemare în judecată a intervenientei BCR L. SA, ca neîntemeiată.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a renunţat la judecata capătului 2 al cererii, aspect de care a luat act conform art. 246 C. proc. civ.; că, prin încheierea poliţei de asigurare casco, pe care reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile, nu s-a născut niciun drept subiectiv civil în patrimoniul acesteia, în calitate de utilizator al bunului dat în leasing, calitate ce nu-i conferă dreptul de a solicita plata indemnizaţiei de asigurare, care revine doar beneficiarului acesteia. În ce priveşte cererea reclamantei de chemare în judecată a intervenientei BCR L. SA, tribunalul a reţinut că, în contractul încheiat între BCR A. SA şi BCR L. SA se stipulează la art. 6.22, drept clauză de excludere, situaţia în care a avut loc furtul total şi nu se depun la asigurător seturile de chei originale, or, din actele dosarului, reiese că furtul a avut loc în timp ce autoturismul a fost lăsat descuiat în stradă cu motorul pornit şi cu cheile în contact.
Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 476, pronunţată la data de 16 noiembrie 2009 a admis apelul formulat de reclamanta SC S.T. SRL împotriva sentinţei tribunalului, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel, analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor invocate de apelant, a reţinut greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în calitate de utilizator al autoturismului, ce a făcut obiectul poliţei de asigurare tip Casco, încheiat între locatorul BCR L. SA şi BCR A. SA, de către prima instanţă, considerând că legitimarea sa procesuală activă este dată de interesul acesteia de a obţine despăgubirile de către locator în condiţiile contractului de asigurare, dată fiind pasivitatea acestuia în relaţiile cu societatea de asigurare; că tribunalul nu s-a pronunţat asupra susţinerilor reclamantei cu privire la inopozabilitatea, faţă de aceasta, a clauzei cuprinse în art. 6.22 din Condiţiile generale de asigurare, obligaţie prevăzută de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., ce nu putea fi înlăturată de împrejurarea că reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind nulitatea acestei clauze, tocmai pe considerentul că nu îi este opozabilă.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata-pârâtă BCR A. VIG SA, invocând, în drept, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a dat o soluţionare nelegală excepţiei lipsei calităţii procesuale active, respinsă în considerarea unor argumente străine de natura pricinii, referitoare la existenţa unui interes în realizarea creanţei şi a unei pasivităţi a asiguratului, locator în contractul de leasing, şi a reţinut greşit încălcarea art. 261 pct. 5 C. proc. civ. de către prima instanţă, argumentată pe nepronunţarea asupra susţinerii reclamantei, referitoare la inopozabilitatea faţă de aceasta a art. 6.22 din Condiţiile generale de asigurare, în condiţiile în care reclamanta a renunţat la capătul 2 de cerere privind nulitatea acestei clauze.
Intimata-reclamantă a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Astfel, calitatea procesuală este una din condiţiile necesare pentru ca o persoană, fizică sau morală, să fie parte în procesul civil şi pentru exercitarea acţiunii, alături de afirmarea existenţei dreptului subiectiv ce se cere a fi protejat, respectiv a unui raport juridic de drept material, care determină natura acţiunii şi scopul final al acesteia, prefigurând conţinutul şi cadrul procesului civil.
Cum calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titulară în raportul juridic dedus judecăţii, şi cum reclamanta a solicitat, conform primului capăt al cererii introductive, despăgubiri ce decurg din poliţa de asigurare casco, încheiată între pârâta BCR A. SA, în calitate de asigurător şi BCR L. SA în calitate de asigurat, beneficiar al poliţei de asigurare, se constată că aceasta, nefiind beneficiar al asigurării, nu justifică legitimarea sa procesuală, în calitate de utilizator al autoturismului ce a făcut obiectul menţionatei poliţe de asigurare, aşa încât, instanţa de apel, a reţinut, în mod greşit, că o atare legitimare este dată de interesul său de a obţine despăgubirile de către asigurat-locator în contractul de leasing, în condiţiile contractului de asigurare, ştiut fiind că interesul pe care se sprijină calitatea procesuală activă are o existenţă autonomă.
Este de observat că reclamanta SC S.T. SRL, în exerciţiul dreptului său de dispoziţie procesuală, a renunţat la judecata capătului al doilea al cererii introductive, astfel cum a fost precizat, referitor la constatarea nulităţii relative a art. 6.22 din Condiţiile generale de asigurare, aspect de care, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., tribunalul a luat act că, prin însăşi cererea de apel, apelanta a învederat că a renunţat la acest capăt de cerere, iar din cererea de intervenţie forţată a SC BCR L. SA, iniţial formulată, din precizările aduse acesteia, ca şi din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, nu rezultă că reclamanta a susţinut inopozabilitatea clauzei cuprinsă în art. 6.22 din Condiţiile generale de asigurare, invocată de pârâtă ca fiind exoneratoare de plată a despăgubirii.
Din această perspectivă, apare de neînţeles afirmaţia instanţei de apel, în sensul că prima instanţă nu s-a pronunţat în soluţionarea cererii de intervenţie forţată asupra inopozabilităţii menţionatei clauze faţă de reclamantă şi a nesocotit, astfel, exigenţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Aşa fiind, constatând incidenţa, în cauză, a motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat împotriva deciziei instanţei de apel, pe care o modifică, în tot, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, iar, în conformitate cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga intimata-apelantă, în culpă procesuală, să plătească recurentei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, solicitate şi dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta BCR A. VIG SA Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 476 din 16 noiembrie 2009, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC S.T. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti nr. 840 din 15 ianuarie 2009.
Obligă intimata-reclamantă SC S.T. SRL să plătească recurentei suma de 3.925 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4388/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4400/2010. Comercial → |
|---|
