ICCJ. Decizia nr. 4388/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4388/2010
Dosar nr. 4210/118/2007
Şedinţa publică din 15 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată că:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Constanţa sub nr. 4210/118/2007, reclamanta SC P. SA prin administrator judiciar B.F.S. SPRL a solicitat instanţei de judecată ca, în contradictoriu cu pârâţii ADS, SIF T. SA şi I.C., să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea hotărârii AGA nr. 1 din 6 mai 2003 pentru cauză ilicită şi fraudă la lege.
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 18 iunie 2009, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondate, excepţiile privind prescrierea dreptului la acţiune şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei B.F.S. SPRL, invocate de pârâta A.D.S. şi a respins cererea formulată de reclamanta B.F.S. SPRL, în contradictoriu cu pârâtele SC P. SA prin administrator special P.R.Z., SIF T. SA şi A.D.S, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, în calitatea sa de administrator judiciar al SC P. SA, reclamanta B.F.S. SPRL fiind interesată ca numai hotărârile acţionarilor adoptate cu respectarea legii să-şi producă efectele, prin urmare, reclamantul administrator judiciar având calitate procesuală activă în cauză, în raport cu atribuţiile acestuia, cât şi faţă de faptul că justifică un interes în promovarea acţiunii.
În ce priveşte prescripţia dreptului reclamantei la acţiune, prima instanţă a reţinut că reclamanta B.F.S. SPRL nu a solicitat anularea hotărârii AGA în temeiul art. 79 din Legea nr. 85/2006 spre a se verifica dacă hotărârea a fost adoptată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenţei.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a probat cauzele de nulitate absolută ale hotărârii A.G.A. invocate în acţiune - cauza ilicită şi frauda legii.
Împotriva sentinţei date de prima instanţă a formulat apel reclamanta B.F.S. SPRL, în calitate de administrator judiciar al SC P. SA, arătând că hotărârea nu a fost luată cu respectarea art. 117 din Legea nr. 31/1990 şi că au fost încălcate dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 31/1990, în sensul că acţionarul majoritar nu s-a abţinut de la vot. Intimata-pârâtă SIF T. SA a formulat, în termen legal, cerere de aderare la apelul declarat în cauză.
La termenul de judecată din data de 3 decembrie 2009, intimata-pârâtă A.D.S. a depus o cerere la dosar, în care solicită ca, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 317/2009, să se ia act de subrogarea în drepturile A.D.S. a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, care va prelua întregul patrimoniu, urmând a figura astfel în prezenta cauză.
Prin Decizia nr. 25 din 11 martie 2010, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă B.F.S. SPRL Constanţa, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură Bucureşti, SIF T. SA Braşov şi SC P. SA Constanţa prin administrator special P.R.Z., iar, în aceste condiţii, a respins, ca nefondată, şi cererea de aderare la apel formulată de SIF T.
Instanţa de apel a reţinut inexistenţa cauzei ilicite şi a fraudei la lege, apreciind ca fiind îndeplinită condiţia unei cauze licite şi morale pentru emiterea hotărârii AGA nr. 1 din 6 mai 2003, iar cu privire la motivul de nulitate absolută invocat prin acţiunea reclamantei şi reţinut de prima instanţă -frauda la lege - a considerat că hotărârea acţionarului majoritar a fost în acord cu legea, în aceste împrejurări, aderarea la apel formulată de SIF T. având aceeaşi soartă a apelului.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au formulat recurs atât reclamanta SC P. SA prin administrator judiciar B.F.S. SPRL Constanţa, cât şi SIF T. SA Braşov.
Recurenta-reclamantă SC P. SA prin administrator judiciar B.F.S. SPRL a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit legea, având în vedere că hotărârea AGA nr. 1 din 6 mai 2003, prin care s-a modificat actul constitutiv al SC P. SA a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990, întrucât convocarea, data de referinţă şi textul integral al modificării capitalului social nu au fost publicate înainte cu 30 de zile de data ţinerii şedinţei în M. Of. şi într-un ziar de largă circulaţie, de asemenea, cu încălcarea dispoziţiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990, întrucât acţionarul majoritar nu s-a abţinut de la vot şi, deopotrivă, că instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, lipsa dovedirii de către reclamantă a fraudei la lege şi a cauzei ilicite, nesocotind Ordinul Ministerului Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 267 din 10 aprilie 2003.
Recursul formulat de reclamantă este nefondat.
Din examinarea deciziei pronunţată în apel prin prisma pretinsei încălcări a dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 ce reglementează procedura de organizare a AGA se constată că, în mod corect, instanţa de control judiciar a înlăturat această critică având în vedere că hotărârea a fost adoptată în prezenţa tuturor acţionarilor care nu au avut obiecţii cu privire la modul în care a fost convocată AGEA, în litigiu.
Cu privire la critica ce vizează dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora acţionarul care, într-o anumită operaţiune, are un interes contrar societăţii, va trebui să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune, se constată că sancţiunea pentru neabţinerea de la vot a acţionarului aflat în această situaţie, chiar dacă s-ar dovedi reală, este răspunderea pentru daunele produse societăţii, dacă fără votul său nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută, iar nu anularea hotărârii adoptate în aceste condiţii.
Cu privire la criticile ce vizează cauza ilicită şi frauda la lege, se constată că, în speţă, cauza adoptării AGEA nr. 1 din 6 mai 2006, o reprezintă punerea în aplicare a prevederilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 192/2001, a Ordinului nr. 267 din 10 aprilie 2003, emis de Ministerul Agriculturii şi Pădurilor şi art. 37 din hotărârea nr. 68 din 26 martie 2003 a Consiliului de Administraţie al ADS, or, art. 968 C. civ. defineşte cauza ilicită ca fiind prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice, instanţa de apel apreciind corect inexistenţa cauzei ilicite în speţă, cât şi a motivului de nulitate absolută invocat prin acţiune: frauda la lege, care presupune ca anumite norme legale să nu fie folosite în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, având în vedere că menţionata hotărâre a fost luată în acord cu legea. În ce priveşte pretinsa nelegalitate a Ordinului M.A.A.P. nr. 267 din 10 aprilie 2003 prin care s-a aprobat preluarea unor amenajări piscicole de către CNAFP de la A.D.S. se observă irelevanţa acestei susţineri, având în vedere necontestarea acestuia, în termenul prevăzut de dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii sale.
Recurenta-pârâtă SIF T. SA a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., arătând, în susţinerea menţionatelor motive că ambele instanţe au ignorat, în totalitate, cererile şi susţinerile pe care le-a formulat în cauză, fără a motiva respingerea acestora, şi au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 192/2001, reiterând apărările cu privire la nelegalitatea hotărârii A.G.A., în litigiu.
Recursul formulat de pârâtă este nefondat.
Pretinsa lipsă a motivării respingerii cererilor şi susţinerilor pârâtei nu poate duce la admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme critica vizează apărările acestei părţi formulate, prin întâmpinare, în faţa primei instanţe şi susţinerile pe care le-a formulat prin cererea de aderare la apel, respinsă în considerarea soluţiei date cererii de apel la care a aderat, pentru argumentele expuse conform cerinţelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. în considerentele deciziei.
De asemenea, nu se poate reţine nelegalitatea deciziei atacate în raport cu prevederile Legii nr. 192/2001, indicate de recurentă, corect înlăturate de instanţa de apel, urmare a analizei acestora, ca temei al fraudei la lege invocată în cauză, analizate în contextul schimbărilor pe care această lege le-a suferit, şi au condus şi la emiterea Ordinului M.A.A.P. nr. 267 din 10 aprilie 2003, în temeiul OUG nr. 76 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001, care aprobă preluarea de către Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol de la Agenţia Domeniilor Statului a amenajărilor piscicole cu dotările şi construcţiile aferente precum şi terenurile pe care acestea sunt amplasate, conform anexei I, parte integrantă a menţionatului act administrativ, considerat ca fiind emis legal, faţă de soluţia respingerii, ca inadmisibilă, a excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la acesta, de instanţa supremă, având în vedere neîndeplinirea cerinţelor acestui motiv de nulitate absolută.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursurile formulate în cauză, ca nefondate.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta SC P. SA prin administrator judiciar B.F.S. SPRL Constanţa, împotriva deciziei Curţii de Apel Constanţa nr. 25 din 11 martie 2010, ca nefondat.
Respinge recursul formulat de pârâta SIF T. SA Braşov, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3262/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4389/2010. Comercial → |
|---|
