ICCJ. Decizia nr. 3474/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3474/2010
Dosar nr. 423/1259/2009
Şedinţa publică din 25 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 145/CC, pronunţată la data de 24 noiembrie 2009, Tribunalul Comercial Argeş a admis acţiunea formulată de reclamanta B.I.L., în contradictoriu cu pârâta SC R. SA, a anulat hotărârea A.G.O.A. a SC R. SA nr. 1 din 26 martie 2009 şi a dispus menţionarea în registrul comerţului şi publicarea în Monitorul Oicial a dispozitivului sentinţei, după rămânerea ei irevocabilă.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta, prin hotărârea adoptată, a ales auditorul financiar al societăţii în condiţii de vot deschis cu înfrângerea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990; că, prin adunarea generală în discuţie, nu s-a stabilit limita minimă a contractului de audit, iar, potrivit art. 113 lit. m) din menţionata lege, modificarea actului constitutiv este o atribuţie a adunării generale extraordinare şi că, în speţă, s-a încălcat, astfel, competenţa adunării generale, hotărârea A.G.O.A. societăţii pârâte fiind atinsă de nulitate.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 14, pronunţată la data de 24 februarie 2010, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acţiunea şi a obligat pe intimata reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de 7.160 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar, examinând sentinţa prin prisma criticilor şi apărărilor formulate, a reţinut, în rezumat, că, în cauză, nu se pretinde că ar fi fost un vot deschis, ci pe buletinul de vot, susţinându-se că, nemenţionarea pe aceste buletine a acţionarului şi a numărului de acţiuni deţinute, înfrânge cerinţa caracterului secret, susţinere ce nu poate fi primită, întrucât era imperios necesar să fie identificat votantul pentru a se verifica numărul de acţiuni deţinute şi, astfel, realizarea cvorumului în considerarea art. 120 din menţionata lege; că reprezentantul reclamantei nu a avut obiecţiuni la modalitatea de desfăşurare a votului, conform procesului- verbal; că alegerea auditorului s-a făcut prin vot secret cu un număr de 277.988.565 voturi pentru, echivalente a 97,23% din capitalul social reprezentat, durata mandatului fiind prevăzută la pct. 3 din hotărârea contestată; că art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea Societăţilor Comerciale dă în atribuţiile A.G.O.A. alegerea auditorului financiar şi că alegerea auditorului de către A.G.O.A. răspunde cerinţelor imperative ale legii şi astfel nu se poate aprecia că ar fi fost nevoie ca hotărârea să fie luată de A.G.E.A., întrucât art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990 are în vedere orice hotărâre sau modificare a actului constitutiv pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimata reclamantă, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând respingerea apelului şi menţinerea sentinţei tribunalului ca fiind temeinică şi legală.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că Decizia instanţei de apel este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii comerciale, cu referire la art. 130 alin. (2) şi art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990.
Recursul este nefondat.
Este de observat că, reţinând obligativitatea votului secret pentru alegerea, revocarea ori demiterea auditorilor financiari, conform cerinţelor art. 130 alin. (2) din Legea Societăţilor Comerciale şi concluzionând, în stabilirea situaţiei de fapt, ce excede controlului casaţiei, că alegerea auditorului s-a făcut, în speţă, prin vot secret, instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a acestor prevederi.
Având în vedere că faptul modificării art. 10.1 din actul constitutiv, ca urmare a schimbării persoanei auditorului financiar, nu reprezintă o modificare a acestui act, în sensul art. 113 lit. m) din Legea nr. 31/1990, republicată; că aceste prevederi trebuie interpretate prin raportare la art. 111 alin. (2), din menţionata lege, care la lit. b) dă în atribuţiile A.G.O.A. alegerea auditorului financiar, nu se poate reţine nici critica încălcării precitatelor dispoziţii legale de către instanţa de apel, care a reţinut, cu justeţe, că, în situaţia în care alegerea auditorului este dată în competenţa adunării generale ordinare, nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de lege de a fi necesară aprobarea adunării extraordinare.
Aşa fiind, constatând că dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găsesc incidenţa în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. va respinge recursul formulat de intimata reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta B.I.L., împotriva deciziei Curţii de Apel Piteşti nr. 14 din 24 februarie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3473/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3475/2010. Comercial → |
|---|
