ICCJ. Decizia nr. 375/2010. Comercial. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 375/2010
Dosar nr. 3277/1/2009
Şedinţa publică de la 3 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 984 din 25 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 458/118/2005, a admis recursul declarat de pârâta SC M.C. SA Constanţa împotriva Deciziei nr. 45/Com din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal; a m odificat în tot decizia; a r espins apelul reclamantei SC H.C. SRL Constanţa; a a dmis apelul declarat de pârâta SC M.C. SA Constanţa împotriva sentinţei nr. 8608/Com din 15 decembrie 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis cererea reconvenţională, constatând nulitatea absolută a contractului din 21 august 1992.
La data de 13 aprilie 2009, reclamanta SC H.C. SRL Constanţa a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii, în contradictoriu cu intimata SC M.C. SA Constanţa, motivele contestaţiei fiind depuse în termen, la aceeaşi dată, şi întemeiate pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ.
În motivare, contestatoarea a arătat, în esenţă, că soluţia instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, având în vedere faptul că recurenta - pârâtă SC M.C. SA, prin reprezentanţii săi legali, nu a semnat şi ştampilat recursul declarat de către avocat.
A susţinut contestatoarea că, în speţă, nu pot fi reţinute susţinerile celor doi apărători ai recurentei- pârâte, în sensul că, la data declarării recursului, ar fi avut împuternicire din partea SC M.C. SA să semneze recursul respectiv, atâta timp cât împuternicirile avocaţiale depuse la dosarul cauzei au o dată ulterioară celei a declarării recursului.
În aceste condiţii, apreciază contestatoarea, pentru acoperirea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 3021 C. proc. civ., era necesar ca societatea recurentă să-şi însuşească în mod expres recursul declarat de avocat, până la termenul de judecată din data de 25 martie 2009, aşa cum i se pusese în vedere de către instanţa de recurs, prin citaţie.
Consideră contestatoarea SC H.C. SRL Constanţa că neobservarea faptului că, la data declarării recursului, avocatul nu a avut împuternicire în acest sens din partea recurentei, este o eroare de fapt, involuntară, a instanţei de recurs, greşeală de ordin formal, care a determinat o soluţie greşită, şi nu o greşeală de judecată.
Contestaţia în anulare, astfel formulată şi motivată, va fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 317- 318 C. proc. civ., iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, şi nu în contestaţia în anulare.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Prima ipoteză din art. 318 C. proc. civ. are în vedere greşeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de soluţionare a unei anumite cereri sau de interpretare a unor dispoziţii legale.
Greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unei cereri cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul cererii şi a făcut asupra ei o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greşeală materială, în sensul legii, ci eventual de o greşeală de fond, de o pretinsă eroare de judecată a respectivei cereri, datorită căreia starea de fapt reţinută de instanţă ar fi neconformă realităţii, împrejurare care nu poate fi valorificată pe calea contestaţiei în anulare şi care nu se poate îndrepta de aceeaşi instanţă prin retractarea propriei sale hotărâri, ci numai de către instanţele de control judiciar, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
În contestaţia în anulare de faţă, motivul invocat de contestatoarea SC H.C. SRL Constanţa , în sensul că, neobsevarea faptului că, la data declarării recursului, avocatul nu a avut împuternicire în acest sens din partea recurentei - pârâte SC M.C. SA Constanţa este o eroare de fapt, involuntară, a instanţei de recurs, greşeală de ordin formal, care a determinat o soluţie greşită, nu poate fi reţinut de către instanţă, acesta fiind neîntemeiat.
În speţă, se constată că, prin motivul formulat în susţinerea contestaţiei în anulare, astfel cum a fost dezvoltat în scris, contestatoarea SC H.C. SRL Constanţa nu invocă o greşeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecăţii în recurs, ci critică modul în care instanţa a dezlegat o anumită problemă de drept, şi anume, aceea a legalităţii semnării cererii de recurs formulate de pârâta SC M.C. SA Constanţa.
Faptul că instanţa de recurs, analizând împuternicirile avocaţiale depuse la dosar de către apărătorii recurentei- pârâte SC M.C. SA Constanţa, a apreciat cererea de recurs a acesteia ca fiind legal semnată, nu reprezintă o eroare materială, ci ar putea constitui, eventual, una de judecată, a cărei analizare şi remediere nu este posibilă pe calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare.
Mai mult, se observă, din cuprinsul deciziei contestate, că instanţa de recurs, în şedinţă publică, a analizat, punctual şi expres, problema regularităţii şi legalităţii semnării cererii de recurs formulate de pârâta SC M.C. SA Constanţa, reţinând că „Avocaţii recurentei depuse mandatele avocaţiale cu semnătura reprezentantului legal al societăţii recurente”, aspect cu privire la care intimata- reclamantă SC H.C. SRL Constanţa (contestatoare în cauză de faţă), legal reprezentată la acel termen prin avocat M.C., nu a formulat obiecţiuni.
Prin urmare, se constată că, prin contestaţia promovată, contestatoarea invocă un motiv care nu poate fi valorificat pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare şi că, în cauză, nu este întrunită niciuna din condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., care fundamentează admisibilitatea contestaţiei în anulare.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 - 320 C. proc. civ., să respingă contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC H.C. SRL Constanţa împotriva Deciziei nr. 984 din 25 martie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 458/118/2005.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 373/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 390/2010. Comercial. Nulitate act juridic.... → |
|---|
