ICCJ. Decizia nr. 695/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 695/2010
Dosar nr. 2270/1/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa civilă nr. 1107 din 21 mai 2009, Tribunalul Harghita a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia netimbrării şi excepţia prematurităţii invocate de pârâtă, a admis, în parte, acţiunea reclamantei SC P.L. SRL, fostă SC C.P. SRL, împotriva pârâtei SC S.T. SRL, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 227 din 17 iulie 2003 şi a repus părţile în situaţia anterioară, a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânzi bancare aferente perioadei 8 august 2003-27 noiembrie 2008, conform pct.6 din contract şi a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtei, cu cheltuieli de judecată, reţinând că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 227/2003, pârâta s-a obligat să livreze reclamantei, să monteze şi să pună în funcţiune utilajele necesare pentru procesarea laptelui, în valoare totală de 47.000 Euro, iar reclamanta a achitat pârâtei, în acest scop, suma de 1.024.258.510 lei vechi, sumă recunoscută de pârâtă, care însă susţine că a livrat reclamantei unele utilaje şi componente ale liniei de pasteurizare, că, potrivit art. 6 alin. (3), alin. (7) lit. a) şi alin. (5) din contract, pârâta avea obligaţia punerii în funcţiune a utilajelor, iar, conform art. 2, în 60 de zile de la primirea avansului, utilajul trebuia să fie montat, condiţionat de asigurarea frontului de lucru necesar, respectiv, de pregătirea amplasamentelor şi efectuarea branşamentelor de energie electrică, fapt ce trebuia constatat prin procesul-verbal semnat de ambele părţi contractante.
Pârâta susţine că această obligaţie nu a fost îndeplinită de reclamantă, dar din comunicarea aflată la fila 12 dosar rezultă că reclamanta, la data de 11 august 2003, a anunţat pârâta că a creat frontul de lucru, dar pârâta nu a dovedit încheierea procesului verbal. De asemenea, pârâta este de acord cu rezilierea contractului, însă din culpa cumpărătoarei, arătând că a livrat acesteia un cazan, maşină de ambalat lapte, părţi componente ale liniei de pasteurizare, alte utilaje şi a montat tâmplăria PVC în valoare de 119.632.884 lei, ceea ce s-a şi achitat.
Instanţa de fond a considerat că din moment ce părţile doresc rezoluţiunea contractului, urmează să admită cererea în acest sens, iar părţile să fie repuse în situaţia anterioară şi că, reclamanta solicită suma de 1.450.966.596 lei vechi, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat pentru nerespectarea contractului - credite bancare, dobânzi şi venituri ce nu au putut fi realizate. întrucât conform art. 6 alin. (3) din contract, s-a prevăzut că în cazul în care vânzătorul nu pune în funcţiune din vina sa la termenul stabilit în contract linia tehnologică, va suporta dobânzi bancare aferente perioadei respective, ratele prevăzute în anexa 2 la contract, astfel că, în contul prejudiciului pretins, pârâta a fost obligată la plata dobânzilor bancare aferente perioadei 8 august 2003 - 27 noiembrie 2008.
Cererea de instituire a sechestrului asigurător a fost respinsă, deoarece nu există creanţă exigibilă, iar reclamanta nu a dovedit existenţa situaţiei prevăzută la alin. (3) din art. 591 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 4 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC S.T.SRL Miercurea Ciuc, împotriva sentinţei Tribunalului Harghita nr. 1107 din 21 mai 2009.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut ca procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din data de 14 mai 2009, în aplicarea art. 921 C. proc. civ. şi că reclamanta a cerut rezoluţiunea contractului invocând neîndeplinirea clauzei contractuale de către pârâtă, care, deşi a fost notificată cu privire la crearea frontului de lucru, nu s-a prezentat şi nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract, deşi i s-a virat, cu titlu de avans, suma de 1.024.258.510 lei vechi.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs pârâta SC S.T.SRL Miercurea Ciuc, invocând motivele prevăzute de punctele 5, 6 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a reiterat criticile formulate în apel referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare în dosarul Tribunalului Harghita nr. 2051/96/2008 pentru termenul din data de 14 mai 2009, la incompatibilitatea doamnei judecător L.S. în a judeca de două ori cauza ce a format obiectul sus-menţionatului dosar, la acordarea de către tribunal a ceea ce nu s-a cerut şi, de asemenea, a invocat excepţia prescripţiei extinctive în raport cu pretenţiile solicitate de reclamantă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC P.L. SRL şi a administratorului său, A.N.
In ce priveşte excepţia prescripţiei extinctive se constată respectarea termenului general de prescripţie de trei ani, acţiunea fiind introdusă la data de 28 februarie 2006, dobânzile bancare solicitate fiind aferente perioadei 8 august 2003-27 noiembrie 2008, iar, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC P.L. SA este de observat că, potrivit încheierii Registrului Comerţului nr. 60448/2003, menţionata reclamantă este succesoarea SC C.P. SRL, semnatara contractului a cărui rezoluţiune s-a cerut, cu sublinierea că atât excepţia prescripţiei extinctive, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale active nu au fost invocate în apel.
Cu privire la chestiunile ce vizează fondul, este de observat că recurenta a înţeles să critice, exclusiv, sentinţa pronunţată de instanţa de fond, nicidecum Decizia pronunţată în apel ce poate constitui obiect al recursului.
Criticile nelegalei îndepliniri a procedurii de citare ce se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cât şi pretinsei incompatibilităţi a judecătorului de fond urmează a fi respinse, întrucât vizează judecata în primă instanţă, iar critica circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căreia tribunalul a acordat ceea ce nu s-a cerut nu poate face obiectul recursului, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia numai hotărârea dată în apel este supusă recursului, calea extraordinară de atac neputând viza, deopotrivă, şi sentinţa pronunţată de prima instanţă.
Singura critică adusă Curţii de Apel Târgu Mureş ce vizează nepronunţarea acestei instanţe cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.647,50 lei, achitate în dosarul nr. 506/43/2007, nu poate fi primită, întrucât instanţa s-a pronunţat asupra acestora arătând că nu s-au dovedit.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat în cauză.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta SC S.T. SRL Miercurea Ciuc, împotriva deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş nr. 4 din 18 ianuarie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 691/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 8/2010. Comercial → |
|---|
