ICCJ. Decizia nr. 691/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.691/2010
Dosar nr. 18481/3/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantele SC I. SA, SC T. SRL, B.E. şi B.A.C., au chemat în judecată pe pârâtele SC I.G. SA şi SC N.R. SRL, solicitând instanţei să dispună A.H.A.G.A. SC I.G. SA din data de 16 februarie 2007 şi, pe cale de consecinţă, radierea menţiunii prin care aceasta a fost înscrisă la O.R.C. Tribunalului Bucureşti. În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că întrunirea şi convocarea A.G.E.A. precum şi adoptarea hotărârii au fost efectuate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în condiţiile în care la data respectivă, pârâta SC N.R. SRL nu avea calitate de acţionar la SC I.G. SA şi prin urmare nu aveacalitatea să convoace, să hotărască majorarea capitalului social şi nici să subscrie acţiunile emise.
La data de 13 octombrie 2008 reclamanţii au precizat că înţeleg să solicite anularea A.G.E.A. pe motiv de nulitate absolută .
Prin sentinţa comercială nr. 13783 din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în dosar a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cererea formulată de reclamanţii SC I. SA Bucureşti, SC T. SRL Bucureşti, B.E. şi B.A.C. împotriva pârâtei SC N.R. SRL.
Prin aceiaşi sentinţă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanţilor împotriva pârâtei SC I.G. SA.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că prin hotărârea A.G.E.A. SC I.G. SA nr. 1 din 11 februarie 2007 s-a decis majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 233.300 lei, iar majorarea urma a fi efectuată prin emiterea de noi acţiuni cu aceeaşi valoare şi de aceeaşi categorie ca cele existente.
Hotărârea a fost publicată în M. Of. partea a IV-a nr. 2106 din 25 iulie 2002. Reclamanţii au susţinut ca pârâta SC N.R. SRL nu avea calitate de asociat dar nu au depus la dosar actele indicate ca făcând dovada acestor susţineri iar înregistrările făcute la R.C. au rol de opozabilitate faţă de terţi. Existenţa sau inexistenţa calităţii de acţionar a SC N.R. SRL nu depinde de efectuarea formalităţilor de opozabilitate faţă de terţi a dobândirii acţiunile, ci de însăşi dobândirea, într-unul din modurile prevăzute de lege.
Prin încheierea de la termenul din data de 13 octombrie 2008 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC N.R. SRL, reţinându-se ca potrivit art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, cerere de anulare a hotărârii A.G.E.A. se judecă în contradictoriu cu societatea care a adoptat hotărârea contestată.
Nu au fost reţinute susţinerile reclamanţilor referitoare la nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii privind dreptul de preferinţă invocat, apreciindu-se că prevederile dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990 prevăd nulitatea relativă pentru încălcarea dispoziţiilor sale iar reclamanţii au solicitat nulitatea absolută.
Instanţa a apreciat că în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 118 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind convocarea iar pe de altă parte, reclamanţii nu au dovedit în nici un mod că ei sau reprezentanţii lor ar fi fost implicaţi să ia parte la şedinţa Adunării.
Calitatea de acţionar şi administrator a SC N.R. SRL, rezultă din acte juridice care nu au fost desfiinţate-convenţional sau pe cale judiciară. Tribunalul nu a mai analizat motivele de nelegalitate expuse de reclamanţi în concluziile scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, instanţa fiind obligată să se pronunţe în limitele cererii de chemare în judecată.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 13783 din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti au declarat apel reclamanţii: SC I. SA, SC T. SRL, B.E. şi B.A.C., apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 355 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În motivarea deciziei, Curtea a reţinut că la momentul convocării A.G. intimata SC N.R. SRL a făcut uz de dreptul conferit de calitatea de acţionar, fiind pe deplin respectate dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 31/1990. Chiar reclamanţii apelanţi recunosc ca SC N.R. SRL a solicitat la 15 decembrie 2004 înscrierea de menţiuni în R.C. în calitate de acţionar al SC I.G. SA şi câtă vreme nu s-a dovedit că cererea de menţiuni a fost respinsă în mod irevocabil, instanţa a apreciat că a fost făcută dovada calităţii de acţionar indiferent de titlu invocat în susţinerea calităţii, atâta timp cât acest titlu a format obiectul cercetării judecătoreşti inclusiv în calea de atac a recursului.
A fost apreciată ca neîntemeiată şi critica vizând subscrierea de către SC N.R. SRL a tuturor acţionarilor mai înainte de împlinirea termenului legal având în vedere dispoziţiile art. 216 alin. final din Legea nr. 31/1990 care prevăd expres sancţiunea nulităţii relative, iar apelanţii reclamanţi au investit instanţa numai cu cenzurarea motivelor de nulitate absolută. De altfel a fost invocat drept motiv de nulitate a hotărârii A.G.E.A. o împrejurare ulterioară adoptării acesteia, în condiţiile în care nulitatea actului juridic se cenzurează numai în funcţie de aspectele anterioare şi cel mult concomitente cu încheierea actului respectiv.
Motivul de nulitate a hotărârii A.G.E.A. pentru lipsa calităţii de administrator a SC N.R. SRL nu a fost analizat de instanţa de apel, întrucât acest motiv nu a fost invocat în faţa primei instanţe, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru acelaşi argument a fost respins şi motivul de apel vizând votul din A.G.E.A. a SC N.R. SRL care acumula calitatea de acţionar cu cea de administrator, acest motiv nefiind supus cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond şi nici dezbaterilor contradictorii a părţilor .
Apelanţii au criticat şi limitarea probatoriului de către instanţa fără să indice în concret în ce constă această limitare, dacă ea vizează respingerea unor probe şi care anume sunt probele respective sau dacă vizează valorificarea de către judecătorul fondului doar a unor probe din dosar.
Prin motivele invocate în concluziile scrise după închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de fond, reclamanţii au modificat cererea de chemare în judecată sub aspectul cauzelor de nulitate iar această modificare a survenit cu depăşirea termenului prevăzut de art. 132 C. proc. civ.
Toate argumentele arătate, au fundamentat convingerea instanţei de apel că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi a făcut o riguroasă aplicare a dispoziţiilor legale incidente.
Apelanţii reclamanţi SC I. SA, SC T. SRL, B.E. şi B.A.C. au formulat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 355/2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenţii au prezentat situaţia de fapt şi au expus pe larg hotărârea instanţei de fond şi de apel.
Astfel, hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greşită a legii în raport de dispoziţiile art. 98 teza a II-a din Legea nr. 31/1990. Este evident că înscrisul aflat la fila 124 verso în care se consemnează că cererea de înregistrare menţiuni prin care SC N.R. SRL a fost înregistrat ca acţionar al SC I.G. SA la R.C., a fost admisă şi înregistrată la data de 26 iunie 2007, ulterior convocării şi adoptării hotărârii din 16 februarie 2002, fapt ce atrage casarea deciziei apelate în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În cauză au fost încălcate şi dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. întrucât incidenţa motivului de nulitate absolută decurgând din încălcarea art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 a fost indicat în faţa instanţei de fond şi în documentul depus la dosarul cauzei la data de 6 decembrie 2008 anterior termenului pentru dezbateri, fapt ce nu a fost luat în considerare de ambele instanţe de fond.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii apelate şi pe cale de consecinţă să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. din data de 16 februarie 2007.
Intimata SC I.G. SA a formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă respingerea recursului ca nefondat întrucât recurenţii fac abstracţie de faptul că la data convocării şi ţinerii şedinţei A.G.A., SC N.R. SRL, era înregistrată în registrul societăţii ca fiind acţionar majoritar cu un procent de 62% din capitalul social şi că la O.R.C. al Tribunalului Bucureşti era înregistrată cererea de menţiuni în acest sens.
Recurenţii critică aplicarea greşită de instanţa de apel a dispoziţiilor art. 292 pct. 1 C. proc. civ. însă este evident că motivul invocat direct în apel reprezintă o schimbare a cauzei cererii de chemare în judecată.
Examinând recursul recurenţilor prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat.
Recurenţii au invocat ca motive de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, fără a indica în concret care sunt motivele ce se încadrează distinct în textele legale menţionate.
Este de observat că în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenţii vizează greşita reţinere a situaţiei de fapt de către instanţa de apel în ceea ce priveşte calitatea de acţionar a SC N.R. SRL, or, greşita reţinere a situaţiei de fapt în raport de greşita interpretare a probelor sau insuficienta examinare a acestea nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic.
De altfel, este de necontestat ca SC N.R. SRL figurează ca fiind acţionar al SC I.G. SA din data de 15 decembrie 2004 conform adresei emisă de O.N.R.C.
Înregistrările în R.C. au rol de opozabilitate faţă de terţi conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, neavând rol constitutiv. Nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 98 teza a II-a din Legea nr. 31/1990 privind transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor nominative întrucât SC N.R. SRL a dobândit calitatea de proprietar a unui număr de 1.461 acţiuni în baza procesului verbal de adjudecare din 12 februarie 2004 şi Actul de adjudecare din 3 martie 2004, iar opozabilitatea faţă de terţi a fost realizată prin înregistrarea din R.C. Prin invocarea dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 recurenţii critică de fapt modalitatea de dobândire a acţiunilor de către SC N.R. SRL, aspect ce excede obiectului dedus judecăţii şi dispoziţiile art. 316 C. proc. civ.
Nu este dat nici motivul prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 292 pct. 1 C. proc. civ. având în vedere că motivele de nulitate absolută întemeiat pe dispoziţiile art. 125 şi art. 129 din Legea nr. 31/1990 au fost invocate de reclamanţi prin concluziile scrise depuse la instanţa de fond după încheierea dezbaterilor, instanţa fiind obligată să se pronunţe în limitele sesizării iar analizarea motivelor de nulitate arătate direct în calea de atac, reprezintă o modificare a cauzei cererii de chemare în judecată, aspect reţinut corect de instanţa de apel. Cenzurarea celor două motive de nulitate direct în calea de atac ar duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil în raport de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.
Ultima critică, vizează încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului, critică neîntemeiată având în vedere că procesul civil este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu cele două principii fundamentale ale procesului civil - disponibilitatea şi contradictorialitatea. În baza principiului disponibilităţii, reclamantul este cel ce stabileşte limitele judecăţii, instanţa trebuind să respecte aceste limite şi cadrul procesual. Consacrarea rolului activ al judecătorului are ca scop asigurarea unui echilibru procesual între părţi şi respectarea principiului egalităţii acestora. În mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. ţinând cont de faptul că prin notele scrise depuse după închiderea dezbaterilor au fost invocate noi motive de nelegalitate ceea ce reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată sub aspectul cauzelor de nulitate, modificare ce survine cu depăşirea termenului prevăzut de art. 132 C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. Înalta Curte, urmează a respinge recursul declarat de reclamanţii SC I. SA Bucureşti, SC T. SRL Bucureşti, B.E. şi B.A.C. ca nefondat.
Cererea intimatei SC I.G. SA privind plata cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă ca nedovedită având în vedere că actul depus în susţinerea cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. nu face dovada cererii în condiţiile art. 1169 C. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii SC I. SA Bucureşti, SC T. SRL Bucureşti, B.E. şi B.A.C. împotriva deciziei comerciale nr. 355 din 2 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V - a comercială.
Respinge cererea formulată de intimata SC I.G. SA Bucureşti privind acordarea de cheltuieli de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 62/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 9/2010. Comercial → |
|---|
