ICCJ. Decizia nr. 8/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 8/2010
Dosar nr. 2246/30/2008
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 221/PI din 15 aprilie 2008, pronunţată în dosarul nr. 2246/30/2008 al Tribunalului Timiş s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C.S. SA în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, s-a dispus rectificarea situaţiei din CF Timişoara prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei şi reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului evidenţiat în această carte funciară, respingându-se excepţia autorităţii de lucru judecat şi cea a inadmisibilităţii cererii formulate de pârâtă, a fost obligată pârâta faţă de reclamantă la plata sumei de 27 lei, taxă judiciară de timbru şi s-a respins cererea privind constatarea încetării efectelor actului juridic, Decizia civilă nr. 7318/2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
Având în vedere că împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC M. SA, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate iar pe fond, respingerea acţiunii în rectificare de carte funciară formulată de reclamanta SC C.S. SA, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că: Hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii iar motivele pe care se sprijină sunt contradictorii.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 232 din 18 noiembrie 2008 a admis apelul pârâtei SC M. SA şi a schimbat sentinţa instanţei de fond, respingând în tot acţiunea.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că efectele hotărârilor judecătoreşti în baza cărora a fost înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâtei nu au încetat şi că invocarea unui alt temei al dreptului de proprietate pretins de către reclamantă nu justifică înscrierea acestuia pe calea unei acţiuni în rectificarea cărţii funciare, condiţiile în care o astfel de acţiune ar fi admisibilă nefiind îndeplinite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC C.S. SA solicitând admiterea acestuia şi modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei.
În recursul său, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. recurenta invocă, în esenţă, următoarele motive: hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii întrucât rezultă că instanţa de apel a soluţionat cauza concomitent şi pe cale de excepţie şi pe fondul cauzei şi, respectiv, hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind nelegală excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în rectificarea de carte funciară, reţinută de instanţa de apel şi motivată de calificarea ei ca fiind o plângere de carte funciară.
La termenul din 23 iunie 2009 instanţa de recurs, din oficiu, a invocat, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. ca motiv de ordine publică, necompetenţa materială în soluţionarea cauzei de către instanţa comercială raportat la natura civilă a cauzei.
Înalta Curte examinând motivul de ordine publică, invocat din oficiu, constată că acesta este întemeiat întrucât prezenta cauză având o natură civilă, competenţa materială sau de atribuţiune în soluţionarea ei revine instanţei civile şi nu celei comerciale, respectiv judecătoriei. Astfel acţiunea formulată de către reclamantă este o acţiune în rectificare de carte funciară – aşa cum a şi fost calificată atât de către reclamantă cât şi de către instanţa de fond şi cea de apel - întemeiată în drept pe prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996 şi care are, în mod evident, caracter civil (caracter pe care îl păstrează chiar şi în cazul unei eventuale calificări a acestei acţiuni ca o plângere împotriva încheierii de carte funciară). Împrejurarea că părţile acestui litigiu sunt comercianţi, respectiv societăţi comerciale, nu atrage automat caracterul comercial al litigiului întrucât, pe de o parte, nu suntem în prezenţa unor fapte obiective de comerţ (art. 3 C. com.) iar, pe de alta, nu îşi găsesc aplicarea nici art. 4 şi art. 56 C. com., întrucât actul nu este comercial pentru niciuna din părţi, cauza fiind de natură civilă.
Faţă de cele de mai sus şi pentru motivul de ordine publică invocat, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (5) şi (6) raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., fără a mai examina motivele de recurs ale reclamantei – recurente, să admită recursul şi să caseze Decizia şi sentinţa atacată, trimiţând cauza spre rejudecare Judecătoriei Timişoara ca instanţă civilă competentă material.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.S. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 232 din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială. Casează atât Decizia, cât şi sentinţa nr. 221/PI din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Timiş şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa competentă, Judecătoria Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 79/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 81/2010. Comercial → |
|---|
