ICCJ. Decizia nr. 954/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 954/2010
Dosar nr. 8447/1/2009
Şedinţa publică de la 9 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2552 din 22 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a anulat recursul pârâtei SC A.B. SA, ca insuficient timbrat.
Înalta Curte a constatat că pentru termenul din 22 octombrie 2009 recurenta a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei şi timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei. Recurenta a transmis prin fax, în xerocopie ordinul de plată prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, însă tară a face dovada depunerii timbrului judiciar.
Ca atare, instanţa de recurs a aplicat dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, anulând recursul pârâtei, ca insuficient timbrat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea SC A.B. SA invocând dispoziţiile art. 318 pct. 1 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare se susţine că temeiul invocat de către instanţa de judecată şi anume insuficienţa timbrării, în justificarea anulării recursului formulat de SC A.B. SA este nelegal, întrucât se aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare consacrate de art. 6 din CEDO şi art. 24 din Constituţia României.
Contestatoarea susţine că la data de 21 octombrie 2009 a transmis prin fax 5 pagini constând în: 1) adresa nr. 1811 din 20 octombrie 2009 prin care s-a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, în temeiul art. 156 C. proc. civ.; 2) împuternicire avocaţială; 3) certificat medical; 4) copia dovezii achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei; 5) copia dovezii depunerii timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Totodată, susţine că înscrisurile au fost expediate în original instanţei, însă din cauza unor neînţelegeri privind expedierea documentelor cu firma de curierat rapid, acestea au fost returnate societăţii contestatoare, la data de 23 octombrie 2009.
Se mai susţine că în mod nelegal instanţa a anulat recursul, ca insuficient timbrat, fără a analiza cererea pentru lipsă de apărare, fiind astfel încălcat dreptul la apărare garantat de art. 24 alin. (1) şi (2) din Constituţia României şi dreptul la un proces echitabil.
Contestatoarea consideră că în mod nejustificat instanţa s-a pronunţat asupra anulării recursului, astfel că au fost nesocotite prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ. In acelaşi context, arată că nu există prevederi legale care să sancţioneze cu nulitatea cererii pentru nedepunerea timbrului judiciar la primul termen de judecată.
Înalta Curte, examinând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
În speţă, instanţa constată că susţinerile contestatoarei în raport de textul de lege enunţat sunt nefondate, întrucât eroarea materială înscrisă de legiuitor se referă la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor dovezi existente în dosar.
Or, în cauză contestatoarea nu a depus timbrul judiciar la data soluţionării recursului, astfel că ipoteza invocată de către aceasta nu are relevanţă în cauză fapt pentru care nu i se poate imputa instanţei de recurs nedepunerea timbrului judiciar.
Pe de altă parte, faxul transmis de către contestatoare şi de care se prevalează aceasta în susţinerea contestaţiei în anulare nu poate fi avut în vedere atâta timp cât la acest înscris nu era ataşat timbrul judiciar.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte urmează să respingă prezenta contestaţie în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.B. SA Cornuna Borcea împotriva Deciziei nr. 2552 din 22 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 834/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1960/2010. Comercial → |
|---|
