ICCJ. Decizia nr. 1009/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1009/2011
Dosar nr. 27/97/2007
Şedinţa publică din 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 2443/CA/2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 27/97/2007 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta B.C.R. SA, sucursala Petroşani, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.C.R. SA, sucursala Petroşani, invocată de aceeaşi pârâtă şi, în consecinţă a fost respins acţiunea reclamantei împotriva pârâtei B.C.R. SA, sucursala Petroşani. A fost admisă în parte acţiunea comercială formulată de către reclamanta SC D.F. SRL Petrila împotriva pârâtei SC I.T. SRL şi a fost dispusă evacuarea pârâtei SC I.T. SRL Petrila din incinta halei de producţie pe schelet metalic, pereţi din zidărie, hală gater pe schelet de lemn, cabină de pază de la poartă, înscrisă în C.F. 2480 Petrila, nr.top 6778/2/1. A fost respinsă în rest acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, nu este fondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta B.C.R. SA, sucursala Petroşani, în temeiul dispoziţiilor art. 103 coroborat cu art. 401 C. proc. civ., întrucât cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC D.F. SRL Petrila se întemeiază pe dispoziţiile codului civil, având ca obiect evacuarea pârâtei SC I.T. SRL din incinta halei de producţie şi instituirea dreptului de servitute de trecere, iar nu pe dispoziţiile legale vizând executarea silită.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B.C.R. SA, sucursala Petroşani, prima instanţă a reţinut că aceasta este fondată având în vedere că pârâta nici măcar nu este prezumtivul proprietar sau posesorul construcţiilor ori al terenului.
Pe fondul cauzei, ţinând cont de faptul că pârâta SC I.T. SRL a cumpărat la licitaţie doar terenul intravilan în suprafaţă de 1843 mp din Petrila, reclamanta fiind proprietara construcţiilor, dar nu şi a terenului pe care se află construcţiile, instanţa a apreciat că este fondată cererea SC D.F. SRL de învestire a dreptului de servitute de trecere pe terenul pârâtei SC I.T. SRL.
Împotriva acestei sentinţei, au declarat apel atât reclamanta SC D.F. SRL, cât şi pârâta SC I.T. SRL, iar prin Decizia comercială nr. 71/A/2010 din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială, au fost respinse apelurile ambelor părţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut că reprezentantul reclamantei SC D.F. SRL a declarat, cu ocazia dezbaterii apelului său, că nu mai susţine apelul şi în consecinţă, instanţa a respins apelul reclamantei, ca nesusţinut.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtă, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin sentinţa civilă nr. 5726/2008 pronunţată de Judecătoria Petroşani, sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 653/R/2009 a Tribunalului Hunedoara s-au anulat toate formele de executare a reclamantei SC D.F. SRL şi s-au anulat toate formele de executare din dosarul execuţional, inclusiv actul de adjudecare pe care s-a întemeiat dreptul de proprietate al pârâtei asupra halei.
Instanţa de apel a constatat că prin restabilirea situaţiei anterioare, reclamanta a redobândit dreptul de proprietate asupra halei şi prin urmare, în mod corect tribunalul a apreciat că, în cauză se impunea evacuarea pârâtei SC I.T. SRL din această construcţie.
În termen legal, împotriva deciziei menţionate, pârâta SC I.T. SRL a formulat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului său, recurenta a susţinut, în esenţă, că soluţiile ambelor instanţe sunt nelegale şi netemeinice, întrucât starea de fapt reţinută nu corespunde realităţii. În opinia recurentei-pârâte, SC I.T. SRL a devenit proprietară asupra halei în litigiu în baza actului de adjudecare, când a cumpărat prin licitaţie publică.
Intimatele B.C.R., sucursala Petrila, şi SC D.F. SRL nu au formulat întâmpinare.
Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de pârâta SC I.T. SRL, din perspectiva excepţiei nulităţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 3021 lit. c) şi art. 306 alin. (3) din acelaşi act normativ, constată că excepţia este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la pct. 1-9.
Deşi recurenta-pârâtă a invocat în susţinerea recursului său dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nicio ipoteză prevăzută de acest text legal nu a fost demonstrată, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţiile pronunţate atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel, modalitatea în care acestea au analizat probele administrate în cauză, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.
Totodată, faţă de dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate.
În consecinţă, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta SC I.T. SRL Petrila împotriva deciziei comerciale nr. 71/A/2010 din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1000/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1012/2011. Comercial → |
|---|
