ICCJ. Decizia nr. 1082/2011. Comercial
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1128 din 24 martie 2010 Tribunalul Maramureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta M.C.M. și în consecință a obligat-o pe pârâta SC E. SRL Baia Sprie la plata sumei de 1.481.693,1 Ron reprezentând contravaloarea părților sociale care au aparținut antecesorului reclamantei M.H.R. și la plata sumei de 23.927,31 Ron cheltuieli de judecată, compensând restul cheltuielilor. De asemenea a respins acțiunea față de pârâții W.B.A.E., M.L.R.A., M.T.I.M., V.A.H.J.M., constatând că au fost achitate cheltuielile de procedură pentru pârâții din Belgia.
Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel de către pârâta SC E. SRL Baia Sprie, care a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 116/2010 din 28 septembrie 2010, conform căreia a fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 317.587.91 Ron reprezentând contravaloarea părților sociale aparținând antecesorului reclamantei M.C.M., a obligat-o pe pârâta SC E. SRL Baia Sprie la plata sumei de 6.000 Ron cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță, menținând restul dispozițiilor sentinței și a obligat-o pe intimată să plătească apelantei suma de 11.478 Ron cheltuieli de judecată în apel.
La data de 6 octombrie 2010 reclamanta M.C.M. a declarat recurs împotriva deciziei din apel, pe care l-a motivat la data de 18 noiembrie 2010 invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. coroborate cu art. 312 C. proc. civ. și a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de pârâta SC E. SRL Baia Sprie și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
La data de 8 februarie 2010 recurenta a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul cu suma de 7.876 Ron reprezentând taxă judiciară de timbru și 5 Ron timbru judiciar, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o până la termenul de judecată din 10 martie 2011 (dosar recurs).
Or, este de reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru datorată și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează ca netimbrată.
Constatând că recurenta reclamantă, deși a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul, nu și-a îndeplinit această obligație și în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, Curtea urmează a anula recursul ca netimbrat.
împotriva deciziei nr. 116 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs și pârâta SC E. SRL Baia Sprie, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată la data de 7 octombrie 2009, respectiv obligarea recurentei la plata sumei de 50.807,94 Ron și în subsidiar modificarea hotărârii instanței de apel în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă în raport de existența pe rolul primei Camere a Tribunalului de Comerț din Bruxelles a acțiunii privind restituirea către trei dintre asociații SC E. SRL Baia Sprie a unui număr de 10.460 din părțile sociale deținute de defunctul M.H. ca urmare a incidenței garanției din contractul de împrumut contractat de părți.
Recurenta a precizat temeiul de drept al recursului art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., art. 312 alin. (3) C. proc. civ., art. 300 alin. (2) și 3 și art. 299 din același act normativ.
Curtea va analiza cu prioritate incidența în cauza de față a deciziei nr. 769 pronunțată în dosar, de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.
în acest sens constată că prin decizia mai sus menționată a fost soluționat recursul declarat de reclamanta M.C.M. împotriva deciziei nr. 116 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii recursului, casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Având în vedere că recursul din cauza de față s-a îndreptat împotriva deciziei nr. 116 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, care a fost casată, recursul de față s-a constatat a nu mai avea obiect, împrejurare față de care s-a respins pentru acest motiv.
← ICCJ. Decizia nr. 1356/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3034/2011. Comercial → |
---|