ICCJ. Decizia nr. 1851/2011. Comercial. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1851/2011
Dosar nr. 3812/62/2009
Şedinţa publică de la 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 634/C/2010, Tribunalul Braşov a respins excepţiile prescripţiei, a lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS, în contradictoriu cu pârâtele SC V. SA, SC E. Sprl şi A.V.A.S, având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a procedurii de lichidare voluntară a SC N. SA Făgăraş şi pretenţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, acţiunea introductivă având ca obiect constatarea nulităţii absolute este imprescriptibilă potrivit dispoziţiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, care prevede că nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând.
A apreciat că interesul reclamantei SC N.M.K. - N.N.K.S. AS - N. în promovarea acţiunii, constă în posibilitatea instituirii unui nou sechestru asigurător asupra bunurilor debitoarei SC N. SA şi pe cale de consecinţă, în posibilitatea valorificării creanţei sale împotriva acesteia, prin admiterea acţiunii şi anularea procedurii de lichidare voluntară a debitoarei şi a contractului de vânzare - cumpărare în litigiu.
De asemenea, a reţinut că pârâtele SC E. Sprl, SC V. SA şi A.V.A.S. îşi justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, după cum urmează:pârâta SC E. Sprl fiind lichidatorul debitoarei SC N. SA şi implicit vânzător în contractul de vânzare - cumpărare în litigiu, pârâta SC V. SA fiind cumpărătorul din contractul de vânzare cumpărare în litigiu, iar pârâta A.V.A.S. ca acţionar al societăţii debitoare SC N. SA şi garant în Protocolul nr. 3178 din 10 mai 2007 (fila 12 la Dosar nr. 26702/3/2008 al Tribunalului Bucureşti).
Pe fond, tribunalul a respins acţiunea reclamantei ca nefondată în considerarea următoarelor:
Reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS - N. a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat: să se constate nulitatea absolută parţială a procedurii de lichidare voluntară a societăţii SC N. SA Făgăraş, procedură efectuată de SC E. SRL, pentru fraudă la lege; să se constate nulitatea absolută a procedurii de vânzare la licitaţie a terenurilor înscrise în C.F. Făgăraş, precum şi a construcţiilor aflate pe acestea, respectiv instalaţiile de nitrogen şi oxigen, precum şi a actului de vânzare cumpărare încheiat între SC E. Sprl şi SC V. SA, act autentificat de B.N.P., F.A. din oraşul Victoria, judeţul Braşov, din 7 decembrie 2007, de asemenea pentru frauda legii; obligarea în solidar a pârâtelor SC E. SRL şi A.V.A.S. la plata sumei de 212.000 dolari SUA (în echivalent 748.000 lei), reprezentând prejudiciu şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea pronunţată de Tribunalul Braşov, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 1651/C/2005, s-a dispus obligarea SC N. SA. la plata sumei de 212.000 dolari SUA, către reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS - N., instituindu-se un sechestru asigurător asupra terenurilor şi instalaţiilor societăţii debitoarei (proces-verbal de sechestru, fila 21 Dosar nr. 26702/3/2008 Tribunalul Bucureşti).
După instituirea acestui sechestru, societatea debitoare SC N. SA, pârâta A.V.A.S. şi reclamanta au încheiat Protocolul nr. 3178 din 10 mai 2007 (fila 12 la Dosarul nr. 26702/3/2008 al Tribunalului Bucureşti), prin care reclamanta a fost de acord (în anumite condiţii) să ridice sechestrul amintit pentru ca bunurile sechestrate să poată fi vândute către societatea SC D.C. SRL.
Debitoarea SC N. SA nu a înstrăinat bunurile către societatea menţionată în calitate de cumpărătoare în protocolul din 10 mai 2007, dar debitoarea întrând în lichidare voluntară, bunurile acesteia au fost vândute altei societăţi decât SC D.C. SRL, respectiv pârâtei SC V. SA (contract de vânzare - cumpărare autentificat din 2007, fila 56 la dosar).
Referitor la cele mai sus expuse, reclamanta a susţinut că procedura lichidării voluntare a debitoarei SC N. SA şi contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 2007 sunt nule absolut pentru fraudă la lege, constând în încălcarea protocolului intervenit între părţi, a normei de drept material, în sensul păgubirii reclamantei şi a Statului Român prin respectarea doar a unei aparenţe de drept de către A.V.A.S., E. Sprl şi SC V. SA.
Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu subzistă o astfel de nulitate absolută, întrucât nerespectarea unei convenţii a părţilor cum este Protocolul nr. 3178 din 10 mai 2007 încheiat între reclamantă, debitoarea SC N. SA şi pârâta A.V.A.S., nu poate fi apreciată ca" lege", pentru a se putea reţine încălcarea acestuia ca fiind un caz de fraudare a legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS, criticând-o pentru reţinerea eronată a inexistenţei cauzei de nulitate absolută pentru motivul că încălcarea protocolului nu poate reprezenta o fraudă la lege. Astfel, reclamanta a arătat că frauda la lege rezidă în aceea că, printr-un mecanism aparent legal, a fost practic înşelată de către pârâte.
Un alt element de critică evocat de reclamantă în faţa instanţei de apel a vizat aprecierea eronată a instanţei de fond, potrivit căreia protocolul dintre părţi a fost încheiat sub condiţie rezolutorie. A susţinut în acest sens că obligaţiile de garant prevăzute în sarcina A.V.A.S. nu încetau prin trecerea termenului de 38 de zile prevăzut în protocol, reclamanta fiind îndreptăţită să reia oricând procedura în faţa executorului judecătoresc.
Prin Decizia nr. 102/Ap din 12 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Instanţa de fond a reţinut corect că nulitatea absolută sub forma fraudei la lege cu privire la procedura de lichidate voluntară a societăţii SC N. SA Făgăraş şi implicit a procedurii de vânzare la licitaţie a terenurilor înstrăinate la data de 7 decembrie 2007 nu subzistă, întrucât încălcarea unei convenţii (protocol) nu poate reprezenta în sine o fraudă la lege. Nerespectarea obligaţiilor contractuale cuprinse în protocolul încheiat între părţi a fost corect apreciat ca neputând reprezenta motiv de nulitate absolută a unor proceduri ulterioare şi independente de soarta îndeplinirii obligaţiilor convenţionale din protocolul amintit.
Încetarea efectelor protocolului după trecerea intervalului de timp convenit de către părţi (38 zile) dădea posibilitatea părţilor de a relua procedurile de executare silită a debitoarei, iar, pe de altă parte, obligaţia de garanţie a A.V.A.S. pentru plata preţului vânzării intenţionate şi nerealizate înceta.
Împotriva Deciziei nr. 102/Ap din 12 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a declarat recurs reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS - criticând-o pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea instanţei de control şi pentru pronunţarea soluţiei cu aplicarea greşită a legii.
Primul motiv de recurs invocat de reclamantă şi subsumat art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează pretinsa nemotivare a hotărârii atacate şi în dezvoltarea acestuia SC N.M.K. - N.N.K.S AS a susţinut că argumentele expuse de instanţa de control nu relevă maniera în care şi-a format convingerea în sensul respingerii căii de atac pe care a formulat-o, încălcând dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
De asemenea a arătat că, în timp ce expunerea motivelor şi susţinerilor părţilor ocupă câteva pagini în cuprinsul hotărârii, motivarea efectivă a fost expediată în câteva rânduri.
Motivul este nefondat şi Înalta Curte va înlătura susţinerea reclamantei precum că ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., reţinând că, o hotărâre pentru a fi considerată motivată este suficient că din întregul ei să rezulte ca s-a răspuns tuturor criticilor, iar în speţă, având în vedere că obiectul acţiunii îl constituie constatarea nulităţii unor acte juridice pentru fraudă la lege, fără a se indica norma legală pretins fraudată, considerentele reţinute, respectiv argumentarea că încălcarea Protocolului încheiat între părţi, nu poate fi apreciată ca fraudă la lege, constituie analiza instanţei raportată la temeiurile de drept invocate şi la probatoriul administrat în cauză.
Motivul de recurs circumscris dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea a fost pronunţată în lipsa unui temei legal sau cu aplicarea greşită sau încălcarea legii, vizează potrivit celor prezentate în memoriul de recurs faptul că s-a reţinut în mod greşit de către instanţa de control că frauda la lege pentru care a solicitat anularea operaţiunilor juridice - procedura de lichidare voluntară a pârâtei SC N. SA Făgăraş, procedura de vânzare la licitaţie a activelor acestei societăţi şi a actului de vânzare cumpărare autentificat din 7 decembrie 2007 de B.N.P., F.A. din oraşul Victoria, judeţul Braşov - ar consta în încălcarea Protocolului încheiat între părţi la data de 10 mai 2007, ceea ce nu a susţinut niciodată, ci a arătat că frauda ar rezida într-un mecanism aparent legal, prin care au fost înşelaţi şi care a făcut posibilă falimentarea pârâtei SC N. SA Făgăraş şi păgubirea Statului Român.
În cadrul aceluiaşi motiv de recurs, reclamanta expune ca fiind aplicare greşită a legii aprecierea termenului de 38 de zile prevăzut la cap. IV art. 1 din protocolul mai sus menţionat, în cadrul aceluiaşi raport contractual, ca fiind termen extinctiv în ceea ce priveşte obligaţia de garanţie născută în sarcina pârâtei A.V.A.S. şi suspensiv în ceea ce priveşte reluarea executării silite de către reclamantă.
Un alt motiv de pretinsă încălcare a legii la pronunţarea hotărârii atacate invocat reclamantă îl constituie pretinsa ignorare a principiului simetriei actelor juridice şi implicit a art. 969 alin. (2) C. civ., în sensul că Protocolul încheiat la 10 mai 2007 este un contract sinalagmatic, care nu poate fi denunţat unilateral de A.V.A.S.
Totodată arată că nu a fost încunoştinţată niciodată de A.V.A.S. despre intenţia sa de a desfiinţa contractul şi că acesta nu cuprinde un pact comisoriu expres, în raport de care arată că singura care poate dispune rezoluţiunea protocolului în temeiul dispoziţiilor art. 1022 C. civ.
Înalta Curte constată criticile mai sus expuse ca nefondate şi le va înlătura, reţinând că soluţia instanţelor de fond este corectă şi legală, în considerarea următoarelor:
În concret, reclamanta nu a invocat niciun textul legal cu a cărui fraudare au fost încheiate operaţiunile juridice cu a căror constatare a nulităţii a investit instanţa, pretinsul mecanism aparent legal de natură să prejudicieze statul român nu poate fi apreciat ca fraudă la lege, pentru a sancţiona un act cu nulitatea absolută pentru fraudă la lege fiind necesară evidenţierea încălcării unei norme legale.
În condiţiile în care, reclamanta nu a indicat o normă legală încălcată cu ocazia realizării operaţiunilor juridice contestate, în mod corect, instanţele de fond au reţinut, în raport de probatoriile administrate şi de susţinerile părţilor că în cauză nu subzistă frauda la lege.
Referitor la susţinerea potrivit căreia instanţa de apel a aplicat greşit legea prin aceea că a apreciat termenul de 38 de zile prevăzut la cap. IV art. 1 din protocolul mai sus menţionat, în cadrul aceluiaşi raport contractual, ca fiind termen extinctiv în ceea ce priveşte obligaţia de garanţie născută în sarcina pârâtei A.V.A.S. şi suspensiv în ceea ce priveşte reluarea executării silite de către reclamantă, Înalta Curte constată că reclamanta face afirmaţii lipsite de realitate, în cuprinsul deciziei atacate neregăsindu-se nicio apreciere în sensul celor arătate.
De asemenea reţine că o astfel de critică este formulată omisso medio, pentru prima dată în faţa instanţei de recurs, în apel, criticând soluţia instanţei de fond referitor la acelaşi termen, în sensul că ar fi ar calificat protocolul intervenit între părţi ca fiind act sub condiţie rezolutorie.
În realitate, reclamanta jonglează cu instituţiile de drept pentru a-şi acoperi propria turpitudine şi propria lipsă de diligentă, în valorificarea drepturilor ce îi reveneau în baza protocolului, în interiorul termenului convenit şi în intervalul dintre împlinirea termenului de 38 de zile şi momentul iniţierii procedurii de lichidare voluntară a pârâtei SC N. SA Făgăraş, perioadă în care a rămas în pasivitate.
De asemenea, având în vedere raportul contractual multiplu, încheiat între 3 părţi şi faptul că termenul prevăzut la cap. IV art. 1 din protocolul părţilor afectează obligaţii distincte, născute în sarcina unor părţi contractuale diferite, termenul poate fi extinctiv în ce priveşte executarea unei obligaţii şi suspensiv în ce priveşte executarea altei obligaţii, motiv pentru care critica urmează a fi înlăturată, o atare apreciere neconstituind aplicare greşită a legii.
Referitor la pretinsa ignorare a principiului simetriei actelor juridice şi a art. 969 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază această critică ca şi susţinerile privind denunţarea unilaterală a protocolului de pârâta A.V.A.S. şi consideraţiile asupra inexistenţei în cuprinsul actului a pactului comisoriu de gradul IV, ca fiind lipsite de pertinenţă în condiţiile în care, în economia hotărârii atacate nu există nicio referire la cele susţinute de reclamantă.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC N.M.K. - N.N.K.S. AS Bucureşti împotriva Deciziei nr. 102/Ap din 12 noiembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1839/2011. Comercial. Reziliere contract.... | ICCJ. Decizia nr. 1889/2011. Comercial. Acţiune în anularea... → |
|---|
