ICCJ. Decizia nr. 2510/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bacău, sub nr. 521/11.01.2008, reclamanta H.E. Ltd a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Onești, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să anuleze hotărârile AGEA SC C. SA din 19 decembrie 2007, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 117 alin. (6) și (7), ale art. 211,art. 216 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 224 și art. 240 din Legea nr. 297/2004.
Prin sentința civilă nr. 25 din 25 septembrie2008, Tribunalul Bacău a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând, în esență, respectarea dispozițiilor art. 115,art. 117, ale art. 210,art. 211,art. 131 din Legea nr. 31/1990, precum și ale art. 224 și 240 din Legea nr. 297/2004 referitoare la dreptul de informare al acționarilor în cazul majorării capitalului social.
Prin decizia nr. 8 din 1 octombrie 2009, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta H.E. Ltd, împotriva sentinței dată de prima instanță, reținând legalitatea și temeinicia acestei din urmă hotărâri.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță a argumentat amplu hotărârea, analizând toate criticile formulate în legătură cu pretinsa nelegalitate a fiecărei hotărâri AGA, nu numai din perspectiva interesului reclamantei de a promova acțiunea, ci și cu referire la criticile de fond vizând regulile privind informarea și convocarea acționarilor, care au fost respectate așa cum rezultă din probele din dosar și a temeiului juridic reținut pentru majorarea capitalului social prin conversia de acțiuni, reținând corect că aceasta constituie o obligație derivată din contractul de privatizare a societății.
împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta H.E. Ltd, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. arătând, în esență, că:
- instanțele au interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la dreptul de informare al acționarilor reglementat de art. 224 și art. 243 din Legea nr. 297/2004 și ale art. 135 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, informarea neconținând toate datele necesare privind activitatea societății;
- instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății și a aplicat greșit prevederile legale referitoare la ultraactivitatea Legii nr. 137/2002, ale O.U.G. nr. 8/2003 și ale H.G. nr. 240/2003 care nu mai erau în vigoare la data aprobării majorării capitalului social.
Recurenta a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, adminterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul admiterii acțiunii.
Recursul este nefondat.
Cu privire la prima critică pe care recurenta-reclamantă o încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind dreptul la informare al acționarilor, se constată că nu se poate pune în discuție greșita interpretare și aplicare a normelor invocate, instanța de apel calificând corespunzător faptele reținute în raport cu exigențele acestor texte de lege, recurenta fiind efectiv informată prin faxul din 14 decembrie 2007 despre AGA din 20 decembrie 2007.
Dreptul la informare în situația dată prevede aspectele legate de obiectul acestei adunări generale și nu cele la care se referă recurenta și care se încadrează în alte modalități de informare curente, precum rapoartele semestriale și anuale, acestea din urmă nefăcând, însă, obiectul judecății.
în privința următoarelor critici, subsumate art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., trebuie precizat, în prealabil, că acestea pot fi încadrate numai în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., limite în care vor fi analizate, celălalt temei legal invocat referindu-se la actele juridice deduse judecății, care în cauză sunt hotărârile AGA, or, în această privință, recurenta, face referire la conținutul contractului de privatizare care are doar valoare de probă în cauză.
Așa fiind, în ceea ce privește valabilitatea hotărârii de majorare de capital cu efecte juridice asupra valabilității celorlalte hotărâri AGA se constată că instanța de apel a făcut o analiză completă a criticilor din apel, cu respectarea art. 292 și art. 295 C. proc. civ. și a reținut corect prin raportarea la disp. art. 3 din contractul de privatizare, încheiat sub condiția suspensivă a conversiei în acțiuni a creanțelor A.V.A.B. și conversia totală în acțiuni a creanțelor furnizorilor de utilități asupra societății, că majorarea de capital s-a făcut cu respectarea acestor obligații contractuale.
Așa fiind, în ceea ce privește valabilitatea hotărârii de majorare de capital cu efecte juridice asupra valabilității celorlalte hotărâri AGA se constată că instanța de apel a făcut o analiză completă a criticilor din apel, cu respectarea art. 292 și art. 295 C. proc. civ. și a reținut corect prin raportarea la disp. art. 3 din contractul de privatizare, încheiat sub condiția suspensivă a conversiei în acțiuni a creanțelor A.V.A.B. și conversia totală în acțiuni a creanțelor furnizorilor de utilități asupra societății, că majorarea de capital s-a făcut cu respectarea acestor obligații contractuale.
în cauză, nu se pune problema ultraactivității Legii nr. 137/20012, ale O.U.G. nr. 8/2003, ci a executării unui contract care s-a încheiat sub incidența acestor acte normative, în vigoare la momentul încheierii contractului, astfel că, având în vedere principiul tempus regit actum, este lipsită de relevanță abrogarea pe parcursul executării contractului a acestor dispoziții legale.
Așa fiind, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat în cauză, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3151/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3148/2011. Comercial → |
|---|
