ICCJ. Decizia nr. 2721/2011. Comercial

Decizii ICCJ - Secţia comercială (2011)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția comercială, reclamantul M.F. a chemat în judecată pârâții E.C. SA Arad, SC G.C.B. SRL Arad, SC G.P. & L. SRL Arad, B.R.D.S.G. SA București și B.R.D.S.G. SA, sucursala Arad, solicitând constatarea nulității absolute/anularea parțială a contractului de credit nr. 4811 din 27 decembrie 2007, împreună cu actele adiționale subsecvente, încheiat între pârâta de rang 4, prin pârâta de rang 5 și celelalte pârâte, pentru partea de credit acordată pârâtelor de rang 2 și 3 iar în subsidiar, constatarea răsturnării prezumției de solidaritate între beneficiarii creditului.

A mai solicitat constatarea nulității absolute parțiale a tuturor garanțiilor accesorii contractului de credit sus-indicat, pentru partea a cărei nulitate a solicitat a se constata și în consecință dispunerea efectuării mențiunilor corespunzătoare în cărțile funciare nr. 66044 și 65125 Arad, în ceea ce privește: contractul de ipotecă autentificat sub nr. 107 din 23 ianuarie 2008 la BNP I.B.; contract de ipotecă autentificat sub nr. 659 din 06 februarie 2007 la BNP M.I.; contract de ipotecă autentificat sub nr. 270 din 18 iunie 2008 la B.N.P B.R.; contract de garanție reală mobiliară nr. 538 din 30 decembrie 2008.

In motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin contractul de credit nr. 4811 din 27 decembrie 2007, B.R.D., sucursala Arad, a acordat o descoperire de cont M.C.M.O. pentru SC E.C. SA, SC G.C.B.SRL și SC G.P. & L. SRL, în valoare de 1.000.000 lei, pentru o perioadă de 12 luni, iar contractul de credit a fost semnat, pentru toate societățile finanțate, de către domnul O.G.

A arătat că în data de 27 decembrie 2007, pârâta SC G.C.B. SRL a efectuat o tragere din credit care a epuizat întregul plafon și prin acte adiționale, plafonul a fost majorat cu 900.000 lei, iar apoi cu încă 700.000 lei, dintre care doar 400.000 lei pot fi utilizați de către SC E.C. SA.

Reclamantul a susținut că, contractul de credit, împreună cu actele adiționale și cu garanțiile aferente, este nul absolut pentru partea din plafon acordată societăților G.C.B.SRL și G.P. & L. SRL întrucât potrivit art. 1444alin. (1) lit. c) și d)1 din Legea nr. 31/1990, este interzisă garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă ori ulterioară acordării împrumutului, iar alin. (3) arată că prevederile alin. (1) sunt aplicabile și dacă operațiunea privește o societate civilă sau comercială la care una dintre persoanele anterior menționate este administrator ori deține, singură sau împreună cu una dintre persoanele sus menționate, o cotă de cel puțin 20% din valoarea capitalului social subscris

Reclamantul a mai arătat că, administratorul unei societăți comerciale nu poate în mod legal garanta cu bunurile acesteia credite acordate unor alte societăți în care acesta este administrator sau deține cel puțin 20% din valoarea capitalului social subscris, faptul că dl. O.G. a garantat, în calitate de administrator al SC E.C. SA, cu bunurile acesteia obținând creditele bancare în interes personal sau al societăților în care avea/are interes, prin utilizarea creditului acesteia, împrumuturi acordate și altor societăți la care a avut fie calitatea de administrator, fie cea de asociat în proporția cerută de lege, fie ambele, reprezintă o stare de fapt care nu poate fi contestată.

In această situație, susține că a fost încălcată în mod evident interdicția de la art. 1444alin. (1) lit. c) și d)1 din Legea nr. 31/1990, situație în care toate garanțiile sunt nule din acest punct de vedere iar concluzia rezultă din formularea imperativă a textului legal, care prevede expres că operațiunile de natura celor în prezenta cauză sunt interzise și din faptul că asemenea operațiuni sunt sancționate penal ceea ce denotă interesul public apărat prin interdicție.

Mai mult, conform art. 272 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990, constituie infracțiune utilizarea de către administrator a bunurilor sau a creditului societății într-un scop contrar intereselor acesteia, pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, fiind imposibil a fi contestat faptul că dl. O.G. a utilizat bunurile care formează obiectul garanției și creditul societății într-un scop contrar intereselor SC E.C. SA, pentru a favoriza celelalte societăți în care are interese.

Susține că, contrarietatea de interese dintre administratorul societății și aceasta din urmă se conturează ca o prezumție absolută, care rezultă din suprapunerea stării de fapt supuse atenției în prezenta cauză peste textul ce prevede interdicția și peste conținutul constitutiv al infracțiunii incriminate prin art. 272 alin. (1) pct. 2, 3 din Legea nr. 31/1990 și ca atare, garantarea creditului M.C.M.O. cu bunurile SC E.C. SA este fără îndoială nelegală, fiind încălcate interdicțiile sus evidențiate.

De asemenea relevă că, caracterul de ordine publică al prevederilor legale în discuție este inechivoc, interdicțiile privind garantarea de către administrator, cu bunurile societății, a unor datorii ce revin altor societăți comerciale în care acesta are calitatea de administrator și/sau asociat în proporția prevăzută de lege, vizează interesul general afectat de riscul ca prin astfel de activități, o societate comercială de dimensiunea SC E.C. SA să fie adusă în pragul falimentului.

Mai mult, caracterul de ordine publică al interdicțiilor sancționate penal este universal acceptat.

Astfel încălcarea preceptului normelor juridice sus-indicate atrage, în aceste condiții nulitatea absolută, care poate fi invocată de orice persoană-interesată, în calitate de acționar al SC E.C. SA și justifică un interes evident în promovarea acțiunii, cu consecința înlăturării riscurilor ca bunurile societății să fie executate silit pentru nerespectarea unor obligații de către alte societăți comerciale și prin aceasta înlăturarea unor elemente care pot genera riscul insolvenței SC E.C. SA, având în vedere disproporția vădită dintre valoarea totală a garanțiilor și partea din credit pe care societatea are posibilitatea să o folosească sporindu-se în acest fel gradul, de îndatorare al societății și diminuându-se profitul acesteia.

Referitor la petitul subsidiar, în situația în care se va aprecia că nu justifică un interes în desființarea creditelor propriu-zise acordate celorlalte societăți, garantate cu bunurile SC E.C. SA, reclamantul a considerat că prezumția de solidaritate în obligațiile comerciale este răsturnată în ceea ce privește beneficiarii creditelor, la o analiză sumară a situației de fapt, s-ar putea concluziona că banca ar avea dreptul să solicite executarea silită a garanțiilor în situația nerespectării obligației de rambursare a creditului la scadență indiferent de titularul tragerii, tocmai datorită prevederilor art. 42 alin. (1) C. com., care instituie prezumția sus-amintită.

Cu toate acestea, a susținut reclamantul, nu trebuie trecut cu vederea faptul că solidaritatea codebitorilor în obligațiile comerciale reprezintă doar o prezumție simplă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, răsturnarea acestei prezumții poate rezulta și din analiza sistematică a contractului, precum și din cercetarea intenției reale a părților.

Astfel, în prezentul contract, față de argumentarea juridică deja dezvoltată, apreciază că nu poate fi vorba despre o solidaritate a celor trei clienți, în sensul că fiecare societate comercială răspunde separat, pentru partea din credit pe care a utilizat-o efectiv.

In aceste condiții, dacă SC E.C. SA va fi ținută să garanteze cu propriile bunuri nerespectarea obligațiilor asumate de către alte societăți, unde fostul său administrator are interese, atunci s-ar încălca evident interdicția legală stipulată prin art. 1444din Legea societăților comerciale și în același timp s-ar realiza conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute iar art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea societăților comerciale și din moment ce este de presupus că părțile nu au urmărit fraudarea prevederilor imperative ale legii atunci când au încheiat contractul de credit, trebuie să se accepte că intenția lor nu a fost aceea de a conferi posibilitatea executării uneia dintre societăți pentru nerespectarea obligațiilor proprii ale alteia, respectiv că nu există solidaritate între beneficiarii creditului.

Desigur că dacă între cele trei societăți beneficiare nu ar fi existat legături ținând de persoana administratorilor și/sau asociaților ori acționarilor, solidaritatea nu ar fi fost înlăturată în lipsa unei stipulații contractuale exprese.

Pârâta SC G.C.B.SRL Arad a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate inadmisibilitatea acțiunii și respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Referitor la inadmisibilitatea acțiunii a arătat că, constatarea nulității absolute a contractului de credit nr. 4811 din 27 decembrie 2007 și a actelor adiționale subsecvente și a constatării nulității parțiale a tuturor garanțiilor accesorii contractului de credit având ca temei legal prevederile art. 1444din Legea nr. 31/1990 actualizată este inadmisibilă întrucât prevederile acestui articol, nu reprezintă cauza de nulitate absolută a actelor juridice invocate de reclamant iar în cazul în care în eventualitatea încălcării acestui text de lege, aceasta nu atrage nulitatea contractului și a actelor accesorii, ci SC E.C. SA poate solicita angajarea răspunderii administratorului.

Mai mult decât atât nu există nici o alta cauză de nulitate absolută care sa poată fi invocată de reclamant.

Pârâta B.R.D.S.G.G. SA București a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, întrucât au calitate procesuală activă, doar părțile contractante ale contractelor a căror nulitate reclamantul solicită a se constata, și nu terțele persoane străine de încheierea acestor contracte ce nu justifică nici un interes în promovarea unei astfel de acțiuni.

Evidențiază și că reclamantul deține calitatea de acționar al E.C. cu un procent de 0, 33% și acesta nu poate decât să solicite convocarea AGA, care să autorizeze E.C. în promovarea unor astfel de acțiuni.

Invocă de asemenea excepția lipsei de interes a reclamantului, interesul invocat de reclamant în calitate de acționar, nu îndeplinește condiția de a fi personal și direct, folosul practic răsfrângându-se în cazul admiterii cererii asupra unui terț și anume E.C..

In plus arată această pârâtă, interesul reclamantului trebuie să fie și legitim adică, licit și moral.

Pârâta B.R.D.S.G.G. SA, sucursala Arad, a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsa interesului acestuia în promovarea acțiunii, precum și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

In privința excepțiilor au fost reiterate aceleași argumente ca și cele ale B.R.D.S.G.G. SA București.

Analizând cu prioritate excepțiile ce au fost invocate de pârâte prin întâmpinările depuse, potrivit art. 137 C. proc. civ., tribunalul le-a respins pentru următoarele considerente :

în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, s-a constatat că acesta are calitatea de acționar al E.C., societate care împreună cu pârâtele SC G.C.B.SRL Arad, SC G.P. & L. SRL Arad, au luat credit de la pârâta B.R.D.S.G.G. SA București și în condițiile în care reclamantul prin acțiune a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de credit în discuție împreună cu actele adiționale subsecvente, fiind evident că acesta are calitate procesuală activă, în plus, constatarea nulității absolute poate fi solicită de orice parte interesată.

Interesul reclamantului, constă în aceea că în calitatea acestuia de acționar, indiferent de întinderea contribuției acestuia la capitalul social al SC E.C. SA este interesat a nu se micșora patrimoniul social al societății la care este acționar, în condițiile în care contratul de credit a fost garantat, cu bunurile ce aparțin SC E.C. SA.

Ca atare, din moment ce reclamantul justifică un interes patrimonial, nu poate fi vorba despre lipsa interesului, sau a calității procesuale active.

în ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că în toate operațiunile juridice întreprinse, E.C. a fost reprezentată prin administrator O.G. care a garantat, cu bunurile societății obținerea de credite bancare și pentru alte societăți.

Dar, administratorul unei societăți comerciale, nu poate garanta în mod legal, cu bunurile acesteia credite acordate unor alte societăți în care acesta este administrator sau deține cel puțin 20% din valoarea capitalului social subscris.

în această situație, s-a constatat că a fost încălcată interdicția de la art. 1444alin. (1) lit. c) și d)1 din Legea nr. 31/1990, situație în care toate garanțiile sunt nule din acest punct de vedere.

în cazul în care E.C., potrivit prevederilor contractuale va fi ținută să garanteze cu propriile bunuri, nerespectarea obligațiilor contractuale asumate de celelalte două societăți, unde administratorul are interese contare, s-ar încălca interdicția stipulată prin art. 144 4 din Legea societăților comerciale, și în același timp s-ar realiza conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea societăților comerciale.

Interdicțiile privind garantarea de către administrator, cu bunurile societății, a unor datorii ce revin altor societăți comerciale în care acesta are calitatea de administrator și/sau asociat în proporția prevăzută de lege, au caracter de ordine publică, condiții în care nulitatea absolută, poate fi invocată de orice persoană-interesată, cu consecința înlăturării riscurilor ca bunurile societății să fie executate silit pentru nerespectarea unor obligații de către alte societăți comerciale pârâte.

Astfel, apreciind existența interesului reclamantului în promovarea acestei acțiuni, analizarea capătului de cerere subsidiar fiind de prisos, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată potrivit cu prevederile art. 1444 alin. (1) lit. c) și d)1 din Legea nr. 31/1990 și art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea societăților comerciale.

în consecință, prin sentința comercială nr. 1590 din 14 iunie 2010, Tribunalul Arad, secția comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantului M.F.; a admis acțiunea comercială formulată de reclamant și în consecință a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de credit nr. 4811 din 27 decembrie 2007 împreună cu actele adiționale subsecvente încheiate între pârâta B.R.D. G.S.G. SA, prin pârâta B.R.D. G.S.G. SA, sucursala Arad și pârâtele SC E.C. SA, prin administrator judiciar Casa de Insolvență R.A.V.A.I.P.U.R.L. Arad, SC G.C.B.SRL prin administrator judiciar E.C.I.S.P.U.R.L. pentru partea de credit acordată pârâtelor SC G.C.B. SRL și SC G.P. & L.; a constatat nulitatea absolută parțială a tuturor garanțiilor accesorii contractului de credit nr. 4811 din 27 decembrie 2007 pentru partea de credit acordată pârâtelor SC G.C.B.SRL și SC G.P. & L. și a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în C.F. 66044 și 65125 Arad privind: contractul de ipotecă autentificat sub nr. 107 din 23 ianuarie 2008 la BNP I.B.; contractul de ipotecă autentificat sub nr. 659 din 06 februarie 2007 la B.N.P M.I.; contractul de ipotecă autentificat sub nr. 270 din 18 iunie 2008 la B.N.P B.R.; contractul de garanție reală mobiliară nr. 538 din 30 decembrie 2008.

împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B.R.D. S.G.S. SA București, prin care a susținut că a fost soluționată greșit excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, întrucât au calitate doar părțile contractante ale contractului de credit și nicidecum terțe persoane străine de contract. Pe de altă parte titularul dreptului afirmat este SC E.C. SA și nu reclamantul. La momentul contractării creditului, reclamantul nu deținea nici o calitate în SC E.C. SA.

Pârâta a susținut că interesul urmărit pentru promovarea acțiunii este imoral și nelegitim pentru că pârâta SC E.C. SA a fost avantajată prin condiții derogatorii de la dobânzile standard.

în ceea ce privește fondul cauzei, apelanta pârâtă a susținut că nu se poate pune în discuție nulitatea absolută a contractului de credit și a accesoriilor, atât timp cât societatea a luat cunoștință de această hotărâre. De asemenea pârâta a susținut că instanța de fond nu motivează în nici un fel constatarea nulității absolute parțiale a contractului de credit nr. 4811 din 2007 împreună cu actele adiționale subsecvente. Dispozițiile art. 1444 alin. (1) lit. c) și d) se referă la garantarea directă sau indirectă a împrumuturilor acordate administratorilor, ori în speță este vorba despre încheierea unui contract de credit de către persoane juridice și nu despre persoana administratorului O.G., care a fost doar mandatat să semneze aceste contracte de către Adunarea Generală Ordinară. Instanța de fond nu a avut în vedere nici dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990. De asemenea, potrivit art. 272 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 se sancționează penal doar fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății. Sancțiunea aplicabilă în speță nu este nulitatea absolută, întrucât dispozițiile art. 1444din Legea nr. 31/1990 ocrotesc un interes particular. Nu poate fi vorba despre nulitatea absolută a contractelor de credit și ipotecă în condițiile în care acestea au fost încheiate în baza hotărârilor adoptate de adunarea generală a acționarilor E.C. SA și având în vedere dispozițiile art. 35 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, care conferă valabilitate civilă chiar și faptelor ilicite ale organelor de conducere.

Dintr-un alt punct de vedere, apelanta pârâtă a arătat că instanța de fond nu a verificat probatoriul administrat în cauză și a anulat acte care nu au legătură nicio legătură cu contractul de credit nr. 4811/2007 și actele subsecvente acesteia.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 53 din 14 februarie 2011 a admis apelul declarat de pârâtă B.R.D. G.S.G. SA București, a schimbat în tot sentința apelată și a respins acțiunea formulată de către reclamant.

Pentru a dispune astfel, Curtea a apreciat că reclamantul nu deține calitatea procesuală activă de a solicita constatarea nulității absolute sau anularea contractului de credit încheiat între pârâte, indiferent de felul nulității invocate, întrucât reclamantul deține 0,33% din capitalul social al SC E.C. SA iar la momentul contractării creditului, respectiv 27 decembrie 2007, el nu avea nici o calitate în cadrul acestei societăți. Apărarea intereselor reclamantului nu se poate realiza decât în condițiile Legii nr. 31/1990. în sprijinul acestei soluții este si faptul că, contractarea creditului pretins fraudulos s-a făcut în baza hotărârii A.G.A. a SC E.C. SA și nu în baza unei decizii personale a administratorului acestei societăți.

Cu referire la capătul subsidiar, Curtea a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada existenței unei clauze care să prevadă expres divizibilitatea obligației care să înlăture solidaritatea .

împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul reclamant M.F., prin care a solicitat admiterea recursului, în principal casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea deciziei recurată în sensul admiterii petitul subsidiar al acțiunii.

Recurentul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susținut că potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ., calea de atac a apelului trebuia soluționată doar în funcție de cele invocate la prima instanță, întrucât declarația de apel a fost formulată de pârâta B.R.D., sucursala Arad, iar motivele de apel au fost depuse la dosar de către societatea mamă.

în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile recurentului au constat în următoarele :

Soluția instanței de apel cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului este greșită. Pentru a răspunde celor două excepții, trebuie stabilite două aspecte : caracterul nulității invocate și interesul reclamantului.

întinderea cotei de contribuție a recurentului la capitalul social al SC E.C. SA nu reprezintă un aspect relevant pentru analiza interesului, investiția personală ridicându-se la o valoare considerabilă. De asemenea, interesează calitatea reclamantului la data promovării acțiunii și nu la data încheierii contractului.

Instanța de apel avea obligația de a verifica în ce mod formularea acțiunii îl afectează pe reclamant, în sensul că instanța a apreciat că se impune menținerea unor acte nule absolut pentru a proteja stabilitatea raporturilor juridice comerciale. Cu alte cuvinte, condiția interesului trebuie analizată raportat la persoana reclamantului și nu a altor persoane.

în ceea ce privește petitul subsidiar, recurentul susține că excepțiile nu au fost reținute și în raport cu petitul subsidiar, motiv pentru care se impune analizarea legalității deciziei. Astfel, răsturnarea prezumției de solidaritate comercială poate fi răsturnată și prin analiza sistematică a contractului și din cercetarea intenției reale a părților. Cu alte cuvinte recurentul susține că între codebitorii din cadrul contractului atacat nu există solidaritate, deoarece intenția lor nu a fost aceea de a conferi posibilitatea executării uneia dintre societăți pentru nerespectarea obligațiilor proprii ale alteia, respectiv nu există solidaritate între beneficiarii creditului. Interpretarea contractului de credit este în sensul că SC E.C. SA este ținută să garanteze cu bunurile sale doar obligațiile de plată care-i revin în mod direct, în temeiul principiului efectului util.

Analizând criticile invocate prin motivele de recurs, înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :

Prealabil examinării criticilor invocate, înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect în principal constatarea nulității absolute/anularea parțială a contractului de credit nr. 4811/2007, împreună cu actele subsecvente adiționale, iar în subsidiar răsturnarea prezumției de solidaritate între beneficiarii creditului.

Astfel, între pârâta B.R.D. G.S.G. SA București și celelalte pârâte s-a încheiat contractul de credit nr. 4811 din 27 decembrie 2007, prin care B.R.D., sucursala Arad, a acordat o descoperire de cont M.C.M.O. pentru SC E.C. SA, SC G.C.B.SRL și SC G.P. & L. SRL, în valoare de 1.000.000 lei, pentru o perioadă de 12 luni.

In data de 27 decembrie 2007, pârâta SC G.C.B.SRL a efectuat o tragere din credit care a epuizat întregul plafon și prin acte adiționale, plafonul a fost majorat cu 900.000 lei, iar apoi cu încă 700.000 lei, dintre care doar 400.000 lei pot fi utilizați de către SC E.C. SA.

Creditul luat a fost garantat astfel cum rezultă din actele adiționale la contractul de credit, contractele de ipotecă și contract de garanție reală mobiliară, cu bunuri aparținând E.C.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1444din Legea 31/1990 potrivit căruia este interzisă creditarea de către societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operațiuni precum: a) acordarea de împrumuturi administratorilor; b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu aceștia de operațiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau executare de lucrări; c) garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor, concomitentă ori ulterioară acordării împrumutului; d) garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a executării de către administratori a oricăror alte obligații personale ale acestora față de terțe persoane; e) dobândirea cu titlu oneros ori plata, în tot sau în parte, a unei creanțe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terță persoană administratorilor ori o altă prestație personală a acestora și pe dispozițiile art. 272 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990.

Chestiunea de drept supusă analizei instanței de recurs este reprezentată de modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei interesului reclamantului în promovarea acțiunii de față.

Pentru a examina excepția invocată de către intimata B.R.D. G.S.G. SA București, privind lipsa calității procesuale active este necesar a se cerceta dacă reclamantul este titularul dreptului afirmat și anume are dreptul de a solicita constatarea nulității absolute sau anularea contractului de credit încheiat între pârâte.

Din acest punct de vedere, înalta Curte urmează a prezenta argumentele de ordin juridic în sprijinul admiterii excepției invocată.

în cursul funcționării societății comerciale, există mai multe categorii de persoane, care prin actele pe care le săvârșesc sunt susceptibile de a crea prejudicii fie societății însăși, fie unor terțe persoane. Acțiunile în justiție posibil a fi exercitate cu privire la răspunderea organelor de administrare ale societății comerciale sunt reglementate de Legea nr. 31/1990.

întrebarea care se pune este aceea de a ști dacă are calitate procesuală activă în promovarea prezentei acțiuni unul dintre acționari, indiferent de întinderea contribuției acestuia la capitalul social.

Astfel, reclamantul deține calitatea de acționar al SC E.C. SA cu un procent de 0,33 % din capitalul social. în virtutea acestei calități, reclamantul are dreptul de a solicita convocarea Adunării Generale a Acționarilor, care să autorizeze SC E.C. în promovarea unor astfel de acțiuni în răspundere prin care se tinde la anularea/nulitatea actului juridic încheiat cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 1444 din Legea nr. 31/1990.

Dintr-un alt punct de vedere, sancțiunea nerespectării interdicției de creditare este nulitatea absolută iar acțiunea în nulitatea absolută a unui act juridic poate fi introdusă de orice persoană care justifică un interes legitim. Deci, reclamantul trebuie să dovedească folosul practic și legitim pe care îl obține în eventualitatea desființării contractului.

Ori, la data încheierii actelor care au format obiectul contractului de credit și actelor subsecvente reclamantul nu deținea calitatea de acționar la SC E.C. SA.

în aceste condiții, interesul vizat de reclamant prin promovarea prezentei cereri nu este legitim, reclamantul urmărind înlăturarea ,,riscurilor ca bunurile societății să fie executate silit pentru nerespectarea unor obligații de către alte societăți comerciale".

Revenind la criticile formulate de recurent, interesul reclamantului în promovarea acțiunii de față este unui mediat și indirect. Interesul reclamantul nu este unul personal, ci social, ceea ce nu conferă dreptul reclamantului de a acționa, în nume propriu, în justiție în apărarea intereselor directe ale societății.

Critica privind importanța calității de acționar a reclamantului la momentul formulării acțiunii este nefondată întrucât a justifica calitatea procesuală activă înseamnă a justifica existența identității între persoana sa și titularul dreptului afirmat, respectiv SC E.C. SA.

în ceea ce privește critica recurentului întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., înalta Curte constată că acest motiv de recurs vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină.

Având în vedere că recurentul a indicat lipsa de motivare a instanței de apel în ceea ce privește apărarea prezentată prin întâmpinarea depusă în fața instanței de apel, privind declararea recursului de către B.R.D., sucursala Arad, iar motivele de apel au fost depuse de către B.R.D. București, critica este vădit nefondată întrucât B.R.D. București, a formulat propria cerere de apel la data de 27 iulie 2010. Pe de altă parte, această apărare nu a fost invocată prin intermediul unei excepții de procedură, asupra căreia instanța să se pronunțe cu prioritate, ea fiind o apărare de fond.

Față de al doilea capăt de cerere, recurentul a invocat critici referitoare la înlăturarea prezumției de solidaritate a pârâtelor, care rezultă din analiza sistematică a contractului și din cercetarea intenției reale a părților.

în ceea ce privește aceste critici, înalta Curte arată că instanța de apel a soluționat cererea de chemare în judecată prin prisma admiterii excepției lipsei calității procesuale active, excepție peremptorie, de fond, care vizează condițiile de exercițiu ale acțiunii civile și care face de prisos examinarea petitelor acțiunii pe fond.

Cu toate acestea, dispozițiile art. 42 C. com. sunt clare, în sensul că în materie comercială, solidaritatea între debitori este regula, și numai o clauză care să prevadă expres divizibilitatea obligației poate înlătura această obligație, ori, în situația în care recurentul nu a indicat în concret existența acesteia, prezumția nu poate fi răsturnată.

Motivele invocate de către recurent în susținerea divizibilității obligației, respectiv cercetarea intenției reale a părților și analiza contractului, reprezintă reguli de interpretare a contractelor, care nu pot constitui modalități admise de lege pentru răsturnarea prezumției.

în raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantului a fost respins ca nefondat.

← ICCJ. Decizia nr. 2715/2011. Comercial  ICCJ. Decizia nr. 5044/2011. Comercial →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2721/2011. Comercial