ICCJ. Decizia nr. 5044/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2388, pronunțată de Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașov, la data de 16 mai 2007, s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a decanului Baroului Satu Mare, excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale active, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei de interes; s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Baroul Satu Mare, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SRL, SC L.C. SRL, SC L.L. SRL, SC A. & T.C. SRL, SC A.L. SRL, SC E.L. SRL, SC L.P. SRL, SC P.R.L. SRL, SC J.E.D. SRL, SC L.E.X. SRL, SC L.A.X. SRL, SC M.A. SRL, SC L.G. L. SRL, SC I.J. P. SRL, SC P.C.H. SRL, SC M.P. SRL, SC A. & M.S.C. SRL, P.F.P.D.B.I., și, în consecință: s-a declarat nulitatea pârâtelor; s-au numit lichidatorii acestora și s-a stabilit remunerația în cuantum de câte 500 lei pentru fiecare lichidator; s-a dispus comunicarea sentinței Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare în vederea înregistrării mențiunii privind declararea nulității entităților pârâte și trimiterea acestei hotărâri Monitorului Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de declarare a nulității pârâtelor începând cu data de 23 iunie 2004 - data intrării în vigoare a Legii nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004 - întrucât potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, numai începând cu data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulității a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv și intră în lichidare; s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta P.F. G.N.; s-au respins cererile reconvenționale formulate de SC E.L. SRL și SC L.L. SRL, în contradictoriu cu Baroul Satu Mare, iar pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 2.839,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut, cu referire la excepții, că potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 decanul reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice și juridice în baza unui mandat special, acordat, în speță, cu ocazia adunării generale extraordinare din data de 15 septembrie 2006; că reclamantul a dobândit capacitatea procesuală de folosință și de exercițiu în conformitate cu prevederile art. 48 din Legea nr. 51/1995; că acțiunea în declararea nulității dedusă judecății conține elementele prevăzute de art. 133 alin. (1) C. proc. civ. și este imprescriptibilă, fiind menită să protejeze un interes general, iar prin promovarea acesteia reclamantul urmărește protejarea profesiei de avocat.
în ce privește fondul cauzei, în soluționarea cererii principale și a cererilor reconvenționale, prima instanță a reținut că orice activitate de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, desfășurată în afara cadrului stabilit de Legea nr. 51/1995 și de Legea nr. 514/2003, este ilegală; că o societate comercială nu poate acorda asistență juridică decât în cadrul prevăzut de menționatele legi, iar includerea acestei activități în obiectul de activitate al unei societăți comerciale este nelegală, reprezentând o modalitate de eludare a dispozițiilor legale privind acordarea asistenței juridice, aplicând prevederile art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990, în conformitate cu care nulitatea unei societăți înmatriculate în Registrul Comerțului poate fi declarată atunci când obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice, având în vedere, deopotrivă, Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat ca fiind inadmisibile cererile de autorizare a constituirii și înmatriculării societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică.
Tribunalul a considerat că publicarea Statutului Consilierilor Juridici în Monitorul Oficial al României, cu încălcarea art. 5 din Legea nr. 202/1998, nu îi conferă valoare de act normativ, nefiind, așadar, necesar ca dispozițiile acestui statut, referitoare la constituirea de către consilierii juridici a unor societăți profesionale, în baza Legii nr. 31/1990, care să aibă ca obiect de activitate exclusiv acordarea consultanței și reprezentării juridice, să fie declarate nelegale, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 514/2003, pentru a fi înlăturate de către instanțele de judecată.
Instanța de fond a avut în vedere, de asemenea, că pârâta P.F. G.N. și-a modificat activitatea principală, astfel că neregularitatea invocată de reclamant a fost înlăturată în conformitate cu art. 57 din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată.
împotriva sentinței tribunalului au formulat apel pârâtele SC A.L. SRL; SC L.L. SRL; SC E.L. SRL; SC J.E.D. SRL; SC A.S. SRL.; SC I.J. P. SRL; SC L.C. SRL; SC P.C.H. SRL; SC L.E.X. SRL; SC M.A. SRL și intervenienta accesorie Asociația Colegiul Consilierilor Juridici Satu Mare.
Prin decizia nr. 97, pronunțată la data de 29 octombrie 2010, Secția comercială a Curții de Apel Brașov a admis excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a Deciziei nr. XXII a înaltei Curți de Casație și Justiție; a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta SC A.L. SRL împotriva sentinței civile nr. 2388/C din 16 mai 2007, pronunțată de Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașov; a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele SC L.L. SRL, SC J.E.D. SRL, SC L.A.X. SRL, SC I.J. P. SRL și de intervenienta accesorie Asociația Colegiul Consilierilor Juridici Satu Mare împotriva aceleiași hotărâri judecătorești; a admis apelurile declarate de pârâtele SC L.C. SRL, SC A.P.C.H. SRL, SC L.E.X. SRL și SC M.A. SRL împotriva menționatei sentințe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea pe care reclamantul a formulat-o împotriva acestor pârâte, menținând neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat pe apelantele pârâte SC L.L. SRL, SC E.L. SRL, SC J.E.D. SRL, SC L.A.X. SRL, SC I.J. P. SRL, SC A.L. SRL și pe apelantul intervenient Colegiul Consilierilor Juridici să plătească intimatului reclamant suma de 11.342 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că excepția de nelegalitate a Deciziei nr. XXII din 12 februarie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, este inadmisibilă, întrucât nu constituie act administrativ unilateral care să fie supus cenzurii contenciosului administrativ sub aspectul legalității sale; că apelanta pârâtă SC A.L. SRL Satu Mare nu s-a conformat dispozițiilor instanței din data de 6 noiembrie 2007 privind timbrarea apelului cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 25,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, fiind incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995; că prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente, nici din perspectiva criticii nelegalei citări a O.R.C., întrucât art. 261din Legea nr. 26/1990 nu este aplicabil speței, și nici din perspectiva criticii nelegalei citări a pârâtelor SC E.L. SRL, SC J.E. SRL, SC L.E.X. SRL și SC I.J. P. SRL, întrucât procedura de citare a SC J.E. SRL s-a efectuat conform art. 921C. proc. civ., procedura de citare a SC L.E. s-a efectuat conform art. 98 C. proc. civ., procedura de citare a SC E.L. SRL s-a efectuat conform art. 92 alin. (3) C. proc. civ., iar dispoziția de citare a SC J.E. SRL și SC I.J. P. SRL, potrivit art. 95 C. proc. civ., nu atrage sancțiunea nulității sentinței apelate, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nefiind produsă vreo vătămare părților.
Instanța de apel a apreciat corectă soluționarea excepțiilor de către instanța de fond, întrucât capacitatea de exercițiu a Baroului Satu Mare este dată de capacitatea de folosință a acestui subiect de drept, reglementată de Legea nr. 51/1995, modificată, justificându-se interesul reclamantului, atât față de încălcarea drepturilor reglementate de menționata lege, cât și față de dispozițiile acesteia, cuprinse în art. 82 alin. (4), nefiind necesară constituirea sa, conform art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, având în vedere, de asemenea, că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată și că acțiunea în constatarea nulității absolute, având ca temei art. 111 C. proc. civ., raportat la art. 56,art. 57 din Legea societăților comerciale, este imprescriptibilă - termenul de 1 an, prevăzut de art.48 din această lege, fiind aplicabil acțiunii în regularizare.
Instanța de control judiciar a reținut că, în mod corect, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea principală, față de prevederile art. 82 din Legea nr. 51/1995, modificată, și de dispozițiile Legii nr. 514/2003, evocând, deopotrivă, în susținerea acestei constatări, decizia Curții Constituționale nr. 300 din 6 iulie 2004 - care a statuat că reglementarea Statutului și formelor de exercitare a profesiei de consilier juridic, sub incidența normelor imperative ale art. 12,art. 14,art. 21 și art. 23 din Legea nr. 514/2003, trebuie să corespundă prevederilor Legii nr. 51/1995 și Statutului profesiei de avocat; decizia Curții Constituționale nr. 200 din 2 martie 2006, care a statuat că prevederile art. 82 alin. (1) și alin. (2) nu se aplică profesiei de consilier juridic care va fi exercitată potrivit Legii nr. 514/2003, și Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, considerată obligatorie pentru instanțe și prin prisma considerentelor sale referitoare la obiectul de activitate al societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică, statuat ca fiind contrar ordinii publice și prevederilor legale, cu precizarea că singura formă de asociere permisă de Legea nr. 514/2003 este cea reglementată prin art. 5, în conformitate cu care "consilierii juridici pot constitui asociații profesionale în scopul apărării și promovării intereselor profesionale în condițiile legii privind asocierea și constituirea persoanelor juridice", dar cu respectarea dispozițiilor referitoare la asociații și fundații, instituite prin O.G. nr. 26/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, modificată, confirmând aplicarea art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, în cauză.
Constatând că înainte de a se pune concluzii pe fond, apelantele SC L.C. SRL, SC L.E.X. SRL și SC M.A. SRL au procedat la asanarea cauzei de nulitate absolută, în sensul că au modificat, prin act adițional, obiectul de activitate, înlăturând activitățile juridice COD CAEN - 7411, instanța de apel a făcut aplicarea art. 57 din Legea societăților comerciale, față de caracterul devolutiv al apelului și momentul la care s-a produs asanarea: 1 mai 2007; 10 mai 2007 și 14 mai 2007, considerând însă că nu poate face aplicarea acestor dispoziții legale în ceea ce privește pe apelantele pârâte SC I.J. P. SRL și SC L.L. SRL, față de momentul asanării cauzei de nulitate absolută: 25 octombrie 2007 și 26 mai 2007, și că nu operează renunțarea la judecată formulată de pârâtele SC C.H. SRL și SC L.C. SRL în condițiile art. 246 C. proc. civ., întrucât cererile s-au formulat după cercetarea fondului, neexistând acordul Baroului Satu Mare, conform art. 246 alin. (4) C. proc. civ.
Raportându-se la soluția respingerii cererii de intervenție de către tribunal, cu motivarea că Asociația Consilierilor Juridici Satu Mare nu justifică interes în raport cu dreptul invocat, instanța de apel a apreciat ca fiind corect acest raționament, întrucât prin cererea de intervenție nu se urmărește protejarea drepturilor și intereselor legitime ale consilierilor juridici, ci ale pârâtelor, nelegal constituite.
împotriva menționatei decizii au formulat recurs apelantele pârâte SC L.L. SRL Satu Mare și SC E.L. SRL Satu Mare și apelanta intervenientă Asociația "Colegiul Consilierilor Juridici" Satu Mare.
Recurenta SC L.L. SRL a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în dezvoltarea acestor motive, că judecata s-a făcut fără introducerea în cauză și citarea Oficiului Registrului Comerțului, conform art. 261din Legea nr. 26/1990, coroborat cu art. 237 din Legea nr. 31/1990; că instanța de apel nu a motivat în ce constă ilicitul obiectului său de activitate și în ce mod acesta este contrar ordinii publice; a interpretat greșit adresa nr. 54993 din 15 iunie 2005 a Ministerului Justiției, Nota nr. 4131/C din 14 noiembrie 2005 înaintată Camerei Deputaților, de Procurorul General al României și adresa nr. 51/541 din 15 iulie 2004 a Camerei Deputaților, schimbând "înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic" al acestora; a încălcat, prin respingerea excepțiilor, principiul asigurării unei judecăți echitabile și imparțiale, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; a interpretat greșit art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic și a aplicat greșit art. 6 din Legea nr. 514/2003, neprecizând relevanța afirmațiilor vizând fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Recurenta SC E.L. SRL a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în motivarea recursului, că decizia atacată este nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la art.56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 și art. 274 C. proc. civ., criticând, atât soluția dată excepțiilor, cât și soluția dată fondului cauzei, față de art. 6 din Legea nr. 514/2003, raportat la art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din primul protocol adițional la Convenție, precizând, totodată, că instanța de apel a omis să analizeze criticile pe care le-a formulat cu privire la modul de soluționare a cererii reconvenționale - motiv ce poate fi încadrat, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - și reiterând apărări vizând fondul cauzei, fără a preciza legătura acestora cu decizia atacată.
Recurenta Asociația "Colegiul Consilierilor Juridici" Satu Mare a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea de menținere a soluției dată de tribunal cererii sale de intervenție este nelegală, în raport cu art. 51 C. proc. civ. și cu faptul că "a justificat interesul" în promovarea acestei cereri, formulând critici și cu privire la soluționarea fondului cauzei.
Intimatul reclamant Baroul Satu Mare a solicitat prin întâmpinare respingerea recursurilor și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.
Recursurile sunt nefondate.
în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta SC L.L. SRL a reiterat aceleași critici formulate în apel, referitoare la neintroducerea în cauză și necitarea Oficiului Registrului Comerțului, argumentate pe dispozițiile art. 237 din Legea nr. 31/1990, corect înlăturate de instanța de apel, în considerarea obiectului cererii dedusă judecății și a inaplicabilității art. 261din Legea nr. 26/1990, republicată.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Este de observat că decizia atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., inclusiv cele referitoare la faptul că obiectul de activitate al societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică este contrar ordinii publice și prevederilor legale, analizându-se, deopotrivă, și criticile privind respingerea cererii reconvenționale formulate de SC E.L. SRL, conform alineatului ultim ce figurează la pagina 10 a considerentelor, așa încât precitatul motiv de recurs, nu-și găsește incidența în speță.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deși rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecății ori înțelesul lui, instanța de apel prin interpretarea dată acestora, îi alterează în mod substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, iar critica greșitei interpretări a adreselor și notei, indicate de recurenta SC L.L. SRL, ca înscrisuri depuse în probațiune, nu justifică invocarea acestui motiv de recurs, bazat exclusiv pe denaturarea actului juridic.
Instanța de apel a confirmat, cu justețe, soluția respingerii excepțiilor procesuale privitoare la reclamantul Baroul Satu Mare, justificând, cu argumente legale, capacitatea sa procesuală de folosință și de exercițiu, legitimarea sa procesuală, raportând legitimitatea interesului său încălcării drepturilor reglementate de Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004 și înlăturând, corect, aplicabilitatea termenului de prescripție de un an, prevăzut art. 48 din Legea nr. 31/1990 pentru acțiunea în regularizare, în considerarea obiectului acțiunii dedusă judecății și caracterului său imprescriptibil, iar nemulțumirea recurentei SC L.L. SRL față de soluția dată excepțiilor invocate în cauză nu justifică, prin ea însăși, critica, neargumentată, întemeiată pe art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în ce privește analiza motivelor de apel vizând fondul cauzei, instanța de control judiciar a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente.
Astfel, nefiind o profesiune liberală, asemenea celei de avocat, profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă, nefiind compatibilă cu profesia de comerciant în sensul art. 7 C. com., iar activitățile de asistență, de consultanță și de reprezentare juridică nu se includ între faptele de comerț enumerate la art. 3 C. com. și nu sunt susceptibile de a fi considerate a avea caracter comercial din perspectiva art. 4, același cod.
întrucât Legea nr. 514/2003 nu conține nicio prevedere care să îngăduie organizarea și asocierea consilierilor juridici în societăți comerciale având ca obiect desfășurarea de activități juridice de tipul celor sus-arătate, în mod corect s-a reținut că art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic contravine prevederilor precitatei legi, precum și celor ale Legii nr. 31/1990, republicată cu modificările și completările ulterioare, știut fiind că potrivit dispozițiilor sale, cuprinse în art. 1, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, doar în scopul efectuării de acte de comerț, așa încât, raportându-se la prevederile art. 82 din Legea nr. 51/1992, modificată prin Legea nr. 255/2004, instanța de apel a confirmat judicios soluția primei instanțe, întemeiată pe dispozițiile art. 56 lit. c) din menționata lege privind societățile comerciale.
Având în vedere că instanțele și-au fondat judecata pe interpretarea rolului ce revine avocatului în organizarea sistemului judiciar și pe necesitatea de a preserva calitatea asistenței judiciare, ingerința litigioasă poate fi considerată ca vizând un scop legitim, respectiv, apărarea ordinii publice și protejarea drepturilor și libertăților celor care fac apel la avocați pentru apărarea intereselor lor, fiind "necesară într-o societate democratică", iar ordinele profesiunilor liberale sunt instituții de drept public, reglementate de lege, care urmăresc realizarea unor scopuri de interes general, neintrând în domeniul de aplicare al art. 11 din Convenție, fiind de remarcat că Uniunea Națională a Barourilor din România - succesoare de drept a Uniunii Avocaților din România, instituită prin Legea nr. 51/1995 - urmărește asigurarea unei asistențe juridice adecvate și, implicit, promovarea justiției, prin exercitarea profesiei de avocat în conformitate cu exigențele precitatei legi, astfel cum a fost modificată.
Cum "reputația" invocată de recurenta SC E.L. SRL în susținerea nelegalității deciziei atacate din perspectiva art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale nr. 1, nu constituie "bun" în sensul Convenției, și cum lichidarea acestei entități, ca o consecință a declarării nulității sale, nu constituie o încălcare a art. 1 al Protocolului nr. 1, nu se justifică critica de nelegalitate în raport cu aceste prevederi.
Reținând că intervenienta Asociația Colegiul Consilierilor Juridici nu justifică interes în raport cu dreptul invocat, întrucât nu urmărește drepturile și interesele legitime ale consilierilor juridici, ci ale pârâtelor nelegal constituite, instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 51 C. proc. civ., întrucât intervenția pentru apărarea drepturilor uneia dintre părți presupune condiția ca intervenientul să justifice un interes legitim, născut și actual, iar, față de soluția respingerii cererii sale de intervenție pe motiv că nu justifică un interes legitim, recurenta intervenientă nu poate formula critici privind soluționarea fondului pricinii.
Nici critica greșitei aplicări a art. 274 alin. (1) C. proc. civ. de către instanța de apel nu poate fi primită, față de culpa procesuală a apelantelor și de cererea intimatului - reclamant de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursurile formulate în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2721/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1321/2011. Comercial → |
|---|
