ICCJ. Decizia nr. 2767/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2767/2011
Dosar nr. 1469/86/2010
Şedinţa publică de Ia 22 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3649 din 11 octombrie 2010 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca nefondată cererea având ca obiect „constatare nulitate act” formulată de reclamanta SC A. SRL Vatra Dornei în contradictoriu cu pârâta SC E.O.N.M.F. SA Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că se impune respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii deoarece sancţiunea exercitării abuzive a drepturilor procesuale nu este inadmisibilitatea ci repararea prejudiciului cauzat.
De asemenea pârâta nici nu a făcut dovada exercitării abuzive a dreptului de chemare în judecată de către reclamantă.
Pe fondul cauzei, cele două facturi fiscale a căror anulare s-a solicitat nu sunt convenţii, întrucât nu cuprind un acord de voinţă al părţilor dat cu intenţia de a produce efecte juridice. Facturile în cauză sunt acte unilaterale ale pârâtei, mijloace de probă şi nu există vreun motiv de nulitate în privinţa lor.
Raporturile dintre părţi pot fi soluţionate pe calea unei acţiuni care să vizeze fondul cauzei, respectiv constatarea faptului că reclamanta nu datorează acele sume.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 7 din 28 ianuarie 2011 a admis apelul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinţei nr. 3649 din 11 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În fundamentarea acestei soluţii s-a apreciat că prima instanţă nu a cercetat fondul raportului litigios, pronunţând soluţia în temeiul unei excepţii procesuale, omiţând a se pronunţa asupra cererii.
Astfel au fost avute în vedere doar cele două facturi şi s-a omis analizarea motivelor de nulitate invocate de reclamantă asupra unui număr de 36 de facturi emise de către pârâtă.
Împotriva deciziei nr. 7 din 28 ianuarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC E.O.N.M.F. SA care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea în întregime a deciziei atacate, cu consecinţa menţinerii sentinţei instanţei de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, iar reclamanta a solicitat numai constatarea nulităţii absolute a facturilor, nu şi constatarea inexistenţei debitului aferent.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la critici le aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul pentru următoarele considerente.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC E.O.N.M.F. SA constatarea nulităţii absolute a facturilor emise de pârâtă în intervalul 6 aprilie 2009 - 10 aprilie 2009 în cuantum total de 132.578,46 lei prin aceea că apare o vădită încălcare a legii, sumele de bani impuse la plată reprezentând o eroare de facturare imputabilă salariaţilor pârâtei, care echivalează cu o lipsă de cauză.
La rândul ei, societatea pârâtă prin întâmpinarea depusă a precizat că datorită neglijenţei sale în facturare, la un preţ mai mic decât cel convenit şi datorat, s-a procedat la recalcularea facturilor de energie electrică aparţinând consumatoarei reclamante pe ultimii trei ani.
Corect a procedat instanţa de fond în soluţionarea cauzei dedusă judecăţii, prin aceea că a tăcut aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., pronunţându-se mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Examinând cu precădere excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, a constatat că se impune respingerea ei, nefiind realizate condiţiile exercitării abuzive a drepturilor procedurale de către reclamantă. Este de necontestat că instanţa de fond a examinat în continuare obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv facturile fiscale a căror constatare a nulităţii absolute s-a cerut stabilind că ele sunt acte unilaterale ale societăţii pârâte şi nu există nici un argument care să conducă la nulitatea lor.
Din aceste raţiuni, urmează a admite recursul declarat de pârâta SC E.O.N.M.F. SA Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 7 din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, urmând ca în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. j C. proc. civ. să modifice decizia atacată în sensul de a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC E.O.N.M.F. SA Tg. Mureş împotriva deciziei nr. 7 din 28 ianuarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2761/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2768/2011. Comercial → |
|---|
